Acum ceva timp semnalam o piesă Carol "cu favoriţi" din emisiunea 1867, cu un superb retuş în medalion, care a fost vândută pe un preţ de tot râsul. Iată că istoria se repetă.
Este vorba de o piesă obliterată de 20 parale din aceeaşi emisiune, care prezintă la rândul său un superb retuş în medalion, vizibil cel mai bine sub barba efigiei şi sub gât. Studiaţi cu atenţie fondul medalionului, atât în aria care înconjoară efigia, cât şi pe margine, în apropierea perlelor. Se vede foarte clar cum fondul medalionului a fost "întărit", în ciuda numeroaselor zone rămase neatinse.
Piesa a fost vândută cu numai 6,50 dolari, după 4 biduri. Păcat...
Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă.
sâmbătă, 17 martie 2012
Ştampilă interesantă din perioada Spicului
Am văzut o piesă interesantă, o corespondenţă oficială nefrancată expediată de către Administraţia Poştelor în străinătate:
Trimiterea are probabil statut de recomandată de serviciu, fiind expediată de oficiul Bucureşti Poşta Centrală în Germania, la Dresda, în decembrie 1905. Pe faţa plicului se află o ştampilă care are probabil rolul de antet: "OFFIC. POŞTAL CENTRAL/BIUROUL/DE RECLAMAŢIUNI" într-un dreptunghi cu colţurile rotunjite. Mai mult ca sigur, tuşul cu care a fost aplicată această ştampilă-antet este identic cu cel utilizat la ştampila rotundă de zi a oficiului (acoperită parţial de eticheta de recomandare).
Nu dispunem de ilustraţia spatelui plicului, dar în descrierea piesei se menţionează existenţa ştampilei de sosire.
Iată o piesă frumoasă, cu o ştampilă necunoscută până acum pe corespondenţa efectiv circulată.
Trimiterea are probabil statut de recomandată de serviciu, fiind expediată de oficiul Bucureşti Poşta Centrală în Germania, la Dresda, în decembrie 1905. Pe faţa plicului se află o ştampilă care are probabil rolul de antet: "OFFIC. POŞTAL CENTRAL/BIUROUL/DE RECLAMAŢIUNI" într-un dreptunghi cu colţurile rotunjite. Mai mult ca sigur, tuşul cu care a fost aplicată această ştampilă-antet este identic cu cel utilizat la ştampila rotundă de zi a oficiului (acoperită parţial de eticheta de recomandare).
Nu dispunem de ilustraţia spatelui plicului, dar în descrierea piesei se menţionează existenţa ştampilei de sosire.
Iată o piesă frumoasă, cu o ştampilă necunoscută până acum pe corespondenţa efectiv circulată.
vineri, 16 martie 2012
Hora... caricaturilor!
Vai de noi! De fapt, vai de marca românească veche!... Piaţa e plină de caricaturi, care nu fac altceva decât să afecteze atât credibilitatea mărcii româneşti, cât şi nivelul pieţei în sine pentru "clasicele" noastre. În ultimele două săptămâni, mai multe falsuri ordinare (eu le spun "caricaturi") au fost oferite pe portalurile online şi, culmea, ele chiar s-au vândut! Să le luăm pe rând.
Un Cap de bour de 108 parale a "spart" gura târgului. Un amator a aruncat pe el 103 dolari (mai bine-i dădea unui cămin de bătrâni...). Totuşi, marca de 108 parale are tiparul albastru pe hârtie roz. Asta scrie şi în Michel, şi în SCOTT, şi în Yvert... etc.
Tot un Cap de bour, de data aceasta un 5 parale "cadru întreg" din a doua emisiune. A fost vândut cu 310 euro, după 19 biduri! Halal...
Tot din a doua emisiune, o caricatură a mărcii de 40 de parale (pe deasupra şi "decupată" artistic" pe cadru, după cum se vede) a "strâns" 42 euro, după 12 biduri.
"Sora" celei de mai sus, dar "obliterată" a fost vândută, la rândul ei, cu numai 28 euro, după 14 biduri.
Nu nominalizez vânzătorii, deoarece preţurile de plecare ale celor patru "piese" au fost absolut decente. Ce vreau să vă spun este că nu veţi avea probabil niciodată ocazia să cumpăraţi mărci originale din prima emisiune cu 100 de euro sau de dolari, ce naiba... Atunci când vedeţi aşa ceva oferit pentru un euro sau un dolar, prima întrebare care ar trebui să vă vină în minte ar fi... "dar de ce aşa de puţin?"
Un Cap de bour de 108 parale a "spart" gura târgului. Un amator a aruncat pe el 103 dolari (mai bine-i dădea unui cămin de bătrâni...). Totuşi, marca de 108 parale are tiparul albastru pe hârtie roz. Asta scrie şi în Michel, şi în SCOTT, şi în Yvert... etc.
Tot un Cap de bour, de data aceasta un 5 parale "cadru întreg" din a doua emisiune. A fost vândut cu 310 euro, după 19 biduri! Halal...
Tot din a doua emisiune, o caricatură a mărcii de 40 de parale (pe deasupra şi "decupată" artistic" pe cadru, după cum se vede) a "strâns" 42 euro, după 12 biduri.
"Sora" celei de mai sus, dar "obliterată" a fost vândută, la rândul ei, cu numai 28 euro, după 14 biduri.
Nu nominalizez vânzătorii, deoarece preţurile de plecare ale celor patru "piese" au fost absolut decente. Ce vreau să vă spun este că nu veţi avea probabil niciodată ocazia să cumpăraţi mărci originale din prima emisiune cu 100 de euro sau de dolari, ce naiba... Atunci când vedeţi aşa ceva oferit pentru un euro sau un dolar, prima întrebare care ar trebui să vă vină în minte ar fi... "dar de ce aşa de puţin?"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)







