În loc de bilanţ

Mâine după amiază se fac exact trei ani de când am început să scriu pe acest blog. Nu aş putea să spun eu ce am făcut şi dacă am făcut bine sau nu, dacă am făcut multe sau mai puţine, deoarece asta trebuie să o faceţi voi, cititorii.

Cu ajutorul rândurilor din articolele publicate am încercat să vă arăt şi o altfel de faţă a filateliei, ceva ce ştiu că nu a mai încercat nimeni. Am încecat mereu să mă adresez în primul rând pasionaţilor şi mai puţin celor care au început în ultimii ani să umple peisajul pe post de "businessmani".
Ştiu că sunt printre voi pasionaţi care mă citesc şi mă susţin, aşa cum ştiu că sunt şi alt fel de "colecţionari" care nu sunt foarte fericiţi că acest blog există. Am continuat însă după principiul "sunt la mine acasă şi eu sunt stăpânul aici".

Profilul blogului este unul (aproape) pur de nişă. Chiar dacă abordează o pasiune, filatelia, este atinsă însă o felie destul de specializată a ei - studiul tradiţional şi istoria poştală - aşa că încadrarea nu este deloc exagerată, în opinia mea. Care opinie nu se prea suprapune pe cea a specialiştilor în social media. Dar este un lucru care mă interesează mai puţin, deoarece scrisul pe blog nu îl fac pentru bani, pentru participarea la campanii sau pentru susţinerea vreunei firme care a descoperit şi ea "netul". Totuşi, acest fenomen care se cheamă blogosferă a apărut din cu totul alte motive. Eu am adoptat acea poziţie de modă (foarte) veche şi nu mă interesează promovarea, vânzările sau marketingul (cine vrea să mă facă să mă schimb trebuie să se gândească că blogul acesta ajunge la o anumită categorie de cititori pe care niciun alt blog nu o face).

Una peste alta, mergând pe statisticile tătucului Google, cred că am oareşce realizări cu care se pot lăuda destul de puţine bloguri cu o vechime comparabilă, inclusiv cele generale: peste 375.000 de afişări de pagină, peste 15.000 de comentarii, peste 2.300 de articole. Nu m-am prea omorât să fac o promovare deosebită blogului, deoarece o faceţi voi, cititorii colecţionari, pentru mine. Este un lucru care contează pentru mine şi de care voi ţine seama mereu.

Pe de altă parte, publicarea pe blog oferă o formă anume de independenţă editorială care contează foarte mult. Blogul îmi aparţine în totalitate şi nu are nicio legătură cu niciun club sau asociaţie, cu nicio altă publicaţie şi cu niciun organism. Scriu de mulţi ani şi ştiu ce înseamnă să ai libertate editorială, este un avantaj deosebit al blogului.

În aceşti trei ani mi-am asumat dreptul de a mă referi şi la alte câteva domenii, care ţin în special de tehnologie. Suntem "pe net" şi, vrem sau nu vrem, folosim o anumită tehnologie care, iată, tinde să devină o părticică din viaţa noastră de zi cu zi. Astăzi avem la dispoziţie "unelte" la care nici nu îndrăzneam să visăm acum 25 de ani. Poate că cei mai tinerei nu realizează imensul salt tehnologic pe care l-am făcut în ultimii ani, având la îndemână tehnologiile actuale. Din păcate, în rândul colecţionarilor sunt relativ puţine persoane care să dispună de cunoştinţe ceva mai avansate în ale tehnologiei, altfel am fi avut poate mai demult programe specializate de profil.

Poate că nu ajungeam unde sunt acum fără relaţiile frumoase dezvoltate în timp cu alţi bloggeri. În ansamblul său, blogosfera este o comunitate adevărată, cu bune şi rele. Am avut norocul să cunosc oameni deosebiţi, faţă de care am toată stima şi respectul, chiar dacă nu au nimic de-a face cu filatelia. Am cunoscut oameni pasionaţi de ceea ce fac. Unora le place scrisul şi literatura. Altora le place arta fotografică. Unora le place muzica, altora grafica. Sau poate că pur şi simplu se bucură de viaţă. Nu pot decât să vă mulţumesc, Călin (care mai poartă de gât şi o paporniţă), Doru (cu al său ochi de vultur), psi (mâţul pervazier), Geanina cea îndrăgostită de peisaje şi de tumultul străzii, Hapi cea mereu veselă, Elena - paznica Paradisului Verde, Vera - cea care ştie întotdeauna să descopere oameni frumoşi, Domnu' Io, cel căruia îi plac florile... Lista ar fi mult mai mare, am un blogroll lung...

Nu pot să nu-i menţionez şi pe colegii colecţionari care s-au încumetat şi la scris, Cornelius (veteranul nostru), Sergiu, Liviu. Au mai fost, dar văd că s-au hotărât să nu mai scrie. Păcat, orice cuvânt scris pentru pasiunea noastră era un lucru câştigat.

Nu ştiu ce să vă mai spun. Nu-mi rămâne decât să vă urez tuturor un an mai bun decât cel care s-a încheiat, să aveţi parte de sănătate, de fericire şi de linişte. Dumnezeu să vă ajute!


Sursa: YouTube User ttmyvideo