Vă prezint trei piese care mi-au atras atenţia atât datorită rarităţii, cât şi datorită preţului sărit din media uzuală întâlnită aproape zilnic.
Încep cu o scrisoare recomandată expediată din Adjud la Brăila. Datele din ştampile se prezintă astfel: Adjud - 24/12, Galaţi - 2?/12 (tranzit), Brăila - 28/12 (sosire). Anul poate fi ori 1866, ori 1867. După nuanţa hârtiei mărcilor, aceasta ar fi hârtie subţire. După aspectul tiparului, negru, clar, mărcile ar putea aparţine primelor tiraje, când piatra litografică era proaspătă.
Francatura de trei mărci de 20 de parale indică o recomandată din treapta a doua de greutate, fiind o trimitere nu prea comună. Mare păcat este că marca de pe verso a fost distrusă la deschiderea scrisorii.
Piesa a fost vândută cu 318 dolari (33 de oferte), în ciuda pliurilor pe care le prezintă.
Aceasta este faţa unei scrisori simple externe, expediate de la Iaşi la Viena ori în ianuarie 1870, ori în ianuarie 1871. Francatura de 25 bani corespunde tarifului normal pentru scrisoarea simplă externă, dar combinaţia bicoloră este cu mult mai rară decât francatura simplă de 25 bani "favorit 1869".
La o examinare mai atentă a celor două mărci, se poate observa la fiecare câte un "colţ" generat de ruperea hârtiei, fiind evident faptul că mărcile fac parte dintre cele care au fost supuse, la biroul Iaşi, procesului de preseparare cu foarfeca.
Săgeţile roşii indică acele "colţuri" specifice preseparării.
Faţa de scrisoare a fost vândută cu 233 de euro (după 27 de oferte înaintate).
A treia piesă este o scrisoare expediată în septembrie 1872 de la Giurgiu la Bucureşti, francată cu un unicat de 10 bani "barbă" impresiune defectuoasă, în nuanţa ultramarin. Tariful de 10 bani este cel uzual unei scrisori simple interne, dar nu trebuie uitat faptul că marca de 10 bani "impresiune defectuoasă" nu a circulat decât pentru o perioadă mai scurtă de timp (aproape trei luni) şi de aceea scrisorile purtând această marcă nu sunt comune.
În ciuda nivelului de calitate nu prea strălucit al scrisorii (hârtia este pătată în jurul mărcii, scrisoarea este îndoită pe mijloc în cruce), aceasta a fost vândută cu 318 dolari (după 20 de oferte).
La ce nivel superior ar fi privită istoria filatelică românească dacă ar exista și la noi infrastructura pe care o au alții! Mă refer la centre unde cercetătorii specializați să se poată manifesta, editorii să fie interesați de acest domeniu, experții profesioniști să-și facă meseria, iar casele de licitații să poată pune în valoare o moștenire filatelică pe care noi să o putem transmite neștirbită mai departe la adevărata ei valoare, chiar dacă vremurile în care trăim astăzi nu mai sunt ancorate în vreun sistem adevărat de principii morale. Cu stimă, Cătălin
RăspundețiȘtergereDe zeci de ani şi eu visez la acelaşi lucru. Din păcate trăim după legi anapoda, croite de nepricepuţi.
Ștergere