Ultima oră: va dispărea Romfilatelia?

Începând de ieri dimineaţă am primit mai multe telefoane, fiind întrebat dacă ştiu ceva în legătură cu desfiinţarea Romfilateliei. Trebuie să recunosc că am fost luat prin surprindere şi m-am văzut nevoit să dau, la rândul meu, mai multe telefoane, ca să văd de unde pleacă zvonul şi cât de real este.

Făcând "săpături" pe net (dar şi la îndrumarea unor colecţionari bucureşteni) am dat peste proiectul unei hotărâri de guvern promovate de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, unde am găsit documentul în cauză.

Ce spune propunerea? Pe scurt, o redau mai jos.

Hotărâre de Guvern

privind aprobarea fuziunii prin absorbţie a Societăţii Comerciale “ROMFILATELIA” – S.A.,

ca filiala a Companiei Naţionale “Poşta Română” – S.A.

În temeiul art.108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul Romaniei adoptă prezenta hotărâre.

Art.1. Se aprobă fuziunea prin absorbţie a Societăţii Comerciale “ROMFILATELIA” – S.A., infiinţată prin Hotărârea Guvernului nr.42/2004 privind infiinţarea Societăţii Comerciale “ROMFILATELIA” – S.A., ca filiala a Companiei Naţionale “Posta Română” – S.A., cu modificările şi completările ulterioare, care işi incetează activitatea, de către Compania Naţionala “Poşta Română” – S.A., infiinţată prin Hotărârea Guvernului 371/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale “Poşta Română”- S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome “Poşta Română”, cu modificările şi completările ulterioare.

Art.2. Compania Naţionala “Poşta Română”, corespunzator obiectului său de activitate, se subrogă in toate drepturile şi obligatiile decurgând din raporturile juridice cu terţii ale societăţii comerciale prevăzute la art.1 cu care a fuzionat prin absorbţie, inclusiv in litigiile aflate pe rolul instanţelor judecatoreşti in care aceasta este parte.

Art.3. (1) Predarea – preluarea activului şi pasivului de către Compania Naţională “Poşta Română” – S.A. de la Societatea Comercială “ROMFILATELIA” – S.A., care işi incetează activitatea, se face pe baza de protocol, incheiat provizoriu in termen de maxim 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei hotărâri.

 (2) Protocolul de predare- primire prevăzut la alin.2 va căpăta caracter definitiv în urma auditării situaţiilor financiare şi inventarierii patrimoniului, ce va avea loc în termen de maximum 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art.4. (1) Personalul Societăţii Comerciale “ROMFILATELIA” – S.A. va fi preluat de către Compania Naţionala “Poşta Română” – S.A. in cadrul direcţiei FABRICA DE TIMBRE, incepând cu data intrării in vigoare a prezentei hotărâri.

(2) Până la preluarea efectivă salariatii ROMFILATELIA vor avea aceleaşi drepturi salariale.

(3) In cadrul direcţiei Fabrica de Timbre va funcţiona Comisia filatelică, organism cu atribuţii în domeniul timbrelor şi efectelor postale.

(4) Componenţa, atribuţiile şi modul de funcţionare ale Comisiei filatelice se aprobă prin ordin al Ministrului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.    

Art. 5. Ca urmare a preluării activităţii  S.C. ROMFILATELIA S.A., Compania Naţională Poşta Română va proceda la modificarea actelor constitutive în mod corespunzător.

Art. 6. La data intrării în vigoare a prezentei Hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr.42 din 22 ianuarie 2004 privind înfiinţarea Societăţii Comerciale ROMFILATELIA S.A. ca filială a Companiei Naţionale POŞTA ROMÂNĂ S.A. publicată în Monitorul Oficial al României nr.83 din data de 30 ianuarie 2004.

PRIM MINISTRU

EMIL BOC

Textul propunerii legislative respectă documentul original, pe care îl puteţi descărca, pentru consultare şi de aici (format PDF).

