Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14, episodul 15, episodul 16, episodul 17, episodul 18, episodul 19, episodul 20, episodul 21., episodul 22, episodul 23, episodul 24, episodul 25, episodul 26, episodul 27, episodul 28.
Să ne întoarcem puţin la ABC
Zilele trecute, întreba cineva pe Facebook despre niştre întreguri poştale. L-am rugat să aştepte puţin, ca să mă uit prin baza mea de date cu imagini. Eram convins că am cel puţin o imagine a unuia dintre întregurile despre care se interesa colecţionarul. Şi am început să caut. În ce? Într-o colecţie aproape uriaşă (aş spune, fără niciun fel de ruşine că aş exagera), de peste o sută de mii de imagini. Imagini cu ce? Păi cu piese care se potrivesc domeniilor de interes pe care le-am enunţat chiar în cuprinsul primelor articole pe care le-am publicat pe blog.
Am constatat că ce am adunat timp de câţiva ani buni nu prea are o valoare de utilizare, deoarece elementul căutat se identifică greu, poate chiar foarte greu, din cauza volumului imens de informaţii.
Aşa că nereuşind să rezolv ce îmi propusesem cu întregurile poştale căutate, m-am lăsat păgubaş şi mi-am zis că se impun măsuri.
Dacă vreau să nu mă uit la colecţia de imagini precum mâţa-n calendar, va trebui să încep să o reorganizez. Chiar dacă voi ajunge la redundanţă, trebuie să apelez la un fir logic foarte apropiat cu ceea ce ar trebui să însemne catalogul despre care am tot scris.
La această oră, colecţia de imagini este aranjată numai în parte. Există două "capitole" principale: piese şi mărci din licitaţiile "mari" (aranjate după numele casei de licitaţie, iar la fiecare "brand", după licitaţia la care au fost oferite piesele în cauză), respectiv "altele" (piese proprii sau din alte colecţii pe care am putut să le studiez, precum şi piese oferite pe portalurile de licitaţii online). Aceste "altele" sunt mai bine aranjate. Până prin 1928 există câte un folder separat pentru fiecare emisiune.
Aşa cum este organizată baza de date cu imagini la această oră, ea nu are o utilitate imediată deoarece în cazul căutării unei piese anumite, rezultatele pot fi descurajante. Încet, încet, va trebui ca pe parcursul acestui an toată aranjarea să fie schimbată pe modelul structurii informaţiei viitorului catalog (sau monografie, încă nu ştiu ce va ieşi).
Urmând modelul structurii de foldere, subfoldere etc. folosite de orice sistem de operare modern pentru un calculator, va trebui să creez o structură de tip arbore, care să-mi asigure accesul facil şi rapid la informaţia furnizată de baza de date.
Voi scrie câte ceva "cu voce tare", întrucât s-ar putea să fie vreun cititor care să-mi dea o idee bună.
Aşadar, domeniile de interes
Aş asemui aceste domenii cu volumele unei lucrări scrise. Poate nu volume, ci titluri (pentru că din punct de vedere logic s-ar putea ca un titlu să aibă mai multe volume). La ce mă gândesc eu de mai mulţi ani (şi din ce domenii principale sunt şi piesele ale căror imagini l-am strâns încă de prin anii 2000):
1. România
2. Alte ţări ale căror poşte au funcţionat pe teritoriul actual al României.
OK... Este foarte general, dar detaliem la "1":
1.1. Perioada prefilatelică:
a. Moldova
b. Muntenia
c. Carantine
1.2. Perioada clasică (1858-1872).
1.3. Perioada postclasică (1872- 1900).
1.4. Perioada modernă, domnia regelui Carol I (1900-1914).
1.5. Id., domnia regelui Ferdinand (1914-1927).
1.6. Id., domnia regilor Mihai şi Carol al II-lea (1928-1940).
1.7. A doua domnie a regelui Mihai (1940-1947).
1.8. Republica (1948-... încă nu m-am hotărât până unde voi merge, dar în mod cert nu mă interesează perioada mai recentă).
1.9. Servicii, taxe, locale, ocupaţii:
a. Telegraf.
b. Serviciu (oficiale).
c. Scutire de porto.
d. Factaj.
e. Porto (taxa de plată).
f. Ajutor, asistenţă socială, aviaţie, cultură, fiscale-poştale, IOVR (timbre obligatorii).
g. Porto fiscale-poştale.
h. Statistice.
i. Fiscale utilizate poştal.
1.10. Poşte locale:
a. Poştele locale turistice (Păltiniş, Bistra, Măgura).
b. Emisiunile locale din Banat (Timişoara, Banat Bacska).
c. Poştele locale din Ardealul de Nord.
d. DBSR.
e. Poşta maritimă Morton.
1.11. Poşta română în străinătate:
a. Constantinopol.
b. CMT (Pocuţia).
c. Debreţin.
1.12. Întregurile poştale cu marcă fixă (ca şi la mărci, nu cred că ar fi interesantă catalogarea emisiunilor mai recente de anii '60 - cel puţin pentru mine).
