Piese mai vechi

În ultimele zile nu prea am avut ce să remarc pe portalurile de licitaţii online. Unul din cititori mă tot îndeamnă să recenzez şi piese de pe portalul românesc Okazii, dar eu acolo nu intru (ca o paranteză, un alt cititor îmi arăta, de marele "black friday", ce "surpriză" le-a rezervat portalul utilizatorilor săi: oricine putea intra în orice cont!!! Aveţi detalii aici). Păi mi-e şi frică să am de-a face cu aşa ceva. Pentru prostia unor ţuşflenderi, cine ştie ce ţi s-ar putea pune în cârcă?! Mai bine mă lipsesc!

Revenind la "oile" noastre, am selectat totuşi trei piese care cred că ar merita să fie semnalate "for the record".

Recipisa de "priimire" a însoţit o scrisoare recomandată, expediată din Bucureşti la Brăila pe 25 aprilie 1871. Formularul pare să fi fost păstrat în condiţii destul de bune. El a fost vândut cu 130 dolari (după 2 biduri numai).

Aceasta este o varietate destul de rară, pe care nu am întâlnit-o de multe ori. La marca de 3 bani violet pal, emisiunea "cifra în patru colţuri" fără filigran din 1890 s-a produs o impresiune recto-verso, dar pe cealaltă faţă imprimarea s-a făcut cu planşa valorii de 5 bani. Am considerat în acest caz că "faţa" mărcii este cea cu valoarea de 3 bani, după modul în care a fost efectuată dantelarea (deplasarea - ori descentrarea, cum vreţi să-i spuneţi - apare pe "verso-ul" cu 5 bani).
Interesant este însă faptul că circulaţia (şi probabil evidenţa în momentul distribuţiei) s-a făcut după "faţa" cu valoarea de 5 bani, care are tiparul mai clar decât cel de pe cealaltă faţă) şi care a şi fost utilizat, după prezenţa ştampilei.
Mereu când întâlnesc acestă varietate îmi aduc aminte de celebra "întrebare" despre zebră: cum are ea dungile, negre pe fond alb, sau albe pe fond negru?
Chiar dacă este o piesă rară, varietatea nu a fost vândută. Preţul iniţial (sau "de strigare") a fost de 106 dolari (fără cheltuielile de expediere).

Închei cu o scrisoare cu francatură "spic de grâu", expediată în 16 septembrie 1894 din Bucureşti la Londra, unde a ajuns (cu numai) trei zile mai târziu! Astăzi în mod sigur ar dura mai mult o trimitere pe acelaşi parcurs!
Plicul este tare obosit, având o ruptură destul de urâtă pe faţă, în colţul stâng superior, plus un pliu vertical pe mijloc, care afectează şi mărcile. Francatura este formată din şapte exemplare de 25 bani violet cu filigran PR (la acea dată erau singurele emise) lăsate sub forma unui singur ştraif. Valoarea francaturii de 1,75 lei corespunde unei trimiteri recomandate externe din treapta a şasea de greutate! (prima treaptă - 25 bani; taxa de recomandare - 25 bani; fiecare treaptă suplimentară de greutate - 25 bani; rezultă 6×25 bani pentru greutate + 25 bani pentru taxa de recomandare). Este o combinaţie mai puţin comună, păcat însă de starea nu prea bună a piesei. Plicul a fost vândut cu 62 dolari, după 4 biduri.