Pentru cei ce sunt mai puţin informaţi cu privire la activitatea Romfilatelia, ţin să precizez că în cursul lunii octombrie 2010, Agenţia de Reglementare în Comunicaţii s-a gândit (ce-i drept, cu o întârziere de peste şase ani!) să ducă la îndeplinire sarcina ce-i revenea prin Hotărârea Guvernului nr. 42/2001 (şi care ar fi trebuit făcută în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acelei hotărâri), respectiv emiterea unor norme privind punerea şi retragerea în/din circulaţie a timbrelor şi efectelor poştale (documentul îl puteţi descărca spre consultare de aici).

Fără îndoială, întârzierea de peste şase ani în emiterea acestor norme ar avea directă legătură (afirmă unele surse) cu intervenţiile făcute de directorul general al Romfilatelia, dna Cristina Popescu. Că este aşa sau nu, aţi putea judeca şi singuri, lecturând un alt document, respectiv un fel de "contestaţie" realizată de Romfilatelia la iniţiativa organismului de reglementare, document depus la secretariatul legislativului. Îl puteţi descărca spre consultare de aici. Eu unul nu comentez pe marginea documentului cu pricina, ceea ce nu înseamnă că cititorii nu pot face asemenea comentarii.

Deoarece proiectul hotărârii de guvern se află în dezbatere publică, orice persoană este invitată să îşi exprime punctul de vedere şi în scris, prin poşta electronică, eventualele mesaje putând fi expediate pe adresa:
propuneri@mcsi.ro.

Chiar sunt curios să vă aflu opiniile.

"Vechituri" versus "noutăţi", sau "elitişti" şi "restul"? (3)

După cum afirmam în a doua parte a acestui serial (vedeţi arhiva articolelor din luna ianuarie, în partea dreaptă), este întotdeauna la latitudinea colecţionarului să îşi stabilească domeniul de interes, respectiv obiectivele pe care le va aborda odată ce începe să acumuleze material.

Bineînţeles, dacă filatelistul îşi doreşte doar o petrecere plăcută a timpului pe care îl dedică acestei pasiuni, el nu va pune un accent prea mare pe latura investiţională a colecţiei. El se va bucura tot mai mult de frumuseţea desenului mărcilor, de vreo asociere ad-hoc pe care o face în mod automat şi nepremeditat cu vreun moment plăcut din viaţă sau, pur şi simplu, îşi va potoli "foamea" de estetic, de colorit şi de unele denumiri mai mult sau mai puţin exotice. Este doar o activitate recreativă, necompetitivă şi, în cele mai multe cazuri, desfăşurată privat şi fără pretenţii.

Cei mai mulţi colecţionari însă, odată "atinşi" de microb încep să se intereseze de potenţiala valoare a pieselor pe care le posedă deja. Pe internet sunt destul de frecvente căutările "catalog" sau "catalog de vechituri" sau "catalogul X" (chiar şi pe acest blog au ajuns cititori care căutau aşa ceva). Acesta este un pas important. Odată intrat în posesia unui catalog, colecţionarului i se deschid orizonturi noi, pe care nici nu le-a bănuit până în acel moment. Acum este momentul în care în sufletul colecţionarului ia naştere primul conflict între propria dorinţă de cunoaştere şi propria ignoranţă şi comoditate. Nu, nu sunt cuvinte prea grele, chiar aşa se întâmplă!

O parte din colecţionari (cei mai comozi şi nedispuşi să facă sacrificii prea uşor) se îndreaptă spre filatelia tematică, fără reguli prea precise pentru început şi cu obiective care par mai uşor de atins. O altă parte a lor este tentată să îşi alcătuiască colecţii cronologice, după catalogul al cărui proaspăt posesor a devenit. Încep să se facă şi primele calcule ale bugetului. Se stabilesc obiective din ce în ce mai îndrăzneţe (în raport de gradul de "molipsire"). Numărul contactelor cu alţi colecţionari încep să se înmulţească, iar proaspătul filatelist constată că există o lume pe care nu o cunoscuse înainte, care îi pare puţin magică.

