Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 1 decembrie 2018

LA CENTENAR. Timbrele anului 1918

Anul 1918 a găsit România într-o situaţie cât se poate de nefericită. Din teritoriul Regatului, mai rămăsese Moldova, unde instituţiile statului se refugiaseră din calea ocupanţilor.

Poşta se retrăsese şi ea şi nu a reuşit decât în mică măsură să salveze valorile aflate la oficiile din zona ocupată de inamic. Cu toate acestea, ea a reuşit să funcţioneze fără întrerupere, chiar dacă a făcut-o numai într-un teritoriu mult mai mic decât cel al fruntariilor ţării din 1916.
În ciuda condiţiilor potrivnice, poşta a continuat să pună în circulaţie timbrele necesare francării corespondenţelor.

O parte a stocurilor de timbre aflate în circulaţie în 1916 rămăseseră în zona ocupată. Pentru a nu suferi pagube, poşta a decis în 1918 invalidarea timbrelor vechi, folosind stocurile salvate pe timpul refugierii în Moldova la realizarea unor emisiuni noi, provizorii, supratipărindu-le.

Prima marcă supratipărită a fost cea de 1 ban Carol I Tipografiat 1909, căreia i s-a dat o valoare nominală nouă, corespunzătoare tarifului unei scrisori simple externe, respectiv a taxei de recomandare pentru o trimitere internă. Această marcă nu a avut o circulaţie poştală însemnată, fiind înlocuită de marca de 25 bani albastru din emisiunea aşa-zisă Moldova (ilustrată mai jos).


 Pentru utilizare la francarea cărţilor poştale simple şi a celor ilustrate, mărci din aceeaşi emisiune din 1909-1914 au fost supratipărite cu o monogramă "1918" realizată dintr-o funie răsucită. Ceea ce este interesant şi merită a fi subliniat este că la supratipărire nu au fost utilizate numai coli din vechea emisiune. Pentru valoarea de 10 bani s-a confecţionat o planşă nouă, în condiţii care încă nu sunt clarificate până astăzi.

Pentru francarea celorlalte categorii de corespondenţe, au fost confecţionate valori noi utilizându-se clişee vechi, în culori schimbate însă. Cele opt valori au fost denumite generic "emisiunea Moldova". Ele nu au fost puse în circulaţie concomitent, ci în tranşe: mărcile cu modelele Tipografiat şi Spic de grâu în 1918, iar cele două mărci model Gravat în 1919. Şi la această emisiune încă nu sunt clarificate condiţiile în care au fost confecţionate planşele şi în care au fost imprimate. Se ştie însă că cele două valori model Gravate au fost imprimate în Bucureşti, la Fabrica de Timbre, în 1919, după revenirea administraţiei în Capitala ţării.

Pentru valorile nominale mici s-au supratipărit mărcile de 1, 5 şi 10 bani din emisiunea Tipografiate 1909-1914 cu o monogramă FF-PTT situată într-un cerc. Deşi nu sunt astfel prezentate în cataloage, acestea reprezintă valorile mici ale emisiunii aşa-zise Moldova.
La supratipărire s-au utilizat trei categorii diferite de suporturi:
- coli din tiajele iniţiale ale emisiunii Tipografiate 1909 (toate valorile);
- coli imprimate pe hârtie gri cu ajutorul planşelor vechi (1 şi 5 bani);
- coli imprimate cu planşe noi, pe hârtie gri (10 bani).
 Valorile emisiunii Moldova au fost ulterior primele mărci ale Regatului României care au circulat în teritoriile alipite la Marea Unire (Transilvania, Banat, şi Bucovina).

Tot din colile rămase ale emisiunii Tipografiate 1909 au fost supratipărite valorile de 5 şi 10 bani cu "TAXA DE PLATĂ", mărci utilizate la taxarea corespondenţelor  nefrancate sau francate insuficient.

Mărcile precedente au fost la scurt timp înlocuite de o emisiune definitivă, realizată cu vechile planşe din 1911 ale mărcilor Taxa de plată, imprimate însă în negru, pe hârtie albăstrui-verzuie cu pseudofiligran PR monogram.

Legea din 1915 referitoare la obligativitatea francării corespondenţelor cu timbre de ajutor rămăsese în vigoare, iar pentru confecţionarea unot timbre de ajutor noi s-au utilizat valorile de 5 şi 10 bani din emisiunea de timbre de ajutor din 1916, prin supratipărire cu monograma "1918" utilizată şi la mărcile uzuale pentru francare.

Cu aceeaşi ocazia au fost supratipărite şi două vechi timbre de ajutor din 1915, care însă nu au fost puse în circulaţie.

Timbrele de ajutor provizorii cu supratipar au fost înlocuite de timbrele unei emisiuni definitive, confecţionate cu planşele vechii emisiuni din 1916, imprimate însă în culori schimbate.

Pentru taxarea corespondenţelor nefrancate cu timbrele de ajutor obligatorii,s-au realizat două valori noi prin supratipărirea cu "TAXA DE PLATĂ" a valorilor de 5 şi 10 bani din emisiunea de timbre de ajutor din 1916.

Cele două timbre precedente au fost înlocuite cu o emisiune definitivă, cu model nou, imprimată pe gârtie albăstrui-verzuie cu pseudofiligranul PR monogram (identic cu cel de la mărcile Taxa de plată).

Timbrele prezentate mai sus constituie o pagină umilă a istoriei noastre naţionale.

Toate aceste piese constituie un câmp de studiu nemaipomenit de frumos şi captivant atât pentru amatorii de filatelie tradiţională, cât şi pentru îndrăgostiţii istoriei poştale.

6 comentarii:

  1. Multumesc pentru aceasta sintetica lectie de istorie filatelica. Acum am inteles mai bine emisiunile de timbre de acum un secol.
    Pacat ca in valmasala festivista generala asemenea nepretuite pagini nu-si gasesc locul meritat in media nationala!

    RăspundețiȘtergere
  2. Super articolul! Imi puteti spune ceva va rog, despre misterioasa emisiune "Mihai - Timbru fiscal-postal"? Cand a fost emisa si cu ce scop?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Timbrele fiscal-poştale au fost puse în circulaţie în tranşe, între 1943 şi 1944. Ele au avut rolul de a colecta o taxă fiscală impusă mai multor categorii de documente/tranzacţii. Practic ele au înlocuit vechea taxă a timbrului de aviaţie (inclusă între 1939-1943 în suprataxa mărcilor poştale). Francarea corespondenţelor poştale cu timbrul fiscal-poştal a fost obligatorie din noiembrie 1943 până în ianuarie 1945.

      Ștergere