Loturi de clasice şi postclasice româneşti

Loturile cu mărci mai vechi, aflate în stare mai bună au fost mereu urmărite cu înfrigurare de către colecţionari (dar şi de negustori). Aşa s-a întâmplat şi cu două loturi vândute recent pe un portal online (click pe imagini pentru mărire).

Un prim lot a fost constituit numai din mărci clasice ("favoriţi" din 1869, marca de 3 bani din 1870, "barbă" din 1871-1872 - inclusiv impresiunile defectuoase, precum şi două "barbă" dantelate). M-am uitat cu atenţie la mărci, pentru a vedea dacă există vreo varietate interesantă. Toate mărcile mi s-au părut originale, iar câteva chiar mi-au plăcut pentru marginile late şi faţa frumoasă.
Lotul a "colectat" 37 biduri, ajungând la un peţ final de 282 dolari.

În cel de-al doilea lot se disting de la început cele două unicate de 15 bani "barbă" şi unicatul de 50 bani "Paris", care sunt destul de rare în stare neuzată. Cu excepţia mărcilor cu nominale mici (1½ bani - 5 bani) niciuna nu este comună, dacă este în stare bună. Sunt trei mărci care au defecte de dantelură, dar la asemenea lot ele ar putea fi acceptate.
Şi acest lot a avut destui amatori, ajungând la un preţ final de 255 dolari, după 34 biduri.

Dacă are cineva curiozitatea să compare cotele cumulate la fiecare lot acordate de catalogul SCOTT mărcilor care le compune, îşi va putea face o imagine destul de apropiată despre nivelul actual al pieţei (care, din păcate, este făcută de cumpărători, nu de vânzători). Eu îndrăznesc totuşi să afirm că preţurile ar fi pe undeva pe la limita minimă acceptabilă. Cred că mărcile valorează puţin mai mult.