Este un lucru pe care l-am povestit de mai multe ori atât pe blog, cât şi verbal, în cercurile de cunoscuţi cu care ajung să mă mai întâlnesc (destul de rar) în câte o duminică.
La foarte multe emisiuni există un număr destul de mare de varietăţi (dacă ar fi să le însumez) care ori nu sunt documentate, ori sunt cunoscute de un număr foarte limitat de persoane, ori pur şi simplu le-am descoperit pe timpul sortării loturilor adunate de-a lungul anilor şi din câte am constatat ele au rămas necunoscute deoarece nu le-a semnalat nimeni şi nu sunt trecute în niciun catalog.
Cu timpul am ajuns la concluzia că am fost destul de norocos să dau peste unele varietăţi rare, dacă ar fi să le compar cu alte mărci, deoarece nu am reuşit să descopăr decât câteva exemplate din zeci de mii de mărci cercetate de-a lungul a circa 40 de ani. Comparată cu raritatea unora dintre aceste varietăţi, prin licitaţii au fost oferite mai multe mărci chiar şi dintre cele rare, cotate cu câte o căruţă de bani prin cataloagele internaţionale.
Cu mai mult timp în urmă am purtat accidental o discuţie cu o persoană care se ocupă cu oferirea unor piese diverse către alţii (colecţionari ori negustori). I-am reproşat că în ofertele sale îşi bate joc de raritatea unor piese anumite, făcându-le aproape cadou. Omul mi-a reproşat că "asta e piaţa, nu le ia nimeni dacă cer mai mult!".
Persoana are oarecum dreptate, dar numai una marginală, i-aş spune. Cauza este aceea că personal nu s-a ocupat niciodată cu munca "de jos", încercând să găsească el personal varietăţile din stocurile neverificate de vreun cunoscător. El se limitează doar să "ciugulească" ceea ce-i oferă alţii, la fel de puţin interesaţi de descoperirea unor varietăţi printre mărcile care le trec prin mână şi care pun de-o parte doar aşa, două-trei piese care le sar lor în ochi, fără să aibă habar ce scrie prin revistele sau lucrările (puţine, dar importante) publicate deja. Tocmai de aceea îngroaşă rândurile habarniştilor carelucrează după ureche.
Persoana are oarecum dreptate şi cu cealaltă afirmaţie, "nu le ia nimeni". Păi nici nu o să le ia atâta timp cât varietăţile în cauză nu sunt semnalate şi puse cât de cât în drepturile care li se cuvin, ca piese cu o raritate comparabilă sau chiar mai mare comparată cu unele mărci sau emisiuni care ar putea fi luate drept bază de calcul al preţului. Să nu aibă cineva impresia că aşa-zişii amatori de pe portalurile online sau de prin cluburi sunt cine ştie ce specialişti, marea majoritate este constituită doar din chilipirgii care visează să prindă de-un picior pe ştiţi voi cine, iar pentru aceştia varietăţile n-au nicio valoare pentru că pur şi simplu nu există în cataloage, aşa că "n-au client pentru aşa ceva". Nu o să le vedeţi niciodată pe aceste persoane punând osul la treabă.
Din toate aceste cauze, în prezent cei care cunosc ceea ce este rar nu au decât să identifice piesele în cauză şi să le cumpere la preţurile derizorii cerute de mai toţi aşa-zişii negustori care mai târziu se vor trezi ei şi îşi vor adresa de unii singuri anumite vorbe în oglindă (nu spui de care).
Munca "de jos" nu este pentru ei. Unul n-ar da bani pe un lot de pachete pe care să le ia la cercetat. Toţi aşteaptă să le "pice" cine ştie ce pomană. Sau să ajungă să fie "prima mână" atunci când mai este cineva care s-a hotărât să se oprească din colecţionare.
Cred că v-aţi dat seama că aşternând opiniile de mai sus am avut în vedere câteva persoane. Nu doresc să le nominalizez pentru că sunt pasionaţi veritabili care s-au folosit (şi se folosesc în continuare) de lenea şi de superficialitatea lor. Iar aceşti pasionaţi sunt dispuşi să sprijine realizarea unui catalog serios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu