O descoperire extrem de interesantă

Problema confecţionării formelor de tipar la mărcile imprimate în tipografie (a planşelor, mai pe înţelesul filateliştilor) nu a fost niciodată un subiect de discuţie pe la noi, fiind total desconsiderată.
Care este importanţa ei? Una mare, deoarece ea permite cercetătorului (sau colecţionarului de "tradiţională") să exploreze o zonă în care apar piese foarte rare, cu unele combinaţii foarte frumoase. Din nefericire, lipsa oricărui studiu la emisiunile româneşti care se pretează la aşa ceva nu a permis realizarea unei scale a rarităţii varietăţilor din această categorie (previn cititorii să nu se lase înşelaţi de bişniţmanii cre oferă online la preţuri neruşinate piese de genul celor semnalate pe acest blog).

Emisiunile care se pretează la studierea modului de confecţionare a planşelor se întind pe o perioadă destul de mare: de la emisiunile Paris-Bucureşti, trecând apoi la toate celelalte emisiuni postclasice (Perle, Vulturi, Cifra în patru colţuri, 25 ani de domnie, Spic de grâu), ajungând apoi la Carol I tipografiate din 1909 (plus toate mărcile cu acest model care au fost supratipărite între 1915 şi 1918), uzualele Moldova (valorile tipografiate), uzualele Ferdinand (ambele modele), uzualele Mihai copil (valorile tipografiate etc. Tot din această categorie fac parte emisiunile "de la coada catalogului": Taxele de plată format mare, brune şi verzi, restul taxelor de plată format mic cu cifra în oval din perioada 1911-1934, taxele de plată tip Coroana şi cele duble Mihai, timbrele de ajutor din 1916 şi 1918 şi timbrele de asistenţă socială împreună cu taxele de plată aferente etc., etc. Până şi mărcile ocupaţiei germane (M.V.i.R.) se încadrează aici.

La modul general, formele de tipar pentru imprimarea prin tipografiere au fost confecţionate prin două procedee distincte pentru care nu există din păcate definiţii în dicţionarele filatelice locale, dar care există în cataloagele specializate străine. Termenii în limba engleză sunt "stereotype" şi "electrotype". Pentru că acest subiect face parte dintr-un manuscris care nu este încă public, nu îl detaliez aici. Dar procedeele sunt vechi (ambele au fost folosite de exemplu la confecţionarea planşelor primei emisiuni austriece din 1850) şi există literatură de epocă suficientă.

Să lăsăm teoria şi să revenim la subiectul propus: descoperirea. În urmă cu câteva luni am descoperit un plic expediat din Galaţi în octombrie 1919, care poartă o francatură interesantă. Click pe imagine pentru mărire.

Francatura corespunde unei trimiteri recomandate externe din treapta a doua de greutate. El a fost expediat de la agenţia locală a companiei DDSG, care a aplicat o ştampilă pe verso, pe clapă:

Descoperirea nu se referă însă la circulaţie, ci la mărcile din francatură:

Ştraiful de şase mărci de 5 bani din partea superioară are o particularitate care indică existenţa unei planşe nesemnalate încă de cei câţiva specialişti preocupaţi de studiul acestor amisiuni.
Prima caracteristică ce mi-a sărit în ochi este alinierea total defectuoasă a celui de-al doilea clişeu faţă de restul clişeelor din cadrul ştraifului.
Ulterior, după ce am intrat în posesia plicului am studiat toate mărcile şi am realizat că ştraiful de şase mărci prezintă o caracteristică aparte (click pe imagine pentru mărire):

Marca 1 din ştraif are clişeul specific întregurilor poştale (aşa-zisa "barbă în vânt"), în timp ce mărcile 2-6 aparţin tipului normal al mărcii. Tipurile de clişeu se mai pot identifica şi după forma diferită a cifrei 5 (vedeţi săgeţile). Însă deplasarea accentuată a clişeului mărcii 2 indică faptul că au fost înlocuite în planşă nu numai clişee "cu barba în vânt", ci şi clişee "normale", şi aceasta este descoperirea care poate indica existenţa a cel puţin trei planşe separate ale mărcii de 5 bani "Tipografiat", care se pot identifica după poziţia în coală, dar şi după tipul clişeelor înlocuite.

Situaţii similare au mai fost semnalate la valorile de 1 leu violet, 3 lei roz mat şi 3 lei brun ale uzualelor Ferdinand.