Ce minuni mai naşte mintea câte unui individ

Când este vorba despre inventivitatea borfaşului care vrea să înşele colecţionarul de bună credinţă, dar care nu dispune de cine ştie ce cunoştinţe, cred că am putea povesti mai ceva decât pescarii întorşi de la gârlă ori vânătorii din faţa focului făcut seara, pe marginea pădurii.
Am să vă dau un exemplu:

Un şmecher a luat o bandă de ziar de un ban şi jumătate tip Spic de grâu (supratipărită în 1896 datorită reducerii tarifului pentru imprimate), a decupat marca fixă, apoi i-a "tras" o dantelură. După care a prezentat minunea drept o probă neemisă.
Bineînţeles că s-au găsit destul de repede câţiva amatori care n-au avut habar despre ce este vorba (sunt destui astfel de colegi care strâng după ureche, neplăcându-le prea mult cartea).

Făcătura devine evidentă dacă se verifică hârtia, care nu are filigran şi este ceva mai groasă decât cea specifică mărcii poştale de 1½ bani negru (care nu există decât ori pe hârtie subţire, poroasă, cu filigran PR de 11½ mm înălţime - tiraj aprilie 1894, ori pe hârtie medie, netedă, uşor gălbuie, cu filigran PR de 14 mm înălţime - tiraj 1895; celelalte tiraje de prin cataloagele româneşti sunt braşoave). În plus, piesa provenită din banda de ziare are hârtia cu multe fire de mătase, foarte uşor de identificat.

S-ar putea să mai fi scris despre această făcătură pe blog, dar nu cred că e o nenorocire dacă mai semnalez odată minunea.