Eseuri şi... "eseuri"

Acum câteva zile a fost oferit pe un portal online un eseu foarte frumos realizat pentru o emisiune care în final a apărut, cu alt model, abia în 1865 (Cuza în oval).

Eseul este foarte frumos şi s-a vândut pentru o sumă pe care personal o consider mai mică decât raritatea reală a piesei: 65 dolari (nu a fost decât un singur amator; probabil că ea nu a fost observată de colecţionarii serioşi, rămânând "la mâna" chilipirgiilor.

O a doua piesă face parte dintr-o categorie pe care am nominalizat-o destul de recent într-un articol: falsuri prezentate drept eseuri (click pe imagine pentru mărire).

Fac din nou precizarea că piesele de această natură sunt falsuri. O comparaţie cu o marcă obişnuită poate pune relativ uşor în evidenţă diferenţele faţă de clişeul mărcii originale. Aşa-zisul eseu a fost vândut cu 37 dolari (13 biduri). Chiar credeţi că un eseu de la această emisiune s-ar vinde pentru o sumă aşa de mică? Este evident că meseriaşii au "stat pe bară" la această ofertă.
Este totuşi neelegant (ca să nu folosesc cuvinte "nepotrivite") să vinzi un fals drept eseu. Am îndoieli că vânzătorul a făcut-o din neştiinţă, deoarece i-am urmărit celelalte oferte.