Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

duminică, 13 noiembrie 2011

Vechi corespondenţe filatelice

Unele piese sunt prezentate în licitaţiile online, dar par la prima vedere comune şi mulţi colecţionari trec peste ele foarte uşor. Din păcate, deşi ştiu câţiva colecţionari din ţară interesaţi de vechii filatelişti şi comercianţi români, cred că acesta a fost şi cazul celor două piese pe care le prezint mai jos (şi pe care le-am observat după închiderea licitaţiilor respective).

Prima piesă (click pentru mărire) nu a fost vândută. Ea a fost expediată în 1896 din Galaţi, de către Hugo Zeyggler spre o destinaţie mai puţin comună pentru o corespondenţă românească din acea epocă, Ponta Delgada, în Insulele Azore.

A doua piesă a fost expediată doi ani mai târziu, de la Focşani la Constantinopol. Ea a fost vândută (mai mult ca sigur nu pentruconţinutul mesajului, ci pentru ştampila oficiului austriac din Constantinopol, de pe verso) cu 10 dolari, după 2 biduri.

Vă las plăcerea descifrării mesajelor de pe cele două cărţi poştale. Cam aşa se făcea filatelia, pe vremuri...

10 comentarii:

  1. Intotdeauna cand vad scrieri vechi imi place stilul caligrafic care probabil era la moda atunci.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cristi: Cred că pe vremea aia se învăţa altfel scrisul prin clasele primare...

    RăspundețiȘtergere
  3. Prima trimitere nu pune probleme de descifrare.Doar câteva stângăcii de limbă franceză, scuzabile.
    Cea de-a doua carte poştală este interesantă: scrisul faţă-verso nu e acelaşi, diferă ca grafie.Cred că se adresează unui inginer elveţian, de origine franceză, constructor de infrastructură de căi ferate, care e cel puţin bilingv.Expeditorul din Focşani, austriac, neamţ ori evreu, şi, poate, furnizor de cherestea din Vrancea, se adresează în germană dar aceasta vedem că e scrisă tradiţional în gotic de mână.Cu câteva decenii în urmă, mă mai pricepeam niţel şi eu, ocazional, la descifrarea acestei scrieri, acum nu o mai ştiu.Abia am putut descifra formulele de politeţe de la început şi de la sfârşit...Chiar nu ştiu despre ce poate fi vorba în text...

    RăspundețiȘtergere
  4. Marco Polo: Cred că este un colecţionar evreu din Focşani, care îi solicită partenerului său de schimb filatelic (e adevărat, era funcţionar la o companie de cale ferată, o concesiune) mărci poştale ale birourilor franceze şi britanice din Levant (la Constantinopol erau la acea dată astfel de birouri poştale) cu supratipare în monedă turcă (piaştri) aplicate pe mărci franceze cu nominalul exprimat în centime şi franci, respectiv pe mărci britanice de 2 şilingi şi 6 pence.
    În acele timpuri nu existau magazine filatelice ca acum. Cei mai mulţi colecţionari se "aprovizionau" cu noile "apariţii" rugând pe câte un cunoscut să i le cumpere de la oficiile poştale din ţara respectivă şi apoi să i le trimită prin poştă.

    RăspundețiȘtergere
  5. Max Peter: Vă mulţumesc foarte mult pentru cele explicate detaliat şi cu toată răbdarea, inclusiv pasiunea!Este deosebit de interesant să aflu din răspunsul Dvs. aspecte, total necunoscute mie, de la începuturile filateliei.Vă asigur de tot respectul meu!

    RăspundețiȘtergere
  6. Marco Polo: Respectul este reciproc, deoarece văd din întrebările Dvs. că sunteţi interesat.

    Puteţi oricând să puneţi orice întrebare, iar dacă aveţi nevoie de resurse suplimentare, s-ar putea să am posibilitatea să vă ajut, un lucru pe care îl voi face cu cea mai mare plăcere.

    RăspundețiȘtergere
  7. Max Peter,
    stii ceva? nu ma pricep deloc, si, totusi, aceste postari cu scrisori vechi, timbre si carti postale sunt preferatele mele. :)
    Super, super faine!
    Cateodata mi se zbarleste pielea cand le privesc.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cleo: Bine-bine, înţeleg că îţi plac, dar nu înţeleg de ce ţi se zbârleşte pielea?! :)

    RăspundețiȘtergere