Nu trebuie să vă aşteptaţi la vreo mare raritate. Colecţia fostului preşedinte american nu a avut nicio piesă românească importantă (sau, mă rog, apreciată printre rarităţi). Este doar un plic comun din perioada interbelică.
Este vorba despre un plic recomandat, expediat în 1939 din Huedin la "Vashinghton" (sic), în Statele Unite. El este francat cu mărci uzuale în circulaţie la acea dată, purtând efigia lui Carol al II-lea.
Pe spatele plicului se poate distinge (click pentru mărire) o ştampilă liniară pe două rânduri, în care se menţionează că piesa a făcut parte din colecţia desfăcută de casa americană de licitaţii H. R. Harmer şi care a aparţinut fostului preşedinte american Franklin D. Roosevelt. Despre acest lucru am amintit şi aici.
Suntem în 25 apr.1939.Oare ce cerea bietul maghiar tocmai Preşedintelui SUA? După un an şi ceva, (bietul de) el urma să-l întâmpine cu flori şi cu mare bucurie, plângând, pe "amiralul" Horthy care intra triumfător pe cal alb în Cluj (Oradea, etc...) în fruntea oştilor de honvezi...
RăspundețiȘtergereOricum, nu le avea cu scrisul şi nici cu corespondenţa, mâncând şi "z"-ul din "Republică" (sic!).Măcar putea scrie ceva, şi e bine! Cred că prin scrisoare :
- îşi căuta o rudă demult emigrată,
- cerea viză de emigrare în SUA,
- reclama politica autorităţilor române la adresa maghiarilor (după "Trianon"!).
O seară bună vă doresc!
Ori îşi căuta vreo rudă, ori cerea emigrarea (am văzut astfel de corespondenţe cu tot cu conţinut) sunt cele mai plauzibile posibilităţi. Din păcate, mesajul ori nu s-a păstrat, ori nu a fost prezentat.
ȘtergereŞi eu vă doresc o seară bună!