Fără îndoială, apetitul individual, dar şi gradul de dezvoltare a culturii generale şi (trebuie să o spun - fără să se supere cineva) de capacitatea intelectuală au şi ele un rol destul de important. Cei înclinaţi spre ştiinţele umane se îndreaptă spre tematică şi maximafilie. Ceilalţi, cu simţ mai "ştiinţific" se simt mai atraşi spre filatelia tradiţională şi istoria poştală (şi aici sunt excepţii care, după părerea mea, nu fac decât să întărească regula).

Mai este un punct în care proaspeţii colecţionari încep să se auto-împartă. O parte din ei dovedesc un simţ comercial mai pronunţat (chestia asta nu se învaţă întotdeauna, câteodată trebuie să mai ai şi afinităţi pentru aşa ceva). O altă parte descoperă că se poate face performanţă prin vreo trei căi diferite: 1) participarea la expoziţii, 2) abordarea unui domeniu de cercetare sau... 3) vânarea unui post de... activist!

Mai este o mică grupă, pe care nu am pomenit-o: cei care vor să le facă pe toate, în speranţa obţinerii unor avantaje materiale ulterioare. Dar, sincer vorbind, aceştia nu prea sunt colecţionari adevăraţi. Poate, doar indivizi care n-au avut loc în altă parte...

Există, se pare, un miez de... sămânţă de... discuţie: ar fi bună o filatelie de masă? Păi, noţiunea aceasta nu o pot asocia decât cu o anumită politică dusă până în 1989. Dragilor, dacă vreţi propagandă, de ce nu vă înscrieţi într-un partid?

Există o mare diferenţă între scopul unei filatelii de masă (aşa cum s-a făcut ea) şi propaganda în sprijinul filateliei dusă în rândul copiilor şi al tinerilor. Iar aici, marea belea a unora care-şi doresc să fie şi filatelişti, şi activişti, este că nu prea pricep cu ce se mănâncă pedagogia. Şi că nu prea pricep cu ce se mănâncă filatelia tradiţională, pentru a le putea deschide copiilor orizonturile potenţiale. Pentru că nu se pricep nici la partea comercială. Păcat de şcolile de ucenici de pe vremuri!... Pentru că aproape toţi cei ce au ajuns la performanţă, au avut un bun profesor exact în acest sens!

Concluzie

Aşa-zisul conflict din titlu este unul fals! Pasiunea asta denumită filatelie este precum sportul: cu mai multe discipline şi domenii, în care participanţii sunt mai puţin sau mai mult performanţi, în care există şi codaşi, şi puturoşi, dar şi campioni. Aici există şi profesionişti, dar şi amatori.

Adevărata problemă ia naştere abia atunci când un amator doreşte să-i dea "indicăţii" profesionistului. Ar trebui să le fie dat un credit mai mare celor ce pot să îndeplinească rolul unui profesor bun, pentru că aceştia sunt în stare să ne "crească" viitori urmaşi.

Culese de pe net

Încă o serie de diverse piese pe care am considerat că le putem discuta şi ar avea de învăţat eventualii cumpărători.

Pereche obliterată, 5 Par. 1865, ştampilă CĂLINEŞTI dublu cerc cu stea, 17/7. Un fals clasic, care mai poartă pe deasupra şi inscripţia "Abstempelung absolut echt" pe verso (sic!) împreună cu o mostră a semnăturii lui Zoscsak. Aşa o fi..., dar nu pentru mine! Dacă vă interesează să citiţi despre falsurile create de Wertheimer-Ghika, vă indic "Cartea mărcilor Cap de Bour", volumul II (al cărei autor este). Ulterior, prin anii '70 (dacă nu mă înşeală memoria) a mai editat un volum în străinătate (denumită cumva cu "escrocii..."), în care continuă să acrediteze ideea că aceste piese sunt originale. Comisia internaţională de expertiză a fost însă de altă părere...

O altă piesă în a cărei originalitate eu nu cred. Dacă este cineva de altă părere, îl rog să mă contrazică.

Piesă originală, 2 Lei "Spic" cu filigran PR, care are o ştampilă interesantă (nu atât tipul ştampilei, care este cunoscut de multă vreme şi nu e chiar comun, cât data ei - 13 ianuarie 1894). Prin anii '90 a existat o discuţie în contradictoriu între ing. Marcel Şapira (Dumnezeul să-l ierte!) şi Marian Jianu, pe tema datei de punere în circulaţie a valorilor de 1 şi 2 Lei Spic. Ultimul îl susţinea pe cunoscutul Dumitru Paşşalega, care afirmase că cele două valori au fost puse în circulaţie spre sfârşitul anului 1893 (argumentând şi cu datele referitoare la vânzările de timbre din Dările de seamă ale Poştei), în timp ce Şapira susţinea că cele două valori mari au fost puse în circulaţie în cursul anului 1894. Acum, judecaţi şi singuri...

Un lot frumuşel de varietăţi la emisiunea uzuală din 1908 (piesa nedantelată din stânga-jos cred că este făcătură), care a fost achiziţionat pentru vreo 40 sau 45 dolari SUA (cred că merită pe deplin).

Pentru acest lot de neemise, tipărite la Moscova, a fost ceva bătaie, lotul fiind achiziţionat cu 520 dolari SUA. Timbrele de ajutor de 50 Bani portocaliu, 1 Leu brun şi 5 Lei albastru sunt deosebit de rare. Legat de apariţia lor pe piaţă, ele se pare că s-au înmulţit mai ales după 1992. În revistele unor cercuri de studii ale mărcilor ruseşti de peste ocean au fost făcute aprecieri legate de aşa-zisa apariţie neaşteptată pe piaţă a unor eseuri şi varietăţi ale unor mărci ruseşti şi sovietice, care se crede că ar proveni din arhive oficiale, luate "la pieptănat" de unii "întreprinzători" ruşi. Pe termen lung, chiar nu aş putea în acest moment să fac vreun pronostic asupra oportunităţii unei investiţii în această emisiune.

Două plicuri cu mărci porto MViR care mie nu prea îmi plac, în ciuda faptului că ştampilele sunt din tipurile utilizate în mod regulat. Tarifele nu prea se potrivesc. Dacă are cineva vreo opinie, este binevenit!

Ne întoarcem la individul de care am mai pomenit (înregistrat cu domiciliul de vânzător în Heidelberg, Germania, dar cel mai probabil având altă naţionalitate), care vinde din nou făcături. Probabil "tipograful" nu s-a prea descurcat cu "zaţul", că n-a avut niciun "ţ" pentru "Ocupatiunea".

Imaginaţia aceluaşi "producător" este de o debordanţă fără replică! Nu-i aşa că vă place această "stemă"? Făcăturile acestea par a fi confecţionate cu ajutorul unei ştampile.

O scrisoare comună, care are însă o amprentă destul de clară a flamei utilizate în 1932 la oficiul Bucureşti Gara de Nord, prin care se popularizează Expoziţia EFIRO 1932. O piesă de suflet, aş ăutea spune.

1939, Ceferiada, serie completă (cu patru uzuale suplimentare pentru completarea tarifului), pe un plic expediat recomandat expres. O piesă frumoasă, tot de suflet aş putea spune (click pe imagine pentru mărire).

Masa, dansul şi înjurăturile - mai târziu!

Paranghelie cu amante la Braşov

Nu-i de la mine. Este de aici. Dar cum informaţiile se pare că abundă, m-am gândit că nu trebuie să le citesc de unul singur. Mai ales că-i vorba de mai marii de la Comunicaţii, adică şefii Poştei.

Update

"Caţavencu" a decedat, iar foştii săi responsabili au ras de pe internet întreaga arhivă. Din această cauză, linkul nu mai este activ.