Tehnoredactarea computerizată (6). Crearea unei publicaţii

Episoadele anterioare: (1), (2), (3), (4), (5).

Înainte de a descrie efectiv paşii care trebuie parcurşi pentru crearea unei publicaţii în format electronic cred că sunt necesare câteva informaţii la care mai fac referire unele manuale, dar fără a pune pe ele un accent prea mare. Cred că e mai bine să vă povestesc ce anume ar trebui să facă un tehnoredactor înainte de a deschide programul favorit şi a da comanda File > New...

O publicaţie se gândeşte

Nu sunt vorbe mari. Sunt câţiva paşi care, după ce se capătă experienţă, îi intră în sânge specialistului. Dar până atunci sunt necesare multe sute de ore de muncă.

Înainte de a crea versiunea electronică a publicaţiei, tehnoredactorul trebuie să ştie foarte clar câteva detalii tehnice indispensabile:

- în ce sistem de imprimare va fi executată lucrarea (offset, litografie, tipar înalt - letterset?);
- care va fi formatul finit al lucrării (dimensiunea paginilor - lăţime şi înălţime);
- câte pagini va avea lucrarea;
- cum se vor imprima filele: numai pe o faţă, sau faţă-verso?;
- lucrarea se va imprima în alb-negru, sau color? Câte culori vor fi utilizate?;
- dacă lucrarea are mai multe pagini (şi nu este doar un afiş simplu sau un flyer), cum se va face legătoria paginilor?;
- pe ce tip de hârtie se va imprima lucrarea: pe hârtie simplă, albă, velină, pe hârtie de ziar, pe hârtie cretată sau, poate, pe hârtie colorată?

Contactul cu tipografia

Acesta este un lucru absolut necesar, iar contactul cu tipografia care urmează să tipărească lucrarea trebuie luat înainte de a începe lucrul efectiv. Este una dintre cele mai frecvente greşeli pe care le fac tehnoredactorii începători: fac designul şi tehnoredactarea unei lucrări, pentru ca apoi clientul să ia fişierele finale, să le ducă la tipografie şi să constate că lucrarea nu este bună. În acel moment, credibilitatea tehnoredactorului în ochii clientului se evaporă ca prin minune. Din păcate, acel client va avea tendinţa după aceea să ia drept lichele şi pe alţi tehnoredactori, chiar dacă nu a lucrat niciodată cu ei.

Ce trebuie să afle tehnoredactorul de la tipografie? Iată alte câteva detalii tehnice:

- în ce format trebuie să fie fişierele finale? tipografia primeşte fişierele native ale aplicaţiei (QuarkXPress, InDesign, Illustrator etc.), sau poate primi şi fişiere PDF?
- dacă tipografia doreşte fişierele native ale aplicaţiei, în ce versiuni ale acesteia trebuie realizate (există tipografii care nu dispun de cele mai recente versiuni ale softurilor de grafică şi se poate întâmpla să nu poată deschide fişierele trimise de tehnoredactor);
- dacă tipografia primeşte fişiere PDF, în ce versiune trebuie să fie acestea şi cu ce standard trebuie să se conformeze? (despre acest subiect vom avea un episod de sine stătător în viitor);
- tipografia utilizează fişiere specifice *.icc pentru un anumit management de culoare? (voi explica mai târziu ce înseamnă asta);
- solicită tipografia setări specifice ale preferinţelor softului utilizat la generarea fişierelor PDF?
- cine urmează să facă impoziţionarea lucrării, tehnoredactorul sau tipografia? (voi explica mai târziu în ce constă aceasta);
- orice alte detalii tehnice pe care tipografia le consideră necesare.

Notaţi-vă aceste lucruri, deoarece nu le mai găsiţi pe nicăieri şi, cine ştie, poate mă satur de blogging peste trei luni şi vă dispare sursa de inspiraţie.

Organizarea este o regulă de bază

Acesta este iarăşi un subiect amintit de către unele manuale, dar este de regulă uşor trecut cu vederea de către începători.
Există lucrări şi lucrări, unele mai simple, altele complexe, care presupun câteodată şi zeci, poate chiar sute de fişiere.
Ce pot să vă spun este că, din practica lucrului, am învăţat să-mi fac o bună organizare a fişierelor pe calculator. Nu de alta, dar te poţi încurca în versiuni şi ajungi să trimiţi la tipografie ce nu trebuie. Sau îi prezinţi clientului un fişier cu ocazia unei întâlniri, apoi la următoarea întâlnire îi prezinţi alt fişier, pentru că nu mai ştii unde l-ai salvat pe cel bun.

Dacă lucrezi cu un singur client, organizează-ţi lucrările în foldere distincte, ori după dată, ori după denumirea lucrării. Alegeţi denumiri clare, pe care să nu le confunzi şi care să te ajute la identificarea rapidă a fişierelor.

Dacă lucrezi cu mai mulţi clienţi şi faci mai multe categorii de lucrări, ai două posibilităţi:
- ori îţi organizezi lucrările pe fiecare client în parte şi pe date;
- ori îţi deschizi foldere separate pentru fiecare tip de lucrare (flayere la flayere, broşuri la broşuri, afişe la afişe etc.).
Alegeţi modalitatea care îţi este mai la îndemână şi cum consideri că te "coafează" mai bine fiecare sistem.

Asigură-te mereu că ai spaţiul de lucru necesar pe harddiskuri. Ţine cont că pentru o revistă cu multe imagini, un fişier postscript poate să ajungă la o mărime considerabilă, de ordinul gigabiţilor.

Şi nu uita un lucru esenţial: fă-ţi mereu copii de rezervă după lucrări! N-ai vrea să îţi crape calculatorul exact cu o zi înainte de termenul de predare a lucrării la tipografie.
Şi încă o şmecherie. Dacă lucrezi pe un calculator cu Windows, nu salva lucrările în "My Documents"! Acest folder se găseşte (prestabilit) pe partiţia harddiskului care conţine şi sistemul de operare. Dacă îţi crapă Windowsul, ai pierdut şi lucrările! Salveazăţi întotdeauna lucrările pe o altă partiţie!

Până la episodul viitor, vă recomand să lecturaţi acest articol de pe Wikipedia. Vom vorbi despre formate.

(Va urma)

©2012 Max Peter. Toate drepturile rezervate.