Unul dintre ele mi-a atras atenţia prin existenţa unei deplasări destul de accentuate a tiparului pe faţa formularului, având o înclinare faţă de margini de circa 0,6-0,7 grade (click pentru mărire), în timp ce tiparul de pe verso a fost (relativ) normal aplicat.
Pe faţă sunt evidente marginile albe, netipărite, total inegale. Formularul de mandat a fost imprimat în două culori: în albastru (formularul propriu-zis) şi galben (fundalul formularului, element adăugat pentru securizarea imprimatului cu valoare).
Poziţia relativ normală a tiparului formularului de pe verso mă face să cred că debitarea fiecărui formular din coala mare de tipar a fost făcută (posibil) după poziţia tiparului de pe verso (ca fapt divers, nu cunosc vreun formular pentru mandat care să prezinte pe vreo margine semne tipografice pentru debitarea din coală).
Un al doilea exemplar al formularului de mandat nu are nicio înclinare a tiparelor albastru şi galben, dar prezintă o deplasare spre stânga a supratiparului roşu. Varietatea este menţionată în literatură.*
Ceea ce se poate observa mai uşor pe faţa acestui mandat este lăţimea mai mică a marginii drepte, netipărite.
La formularul unui al treilea mandat apare din nou deplasarea spre stânga a supratiparului (dar mai puţin accentuată în comparaţie cu piesa precedentă.
Referitor la această deplasare a supratiparului, cu mulţi ani în urmă m-a cadorisit o cunoştinţă cu un plic de format mijlociu, doldora cu mărci fixe decupate din diverse întreguri poştale. Printre ele îmi aduc aminte că au fost şi decupaje din prezentul mandat (toate fără nicio ştampilă - n-am văzut acest mandat circulat). La cele mai multe decupaje supratiparul era deplasat (mai mult sau mai puţin) spre stânga. De aceea îmi pun întrebarea din care variantă există mai multe formulare: din cele cu supratiparul deplasat, ori din cele cu supratiparul poziţionat corect.
Am reuşit să identific o mică varietate la o literă a formularului:
Două dintre cele trei formulare prezintă litera U din CUPON cu bucla de jos întreruptă.
Pentru că tot am achiziţionat de curând catalogul specializat al întregurilor poştale*, nu m-am putut abţine să citesc ceea ce se menţionează la acest mandat. M-a încântat imaginea formularului cu supratiparul răsturnat. Citeam însă* şi nu înţelegeam despre ce este vorba, deoarece supratiparul răsturnat este denumit (în limba engleză) "întors", şi nu "răsturnat".
Cu mulţi ani în urmă colecţionam mărci străine şi de aceea eram "blindat" cu diverse cataloage care m-ar fi putut ajuta. Printre preocupări aveam şi mărcile Marii Britanii şi ale coloniilor ei, şi tocmai de aceea nu mi-au lipsit din bibliotecă câteva cataloage Stanley Gibbons, britanice. Eram înebunit să-mi completez seriile de uzuale din perioada lui George al V-lea pe poziţii de filigran şi cu ajutorul acestor cataloage am învăţat termenii utilizaţi pentru diversele poziţii. Îmi permit să insertez mai jos un decupaj din introducerea unui astfel de catalog:
Aceşti termeni nu sunt utilizaţi numai de cataloagele Stanley Gibbons. Îmi permit să atrag atenţia (şi sper să nu se supere nimeni pe mine) că "inverted" şi "reversed" semnifică lucruri diferite. De altfel termenii corecţi pentru poziţii sunt utilizaţi de exemplu în CMPR 1974 la filigranele PR de la mărcile Spic de grâu.
Acum, plecând de la acest lucru sar la altceva, la o observaţie la care s-ar putea ca unii colecţionari să-mi dea dreptate (iar alţii să o considere un lucru inutil).
Pe la începutul anilor '90, comisia de literatură a FFR împreună cu câţiva membri ai Cercului de Studii şi Documentare şi ai colegiului de redacţie al revistei Filatelia a început (plină de avânt "revoluţionar") o discuţie lansată la iniţiativa regretatului Barbu Popescu, care a vizat redactarea şi publicarea unui dicţionar filatelic multilingv. S-a realizat chiar un manuscris la care săracul Barbu Popescu a pierdut multe nopţi. Ei bine, au fost două persoane (nu doresc să nominalizez, dar există colegi care trăiesc şi au fost atunci de faţă) care au făcut totul varză nu pentru că ceea ce făcuse Barbu era greşit, ci pentru că au ţinut cu tot dinadinsul să-şi lase amprenta "personală" asupra mai multor termeni (unii chiar de bază) care erau de multe zeci de ani descrişi foarte clar prin cataloagele internaţionale. Aşa că (în ciuda contribuţiilor personale mai mult sau mai puţin importante) unele nume (considerate astăzi mari) au fost în realitate o adevărată pacoste pentru filatelie prin aceea că nu se putea face nimic fără prezenţa lor şi neapărat numai din iniţiativa lor. Să nu cumva să te fi îndemnat proasta inspiraţie să citezi din vreun catalog străin, că erai sictirit de nu te vedeai.
____________
* Emanoil Alexandru Săvoiu, Romanian Postal Stationery Specialised Catalog 1870-1927, p. 146.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu