Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

marți, 3 aprilie 2012

Purtată pe valurile istoriei

Am remarcat o carte poştală expediată pe timpul Primului Război Mondial, care a avut cu adevărat un parcurs interesant. Oare ce înseamnă câteva luni de zile pentru o viaţă de om? Dar oare ce au însemnat aceste luni pentru cei prinşi în valurile războiului?
Click pe imagini pentru mărire.


Cartea poştală a fost expediată de un soldat din cadrul Regimentului 43 Infanterie, situat pe undeva prin Moldova rămasă neocupată de trupele germane, austriece, bulgăreşti şi turceşti. Ea a fost expediată în octombrie 1917, având ca destinatar familia soldatului, aflată în teritoriul ocupat de nemţi, într-o comună din judeţul Olt, Şerbăneşti, dar prin intermediul Societăţii Internaţionale de Cruce Roşie, de la Geneva. Interesant, nu? Este o superbă piesă de istorie poştală. Haideţi să o examinăm puţin.

Nu-mi dau exact seama de numele primului oficiu la care a ajuns cartea poştală (este ştampila din colţul drept superior, la care legenda lasă loc de interpretări). Pare a fi Codăeşti, iar din dată se distinge doar OCT 917. De aici, cartea poştală a ajuns la Vaslui, pe 30 octombrie, apoi la Iaşi, în noiembrie 1917 (ziua nu se distinge). De aici, o parte a istoriei trăite de piesă se suprapune cu istoria zbuciumată a ţării. Conform ştampilei din colţul stâng superior (aplicată peste stema regatului), cartea poştală a ajuns pe 7 decembrie la oficiul poştal de cenzură militară din Bucureşti, dar de aici ea a luat un parcurs internaţional, spre Geneva. Sunt interesante ştampilele Petrograd, prima aplicată pe 9 aprilie, iar cea de-a doua pe 22 aprilie 1918, împreună cu ştampila cenzurii militare ruseşti. Nu îmi dau seama dacă aceste ştampile au fost aplicate în drumul spre Geneva, sau de acolo înapoi, spre ţară, pentru că poşta elveţiană nu a "lăsat" nicio urmă datată. Iată că această biată carte poştală a "petrecut" şase luni pe drumurile Europei.

Nu am putut să nu remarc cele câteva rânduri ale soldatului din Regimentul 43 Infanterie (care - se vede - a fost un om căruia i-a plăcut şcoala, după scrisul frumos şi ordonat):

"Iubiţi copii

Mă găsesc sănătos, doresc să am ştiri de la voi. Ce face mama voastră?
Vă îmbrăţişez, al vostru tata".

Nu am putut să nu remarc şi mesajul respectuos, dar demn, lăsat autorităţilor (scris îngrijit pe faţa cărţii poştale):

"Domnilor

Vă rog transmiteţi la destinaţie conţinutul din faţă pe adresa Alexandru N Ilie Raicu, comuna Şerbăneşti, Districtul Olt, România, teritoriul ocupat.
Primiţi salutările mele.
Ilie N. Raicu".

Acest soldat a fost unul dintre cei care au făcut România.

17 comentarii:

  1. Emoţionant, şi impresionant în acelaşi timp...

    RăspundețiȘtergere
  2. Este foarte posibil ca soldatul Ilie N.Raicu să fi fost camarad de arme chiar cu eroina de la Jiu.
    A se vedea :
    http://www.olt.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=2312 de unde citez:
    "La 1 noiembrie 1916, Ecaterina Teodoroiu a cerut sa fie înrolata ca voluntara, fiind încorporata în batalionul II, Compania a 8-a a Regimentului 18 Infanterie. A fost avansata „sublocotenent onorific” si i s-a încredintat comanda unui pluton din Compania a 7-a a Regimentului 43/59 Infanterie din Divizia a XI-a cu garnizoana la Slatina. A murit pe câmpul de lupta la 22 august/4septembrie 1917."

    Glorie eternă eroilor cunoscuţi şi necunoscuţi ai neamului nostru!
    Distinse mulţumiri lui Max Peter pentru această emoţionantă postare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. S-ar putea să aveţi dreptate. Din păcate, nu ştim din ce subunitate a făcut parte acest soldat, dar este posibil să fi fost în acelaşi regiment cu eroina de la Jiu.

      Vă mulţumesc frumos pentru apreciere.

      Ștergere
  3. La vremuri mari oameni mari , in vremurile de azi , oameni pe masura ...

    RăspundețiȘtergere
  4. La vremuri mari oameni mari , astazi oameni pe masura ...

    RăspundețiȘtergere
  5. impresionant...
    semn de respect... mama Voastră...
    nimic nu mai este de spus.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La un astfel de mesaj nu mai este nimic de spus, într-adevăr.

      Ștergere
  6. Salve Max !
    Da , piesa postala este foarte frumoasa !
    Nu prea inteleg traseul , adica daca a ajuns la Bucuresti de ce a facut aceata imensa volta in spatiu ? Doar nemtii la data aceea aveau serviciile postale din Romania sub control. Deci traseul corect ar fi fost Codaesti,Vaslui,Iasi,Petrograd,(Geneva),Bucuresti, Serbanesti.As crede ca exista la Pertograd birou de Cruce Rosie , un fel de reprezntanta.
    Intrebare : avea Crucea Rosie sistem postal propriu ?

    Scrisoarea nu a fost scrisa de soldatul in cauza ci de vreun alt gradat superior sau ,cred eu, chiar de un ofiter. Se obisnuia asa ceva datorita analfabetismului cronic din Romania acelor vremi.
    Toate cele bune !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu sunt pe deplin lămurit cu traseul, dar atât se poate afirma din examinarea ştampilelor aplicate pe piesă. Întârzierea destul de mare mă cam încurcă, dar bănuiesc că s-ar putea să fie legată de revenirea în Capitală a oficialităţilor.
      Din câte ştiu, Crucea Roşie nu a avut un sistem propriu de poştă, ci numai formulare poştale special destinate, pe de o parte pentru corepsondenţa între persoanele dispuse în zone diferite, separate de front, pe de altă parte pentru prizonierii aflaţi în lagăre.
      Este o posibilitate ca textul să fie într-adevăr scris de un gradat sau un ofiţer.

      Toate cele bune, Andrei!

      Ștergere
  7. emotionant mesajul si dincolo de el demnitatea simpla a acelui om...

    RăspundețiȘtergere
  8. E o redactare intelectuala,demna; probabil standardizata...
    Ofiterii acelor vremi erau cu siguranta intelectuali cu demnitate.

    RăspundețiȘtergere
  9. Salve Max !
    Din nr. 400 al revistei POŞTAŞUL ,martie 2012, ne vine o luminare completă.
    Articolul este semnat de Dl.Cristian Scăiceanu ,Director adjunct al Muzeului Naţional Filatelic .
    Articolul este intitulat Poşta Română în anii Primului Război Mondial.
    Piesa prezentată de dvs. se potriveşte exact pe întregul articol. Eu am varianta tipărită a revistei dar în curând va apărea şi varianta online aici http://www.youtube.com/watch?v=8NgRFNg_WjA&feature=relmfu

    Cred că i-aţi face un mare serviciu d-lui Scăiceanu dacă i-aţi semnala piesa. Presupun desigur că vă cunoaşteţi.
    Toate cele bune !

    RăspundețiȘtergere
  10. Revista Poştaşul o poţi găsi în format electronic aici:
    http://issuu.com/search?q=postasul&si=10&ps=10&sb=visual&rp=*&origin=webfrontend

    Îşi făcuseră obiceiul să publice integral revista, dar acum văd că s-au prostit de tot.
    Oricum, audienţa acestei reviste în rândul colecţionarilor este foarte, foarte redusă (cei mai mulţi habar n-au că mai există, a "căzut" foarte mult faţă de perioada când era ziar bilunar, apoi lunar).

    Blogul e liber la vizionat pentru oricine, inclusiv pentru dl Scăiceanu.

    RăspundețiȘtergere