Piese din licitaţiile online

Ultimele mele zile nu prea fac parte din cea mai fastă perioadă a mea, lucru vizibil, cred, după scăderea numărului de articole publicate. Am avut în faţă alte probleme care m-au împiedicat să mai scriu.
Am văzut însă în analitice că cititorii permanenţi şi-au menţinut vizitele şi cred că au fost dezamăgiţi de faptul că pe blog nu mai apare nicio noutate.
Chiar dacă nu am mai scris, atât cât am putut am continuat să adun materiale special pentru voi, iar în această seară m-am hotărât să scriu câte ceva. Am tras de mine să prelucrez imaginile şi să descriu piesele.

Vreau să subliniez câteva lucruri referitoare la preţurile pieselor descrise mai jos: să nu aibă cumva cineva impresia că dacă pentru piesele în cauză s-au realizat nişte sume finale, pentru piese identice sau asemănătoare preţurile pot fi tot asemănătoare. Niciodată vânzarea a două piese identice nu întruneşte aceleaşi condiţii, rezultatele fiind întotdeauna diferite. Care sunt factorii care influenţează preţurile - i-am tot descris în cuprinsul a cel puţin două foiletoane pe blog. Dacă le-aţi scăpat, luaţi blogul şi citiţi, că în altă parte nu mai găsiţi aşa ceva. Şi nu strâmbaţi din nas că nu dau totul mură în gură (că tot mi-a reproşat asta recent un colecţionar, care ar vrea să aibă tot felul de cataloage şi liste, gratuit, la nas), învăţatul presupune efort.

Serie neuzată Efigii, 1905, fără şarnieră. În această stare, seria se găseşte relativ greu, iar datorită acestui lucru, interesul amatorilor a fost unul pe măsură: 140 dolari după 14 biduri.

Aceeaşi serie, tot neuzată, dar cu şarnieră: 42 euro, după 17 biduri.

Încă o serie neuzată, dar cu şarniere: 37 dolari, după 6 biduri. Este evident că fiecare vânzător are un număr diferit de "urmăritori" şi de clienţi constanţi proprii (aşa cum a ştiut sp şi-i educe).

Tot pentru o serie de Efigii, de această dată obliterată, s-a obţinut un preţ final de numai 15 dolari, după un singur bid.

Aceasta este o recomandată externă, expediată în toamna anului 1903 din Gara Urleasca spre Chicago, Statele Unite. Ar fi fost o piesă interesantă, dar din păcate îi lipseşte clapa de pe versoul plicului (care probabil conţinea şi ştampila de sosire în SUA). Francatura este compusă din două mărci Căişori pe faţă şi patru mărci Spic de grâu pe verso (care au fost lăsate neobliterate la plecare, dar au fost anulate în tranzitul din Bucureşti. Plicul a fost vândut cu numai 15 dolari, după 6 biduri.

Altă recomandată externă, expediată de la Bursa din Galaţi la Bruxelles. Plicul a fost francat cu şase mărci Căişorii, toate diferite (şase culori deci). Este o piesă mai puţin comună, "vânată" cu predilecţie de amatorii de piese întregi. Preţ final: 91 dolari, după 15 biduri.

Tot o recomandată externă, ş expediată tot la Bruxelles (de fapt am impresia că este vorba doar despre o faţă de plic), piesă expediată din Bucureşti şi francată cu o marcă de 1 leu Spic de grâu (care, după aspect şi dantelură, pare a fi din tirajul 1898, cu filigran PR). Preţ final: 23 euro, după 4 biduri.

Unicat de 5 bani obliterat din emisiunea Expoziţia Generală, având supratiparul "S E" răsturnat. Varietate semnalată, dar căutată, vândută cu un preţ final de 52 dolari (după 7 biduri).

Serie completă Îngerii, în blocuri de câte patru mărci neuzate (cu şarniere). Chiar şi în această stare nu este o ofertă prea întâlnită. Preţ final 52 dolari, după 15 biduri.

O piesă foarte frumoasă şi rară: mandat poştal internaţional, expediat de la Gara Cotroceni (o ştampilă de gară rară), către Banca României din Salonic, Turcia (sic! La acea dată Salonicul era pe teritoriul otoman), francat cu valoarea mare din emisiunea 25 ani de regat (o marcă întâlnită rar pe circulaţii efective). Piesa nu a avut decât un singur amator, care a plătit pentru ea preţul de 200 dolari.

Alt mandat poştal, de această dată intern, expediat din Gara Secuieni la Iaşi. El a fost francat cu un ştraif de trei bucăţi din valoarea cheie a emisiunii 25 ani regat. Se remarcă pe faţă o ştampilă de mandat a gării Secuieni (toate ştampilele de acest tip sunt rare). Piesa a fost vândută cu 39 euro după 6 biduri.

Serie Obolul în blocuri neuzate nu se (mai) găseşte pe toate drumurile, chiar dacă mai au şarniere unele valori. Preţ final: 71 dolari după 25 biduri.

Mandatele-carte poştală fac parte dintre întregurile rare. Acest set neutilizat a fost vândut cu 206 euro după 17 biduri.

Mandat poştal intern francat cu cinci mărci de 50 bani din emisiunea Silistra, expediat de la agenţia specială Bălăceanu, jud. R. Sărat (ştampilele de la agenţiile speciale din această perioadă nu sunt printre cele mai comune). Preţ final: 34 euro, după 6 biduri.

Tot un mandat poştal, francat tot cu mărci din emisiunea Silistra, de această dată cu două unicate de 1 leu (plus alte mărci), o valoare întâlnită mai puţin des pe corespondenţe circulate efectiv. Preţ final: 73 euro, după 11 biduri.

Cele trei valori ale primei emisiuni a ocupaţiei germane în România (1917) fără supratiparul casetă (aplicat la Fabrica de Timbre) au realizat un preţ final de 135 dolari (după 15 biduri). Ultimele două valori poartă poansonul expertului Mikulski.

Valorile mici ale timbrelor de ajutor neemise, tipărite la Moscova, au fost vândute cu 50 dolari (un singur amator).

Trei dintre cele patru valori mari din aceeaşi emisiune (necunoscute la noi înainte de 1990 - cu excepţia valorii de 50 bani semnalate de Barbu Popescu) şi care sunt mult mai rare, au realizat un preţ final de 208 dolari (12 amatori au depus 50 de biduri până s-a ajuns la ultimul preţ).

Aceasta este o altă neemisă tipărită la Moscova, necunoscută pentru cei mai mulţi colecţionari şi foarte rară, lipsind din aproape toate colecţiile specializate. Preţul final de 140 dolari a fost obţinut după ce 12 amatori au înaintat 23 de biduri.

Acesta este un lot combinat cu mărci din 1919, şapte piese ale poştei române din Constantinopol şi şase piese CMT, ocupaţia din Pocuţia (care - atât cât permite imaginea să se vadă - par din cele bune). Preţ final: 129 dolari după 19 biduri.

Primele patru valori din cele tipărite la tipografia Sfetea din uzualele Ferdinand (1920), în blocuri nedantelate de câte patru, fiecare bloc din marginea stângă a colii (lot frumos, o ofertă mai rară). Preţ final: 173 dolari, după 28 biduri.

Lot asemănător, aceleaşi valori nedantelate, dar în perechi (obliterate de complezenţă probabil). Preţ: 90 dolari după 18 biduri.

Plic extrem de interesant, expediat recomandat din Cluj în Austria, purtând o francatură mixtă, mărci Carol cu supratipar PTT-FF, mărci maghiare supratipărite din emisiunea Cluj şi mărci uzuale Ferdinand. Din păcate, vânzătorul a postat o imagine foarte proastă a piesei, aceasta neputându-se studia cât de cât în condiţii bune. În ciuda acestui "amănunt" însă, plicul a fost vândut cu 181 dolari, după 11 biduri.

60 ani vârstă Ferdinand (1926), 10 lei roşu nedantelat în pereche orizontală: 311 dolari, după 15 biduri.

Ultima piesă din recenzia de astăzi: plic recomandat expediat de la Brăila la Flensburg în Germania, purtând o francatură multiplă şi colorată conţinând un ştraif de trei mărci din valoarea de 6 lei roşu Ferdinand - cap mic ("cheia" emisiunii, ca marcă de bază). Preţ final: 63 dolari, după 11 biduri.

Sper că v-a făcut plăcere parcurgerea acestei recenzii.