Tot despre "Recensământul" din 1956. Un mic exerciţiu de geometrie.

Scriind articolul precedent referitor la un exemplar din marca de 1,75 lei cu centrul răsturnat, mi-a străfulgerat prin minte o idee. Ceva de genul "stai aşa, că nu-i aşa!". Mai concret, este vorba despre inventarul făcut de unul dintre colegii noştri - prof. Sergiu Găbureac - la deplasările centrului răsturnat faţă de cadru, la această varietate.
Şi mi-am dat seama că nu acesta este criteriul corect de departajare a colii din care provine piesa respectivă, şi vă voi explica ce şi cum.

Având abilităţi de lucru cu programele de aşezare în pagină (layout, DTP) am recurs la realizarea unei machete simple care poate susţine demonstraţia.

1. Am creat un document cu formatul paginii A3 şi apoi am desenat o formă aproximativă a cadrului (de fapt o schiţă) cu dimensiunile aproximativ egale cu cele ale cadrului mărcii în cauză (28×24 mm), pe care l-am multiplicat la formatul colii emisiunii (de 100 de clişee, 10 rânduri a 10 coloane), având grijă să păstrez o distanţă între clişee de 3 mm. A ieşit ce se vede î nimaginea de mai jos (click pentru mărire).

Am repetat operaţia pe o pagină nouă, multiplicând o schemă a centrului la aceleaşi intervale şi a ieşit asta:

Pe o a treia pagină am luat schema cadrului şi schema centrului şi le-am suprapus, ieşind asta:

Am copiat ansamblul pe o a patra pagină, recurgând apoi la o mică şmecherie: am rotit ansamblul centrului faţă de poziţia verticală cu 0,5 grade (hexagesimale, să nu le încurcăm precum salvatorii profesionişti). Şi a ieşit asta:

Se vede în mod clar că majoritatea "centrelor" prezintă o anumită deplasare faţă de "cadre".
Concluzia: în munca de cercetare şi identificare a colilor din care provin exmeplarele cu centrul răsturnat trebuie ţinut seama de două elemente:
- deplasarea centrului faţă de cadru;
- potenţiala rotire a axei centrului faţă de axa cadrului.
Aşadar, săpaţi stimaţi colegi! Mai avem de muncă!

Cele patru schiţe se pot regăsi şi într-un fişier PDF, care se poate descărca de aici.