1.13. Poşte străine pe teritoriul românesc:
a. Poşta austriacă (consulară şi militară, DDSG, Lloyd).
b. Poşta bulgară.
c. Poşta franceză (poşta consulară, ocupaţia franceză în Arad).
d. Poşta germană (MViR, poştele de campanie în cele două războaie).
e. Poşta consulară greacă.
f. Poşta rusă (consulară şi militară, de campanie).
g. Poşta turcă.
1.14. Ţara de Foc
Să trecem acum la numărul "2".
2.1. Poşta austriacă din Transilvania şi Banat (până în 1871) şi în Bucovina (până în 1918-1919.
2.2. Poşta maghiară din Transilvania (1871-1919).
2.3. Poşta rusă din Basarabia (poşta imperială şi poştele locale - zemstvele).
2.4. Poşta turcă din Dobrogea.
La aceste capitole aş dori să existe pe de o parte câte un catalog specializat al mărcilor care au circulat în teritoriile respective, iar pe de altă parte un catalog al ştampilelor utilizate de administraţiile poştale respective.
Structura logică a informaţiei
Principala cauză pentru care, în opinia mea, nu avem astăzi un catalog specializat (sau o monografie) la standardele occidentale (trebuie să recunoaştem, sunt înaintea noastră cu mulţi ani) este lipsa consecvenţei în modul de tratare a studiului emisiunilor.
Ca model descriptiv, avem nevoie de două tabele mari şi lungi. Unul trebuie destinat emisiunilor, iar celălalt numerelor individuale de catalog. Dacă se înţelege acest model structurat (adoptat de toate cataloagele din lume, indiferent de ţara în care s-au publicat ele) nu mai rămân de stabilit decât puţine elemente suplimentare, conform unei metodologii relativ generale.
Partea proastă a cataloagelor publicate până în prezent este că informaţiile corespunzătoare celor două tabele au fost culese cu numeroase sincope, cu lipsuri pentru unele "celule" sau chiar fără logică, inserându-se fragmente de proză nepotrivite pentru o lucrare cu pretenţii ştiinţifice.
Primul tabel, cel al emisiunilor, imaginaţi-l cu câte un rând rezervat fiecărei emisiuni, iar coloanele cuprinzând caracteristicile acestora:
- data de punere în circulaţie;
- numele oficial al emisiunii, conform deciziei de punere în circulaţie (sau denumirea convenţională adoptată unanim de către colecţionari);
- procedeul de tipar;
- numărul de planşe (cilindri) de tipar utilizate;
- formatul şi componenţa colilor (de tipar şi/sau comercială, finită);
- tipul hârtiei;
- filigranul şi poziţia acestuia;
- tipul separării din coală (dantelat, nedantelat);
- tipurile de danteluri (la cele dantelate);
- datele scoaterii din circulaţie.
Al doilea tabel, cel al mărcilor, conţine câte un număr de calatog pe fiecare rând, coloanele fiind reprezentate de:
- valoarea nominală;
- culoarea;
- indicele imaginii clişeului;
- coloanele cu cote, adaptate la specificul emisiunilor sau perioadelor.
Elementele de specializare
Nu am spus până acum, dar pentru varietăţi şi erori am deja o altă bază de date realizată în sistem de fişe electronice, numerotate conform unui sistem proprietar. În fiecare fişă sunt (de regulă) rezervate informaţii sub formă de text referitoare la:
- istoricul emisiunii;
- modul de confecţionare a planşelor (clindrilor) de tipar);
- ştampilografie;
- circulaţii şi tarife;
- cotaţii pentru erori şi varietăţi.
Soluţia din punct de vedere tehnic
Cred că cea mai viabilă ar fi o bază de date care să conţină cele două tabele amintite mai sus. În raport de cheile de control utilizate (un index al emisiunilor, respectiv numărul de catalog - acestea cred că ar fi cele mai viabile) s-ar putea realiza o singură bază de date care să conţină interogări specifice, precum şi rapoarte pentru formatele mai uzuale de listinguri.
Un lucru pozitiv este faptul că majoritatea sistemelor moderne de administrare a bazelor de date permit exportul conţinutului (tabele, interogări, rapoarte) în format XML (vezi aici ce înseamnă), format compatibil cu mai multe tipuri de servere de aplicaţii. Cei care au ceva cunoştinţe în domeniu poate intuiesc la ce mă refer: este vorba de principiul "scrie o dată, foloseşte de n ori", potrivit căruia plecând de la o singură bază de date se pot realiza lucrări şi pentru print (tipar), şi pentru web, şi pentru publicare în format electronic.
Cine a spus că este uşor de scris o carte cred că nu ştie despre ce vorbeşte.
Credeţi că aveţi o idee utilă? Nu o ţineţi pentru voi.
©2011-2014 Max Peter. Preluarea prezentului articol nu se poate face decât în baza unui acord scris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu