Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

joi, 5 iulie 2018

Învăţatul pe propria piele te ajută întotdeauna

După 1990 am început să adun tot felul de trăznăi la care nici nu m-aş fi gândit mai înainte. Piaţa filatelică începuse să dea semne de deschidere, iar relaţiile dintre colecţionarii neaoşi şi cei de peste graniţă au început să se amplifice. Atunci a fost momentul în care am început să-mi pun în aplicare un proiect la care m-am gândit cu mult timp înainte de '89 (să pun în colecţie pe cât posibil tot ce are legătură cu poştele care au funcţionat pe teritoriul interbelic al României Mari) şi pe care l-am tot amânat din două cauze: lipsa relaţiilor cu filateliştii "de afară" (că pe la noi nu prea ştia nimeni nimic despre zemstve), respecitv lipsa banilor pentru achiziţii.
Cam atunci am început să pun în colecţie primele mărci ale zemstvelor din Basarabia. Mi se părea un domeniu cu totul exotic, mai ales că nu mai ştiam atunci pe nimeni să se ocupe de aşa ceva (iar în literatura filatelică de până în 1990 era interzis oricum orice material referitor la Basarabia).

Prin 1994 sau 1995 mi-a intrat în colecţie un lot frumuşel de piese cu ajutorul unui colecţionar din Ucraina, care mai venea prin Bucureşti şi "plasa" discret amatorilor tot felul de trăznăi, aşa-zise supratipare locale aplicate (cu imprimanta laser) pe mărcile uzuale ale defunctei URSS.
Abia prin 1998-1999, odată cu căpătarea accesului nelimitat la internet, am reuşit să compar (măcar ca imagini) piesele pe care le deţineam cu alte piese care erau oferite pe eBay. Cu mai multe mărci am stat în dubiu câţiva ani, pentru că nu eram capabil de unul singur să apreciez cât de originale erau achiziţiile mele. Până când, învăţând multe lucruri despre tehnica tiparului, mi-am dat seama că destule "frumuseţi" erau producţii ale ucrainenilor şi ruşilor, plasate inteligent pe piaţa românească.

După mult timp de la acele întâmplări (cam prin 2015) m-am apucat să constuiesc şi să umplu cu informaţii bazele de date pe care am de gând să le utilizez la redactarea catalogului mult visat (şi care, după cum mi-am propus, urmează să conţină şi un capitol referitor la mărcile zemstvelor din Basarabia).
Astă, mai devreme, în timp ce completam un tabel cu denumirile şi datele tehnice ale emisiunilor zemstvei din Orgheev, mi-am adus aminte de o păţanie petrecută în urmă cu mai bine de 20 de ani şi care a avut ca subiect descoperirea falsurilor de la emisiunea din 1880, achiziţionate cu ochii închişi şi multă încredere. Nu le mai am, pentru că le-am făcut bucăţi  de nervi atunci când mi-am dat seama de ţeapa luată. Nu ştiu de unde se inspirase cel care le-a executat, pentru că dantelura era făcută aşa cum apare orice dantelură de la mărcile ruseşti contemporane.
De fapt, la originale dantelura prezintă o particularitate aparte, care nu se mai întâlneşte la niciuna dintre emisiunile zemstvei din Orgheev: nu a fost făcută cu ace de perfor rotunde, ci cu ace cu formă dreptunghiulară.


Aşa arată o marcă originală obişnuită, cu un nivel de calitate satisfăcător.


Aici se vede mai bine care este forma "acelor".


Şi pe verso.

Mult mai târziu am reuşit să intru în posesia unor cataloage mai actualizate Iată ce scrie de exemplu într-o ediţie mai veche a catalogului realizat de Soloviev:


(Am scos cotele, pentru a nu fi acuzat de încălcarea anumitor drepturi). Vă invit să vă desfătaţi singuri cu suava limbă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu