Uzuale Ferdinand "cap mic": trei erori care ridică probleme

În urmă cu câteva zile, un prieten apropiat m-a întrebat dacă am eroarea de la Ferdinand "cu cep la 1". Plecând de aici m-am şi decis să atrag atenţia asupra unei probleme care pare nestudiată de colecţionarii care sunt atraşi de această emisiune de uzuale.

Deşi aceeaşi problemă este specifică mai multor erori de la diverse valori ale uzualelor Ferdinand, m-am oprit la cele trei descrise mai jos pentru că sunt mai populare şi mai dorite de colecţionarii specializaţi. Să vedem care sunt ele.

50 bani galben-portocaliu dantelat K (pieptene) 13½×13¾, tipul I (CMPR 1974 pag. 187, click pe imagine pentru mărire): eroare catalogată în lucrarea menţionată la pag. 185, sub nr. 373d.1. Eroarea pare să aibă două stadii, la unul dintre ele apărând afectate şi literele NI din BANI (în cartuşul valorii nominale).

Aceeaşi eroare într-un bloc de patru mărci (la marca din stânga, sus, click pe imagine pentru mărire). Acesta ar fi celălalt stadiu al erorii, la care literele NI din BANi sunt neafectate, dar apare în plus faţă de celălalt stadiu o deteriorare a clişeului în colţul stând inferior.

Cifra 1 "cu cep" la marca de 1 leu tipul I (CMPR 1974 pag. 187). Eroarea este catalogată sub nr. 369a.1.

Eroarea la o marcă dantelată A 13½.

Aceeaşi eroare la o marcă dantelată D 13½×11½.

Eroarea "RQMANIA" la marca de 1 leu tipul I. Necatalogată în CMPR 1974, dar cunoscută colecţionarilor specializaţi.

Eroarea la o marcă dantelată A 13½.

Aceeaşi eroare la o marcă dantelată D 13½×11½.

Care sunt problemele ridicate de aceste trei erori?

Colecţionarii care au avut ocazia să cerceteze un număr semnificativ de mărci pentru a identifica erori şi varietăţi ştiu că proporţia dintre numărul de exemplare cu erori descoperite, raportat la numărul total de exemplare verificate constituie un indiciu al rarităţii acestora, dar mai poate ridica şi o altă problemă la care se pare că nu s-a mai gândit nimeni (mă rog, nu în corelaţie cu aceste erori).

Aceste uzuale au fost imprimate în tipar înalt, în coli de tipar de câte 200 de exemplare (20×10 fără spaţii/punţi), care au fost distribuite la vânzare în jumătăţi de câte 100 de mărci, îndepărtându-li-se marginile de coală.  Atunci când o eroare (defect la clişeul unei mărci) este prezentă la întregul tiraj al mărcii respective, paritatea dintre exemplarele cu eroare şi totalul exemplarelor ar trebui să fie (logic) de 1/200. Dar acest lucru nu se întâmplă în realitate la niciuna dintre cele trei erori descrise mai sus.

Din propria experienţă ştiu că raportul amintit este cu mult, cu foarte mult mai mic. Dacă erorile de la marca de 1 leu au fost identificate una la aproximativ 5.000-6.000 exemplare cercetate, eroarea de la 50 bani apare şi mai rar, la mai puţin de una la 10.000 exemplare (să ne înţelegem, este vorba numai de tipurile I de la cele două valori, nu de numărul total al exemplarelor indiferent de tip).

Ce concluzie se poate trage din cifrele de mai sus? Erorile nu au apărut la întregul tiraj al tipurilor respective, finnd identificate şi îndepărtate din planşele de tipar. Ca paranteză, defectele clişeelor care generează astfel de erori sunt mai uşor de identificat pe planşele de tipar decât la colile de mărci (amănuntul este cunoscut de cei care au avut tangenţă cu tipografiile/tiparul înalt). Aici apar două posibilităţi (teoretic vorbind): ori s-a înlocuit blocul de zinc de 25 de clişee care a fost afectat de defectul fizic, ori s-au confecţionat din nou toate blocurile de zinc ale formei (planşei) de tipar.

Din acest punct de vedere cercetătorii noştri sunt corigenţi, neexistând niciun studiu care să scoată în evidenţă compunerea planşelor la cele două mărci.