Dar ca subiect, trebuie să remarc faptul că acest subiect a fost numai întâmplător tratat de literatura românească de specialitate (dacă mă înşel, corectaţi-mă).
Pentru mărcile clasice româneşti, ştampilele străine sunt rare. Abia în perioada postclasică mai târzie se întâlnesc ceva mai frecvent astfel de piese. Naşterea lor se datorează ori dorinţei de a anula o marcă rămasă neobliterată, ori excesului de zel al vreunui funcţionar poştal.
O curiozitate Max.
RăspundețiȘtergereDe ce nu ai tu o tipografie? Mi-am dat seama tarziu cat de putine tipografii (mari!!) sunt cu adevarat in Ro- cel putin in jurul Clujului oferta e mica si....proasta!
te intreb pentru ca stiu ca orice lucru facut cu pasiune se poate transforma intr-o afacere de succes!
Nu am idee care este situaţia în Cluj (nu am clienţi pe acolo), dar în Bucureşti capacitatea depăşeşte cererea în acest moment.
ȘtergereDe lucrat, doresc mulţi să lucreze, dar nu-i prea ajută "meseria".
Ma rog- pe langa Cluj preturile sunt mari si raportul calitate/timp/ pret e destabilizat
RăspundețiȘtergereTipografii cu preţuri bune se găsesc, dar problema mare este cu transportul comenzii, după ce se tipăreşte. Ori cu deplasarea la/de la tipografie, dacă nu e din localitate. Aşa că pe lângă preţul efectiv al lucrării, mai trebuie luat în seamă şi acest cost.
ȘtergereAm clienţi care preferă o calitate ireproşabilă, chiar dacă preţul este mai mare.
Apoi mai este o problemă mare: sunt tipografii care au preţuri bune, dar nu dispun de ateliere proprii de finisaj sau fac finisajul aiurea (legat, cusut, celofanat, chestii din acestea).