În ultimele luni, chiar dacă pe blog numărul comentariilor s-a împuţinat, port o corespondenţă din ce în ce mai abundentă pe mail cu mulţi cititori. Pentru că mi s-au pus o serie de întrebări în repetate rânduri, m-am gândit că poate n-ar strica să vă relatez cele mai frecvente probleme care îi frământă pe colecţionarii noştri.
De ce nu se publică pe internet o listă de preţuri?
În principiu, o listă de preţuri este realizată de un comerciant. În Occident şi peste Ocean se obişnuieşte ca lista de preţuri să cuprindă pe de o parte preţurile pentru mărfurile pe care le are negustorul în stoc la data ofertei, iar pe de altă parte lista de achiziţii, cu alte preţuri.
Negustorii îşi modifică periodic atât preţurile de vânzare, cât şi preţurile de achiziţie, în funcţie de propriile nevoi şi interese. Fiind o piaţă liberă, fiecare se orientează conform propriei politici, dar şi în funcţie de "moda" momentului.
În România, din păcate nu prea există negustori (cel puţin oficial). Singura firmă care are o listă "oficială" este Romfilatelia. De ce nu o publică pe internet? Pentru că nu ar mai vinde varianta tipărită.
Cum pot să aflu cât mai exact preţurile mărcilor poştale?
Aşa ceva este o utopie! Nu există preţuri fixe. Preţurile sunt realizate pe piaţa liberă, nu mai este ca la piaţa de legume, pe vremuri, când era un "mercurial oficial".
Chiar şi preţurile din cataloagele internaţionale sunt doar orientative. Preţul real al fiecărei piese depinde în măsură aproape egală de calitatea ei, dar şi de existenţa unei persoane interesate să achiziţioneze aşa ceva.
De ce nu se publică un catalog românesc?
Pentru că nu plăteşte nimeni editarea şi imprimarea lui. Un catalog color cam cu o mie de pagini, tipărit color în circa 1.500-2.000 de exemplare costă (numai tiparul) câteva zeci de mii de euro (mă rog, echivalentul în lei). Trebuie să fie cineva care să dispună de acei bani şi să mai şi fie interesat de acest domeniu.
Chestia cu datul banilor prin subscriere nu ţine pentru o lucrare de o asemenea anvergură. Preţul final poate ajunge la 200-300 RON, poate chiar mai mult. Din experienţă pot spune că atunci când este vorba de lieratură, colecţionarii sunt printre cei mai zgârciţi oameni.
De unde se pot cumpăra cataloagele străine?
De la editurile care le şi comercializează. Căutaţi pe internet, se pot face comenzi online dacă aveţi o carte de credit/debit valabilă şi sumele necesare.
De ce nu vin în România negustori serioşi din străinătate?
La întrebarea asta m-a pufnit râsul, trebuie să recunosc. De venit, mai vin unii, dar cu seriozitatea stau mai prost. Dar dacă e vorba de casele renumite, ei bine - există mai multe motive:
- nu prea au ce cumpăra de aici; cât de vândut, românii sunt destul de săraci încât nu-şi pot permite să-şi cumpere un catalog Michel, nu mai vorbesc de achiziţii cu preţuri mai răsărite;
- există o teribilă instabilitate fiscală, de care străinii fug rupând pământul; dacă nu reuşesc să-şi facă un plan de afaceri pentru minimum trei ani, ei consideră că pird timpul de pomană;
- legislaţia românească privind comerţul cu mărci poştale nu este armonizată cu cea existentă în UE, este foarte restrictivă, trebui luate mult prea multe aprobări şi autorizaţii şi mai trebuie plătite şi taxe (fondul monumentelor) care nu există decât aici, nu şi în altă parte (în afara taxelor şi impozitelor pe care le datorează orice firmă).
De ce nu vrea nimeni mărci poştale româneşti din anii '70-'80?
Pentru că s-au tipărit în tiraje mari care nu au fost utilizate în circuitul poştal şi astăzi se găsesc aproape la discreţie (cu câteva excepţii), la orice oră. Poşta a avut o politică păguboasă de emisiune în acei ani, care astăzi se răsfrânge asupra celor care le-au cumpărat atunci produsele.
Cum pot face bani din timbre?
Simplu! Trebuie să ai bani pentru asta.
Nu se pot face colecţii valoroase peste noapte şi fără investiţii serioase. Banii se pot genera din efectuarea "cu cap" a investiţiilor.
Sau să primeşti o moştenire (dar nu de acum 50 de ani, ci de acum o sută!)
Dacă mai aveţi întrebări, folosiţi formularul de comentarii de mai jos.
Ce ne puteţi spune despre timbrele vechi care au pe spate imprimate nişte cifre?Am un timbru spaniol vechi cu şase cifre pe spate.
RăspundețiȘtergereA fost un sistem de prevenire a contrafacerilor, utilizat din 1901 până prin anii '30, la emisiunile uzuale. Se poate compara cu sistemul literelor din colţuri la mărcile clasice britanice.
ȘtergereDe ce SCOTT nu are şi preţuri pentru timbre pe plicuri sau cărţi poştale,aşa cum are MICHEL?
RăspundețiȘtergereBa are, dar nu pentru România. În volumul specializat de clasice, apar. Apar şi în volumul consacrat mărcilor americane.
ȘtergereFiecare editură are propria politică. Unele capitole sunt mai dezvoltate, altele mai generale.
Pentru fiecare ţară, cel mai mult contează catalogul naţional.
Buna ziua,
RăspundețiȘtergereAm in colectia ramasa de la tatal meu un timbru Sicilia, 1/2 Gr, negru (probabil 1859). Problema este ca stiu ca in Sicilia a aparut o singura serie (continand si acest timbru) dar seria era nedantelata, ori timbrul meu este dantelat. Imi puteti spune ceva despre acest timbru? Daca e nevoie unde sa va trimit o imagine cu el. Va multumesc
S-ar putea să faceţi o confuzie. Sicilia nu a avut niciodată niciun timbru dantelat.
ȘtergereAveti dreptate, si eu asa stiam si totusi ..., v-am trimis imaginea timbrului.
ȘtergereO sa am o rugaminte daca se poate. Unde pot sa va trimit niste imagini cu ce cred ca am in colectia mea? Poate le folositi la articolele interesante pe care le scrieti aici. Sunt niste plicuri timbrate din 1879-1880 cu sigilii de ceara, carti postale ilustrate de pe la inceputul secolului XX, toate din Romania, am cateva si din alte tari. Multumesc.
Încercaţi la:
Ștergeremaxpeter.stampnews(at)gmail.com
(Înlocuiţi "at" cu coada de maimuţă - am ales această formă pentru a împiedica roboţii de internet să-mi copieze adresa şi să mă umple de spam).
Am uitat să precizez că nu desfăşor nicio activitate comercială - nici nu vând şi nici nu cumpăr piese filatelice.
Ștergere