Colegul a fost încurajat de seria de semnalări referitoare la mărcile taxa de plată pe care le-am mai făcut pe blog. El a dorit să-mi facă o surpriză şi, după ce şi-a verificat mărcile pe care le deţine, a ţinut morţiş să-mi spună că el s-a gândit şi la poziţiile de filigran, şi nu aşa cum am făcut eu, să semnalez numai erorile şi varietăţile de imprimare. Numai că la acest (pseudo)filigran colegul a identificat numai două poziţii mari şi late: culcat spre stânga, ori culcat spre dreapta.
Trebuie să îl dezamăgesc. Poziţiile de filigran au stat dintotdeauna în atenţia mea, inclusiv la mărcile taxa de plată. Ceea ce semnalez acum este că nu există numai două poziţii cunoscute, ci patru.
În mod normal, imprimarea mărcilor pe această hârtie (sunt incluse în această categorie uzualele Vulturi, uzualele Cifra în patru colţuri şi taxele de plată verzi) s-a făcut pe faţa neîncrustată a hârtiei (adică filigranul se află încrustat pe verso). Totuşi, se întâlnesc şi mărci care au fost imprimate pe cealaltă faţă a hârtiei.
Vă dau şi un exemplu (ştiu, nu trebuie să-mi spuneţi, marca este defectă, dar atunci când te apuci de studiu nu arunci nimic, totul se verifică piesă cu piesă, indiferent de starea calitativă).
Faptul că imprimarea s-a făcut mereu pe coli de hârtie care aveau deja stema încrustată este demonstrat de efectul pseudofiligranului asupra continuităţii tiparului. Se poate vedea în imaginea de mai sus.
Acest pseudofiligran nu este unul perfect simetric faţă de axa lui, deoarece sub stemă se află banda pe care se poate citi textul NIHIL SINE DEO. Este evident că în poziţie normală (încrustat pe verso) textul se poate citi normal atunci când marca este privită din faţă. În cazul pieselor imprimate pe cealaltă faţă a hârtiei, literele apar în oglindă. Am făcut o extracţie de canal de culoare şi i-am ajustat luminozitatea şi contrastul, pentru a se vedea mai bine acest lucru.
Aşa că, atunci când se verifică aceste mărci, fiecare valoare poate avea pseudofiligranul în una dintre cele patru poziţii posibile. Mergând mai departe, fiecare poziţie se întâlneşte la o marcă având una dintre cele patru danteluri uzuale ale perioadei (A - 13½, B - 11½, C - 11½×13½ sau D - 13½×11½). Adică avem dintr-un singur foc 16 variante posibile! (şi acest lucru este valabil şi pentru mărcile Vulturi şi Cifra în patru colţuri).
Nu toate mărcile se întâlnesc în toate cele 16 variante posibile. Aceste combinaţii sunt uzuale la unele valori şi extrem de rare la altele (sau chiar neidentificate încă). Verificând cantităţi suficient de mari de mărci se poate determina o "hartă" a repartiţiei variantelor pe valori. Dacă se mai ţine apoi cont şi de nuanţele tiparului, de uzura clişeelor şi de cele mai uzuale date întâlnite în ştampile, pasionatul îşi poate face o idee despre cum s-a imprimat şi cum a circulat emisiunea respectivă.
Din păcate, toate acestea sunt foarte frumoase, captivante chiar, dar nu sunt pentru leneşi. Cine vrea să identifice variantele cele mai rare trebuie să pună osul la treabă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu