Ştampilografie: de ce unele piese nu valorează nimic

Atât în cazul colecţiilor axate pe ştampilografie, cât şi în cel al multor colecţii de istorie poştală, valoarea unor piese ori circulaţii este direct proporţională cu informaţiile pe care piesa în cauză le poate furniza cercetătorului. Ca să nu vorbim doar ca să ne aflăm în treabă, să vedem un exemplu (click pentru mărire).

În acest caz concret avem în faţă o ilustrată circulată în 1917 între Cluj şi Agram (astăzi oraşul Zagreb). Pentru colecţionarul interesat de ştampilografie o asemenea circulaţie nu valorează nimic. Specificul ştampilelor maghiare din perioadă are anumite caracteristici: ştampilele oficiilor din oraşele mari includ numărul oficiului poştal, dar şi o literă care ajuta identificarea oficianţilor de la oficiile mari, cu mai multe ghişee (concret, la acest tip de ştampilă, în afara cifrei corespunzătoare oficiului mai exista inclusă în desen o literă, uneori variind de la A la Z ori chiar AA, AB etc.).

Aplicarea defectuoasă a ştampilelor la oficiul de expediţie determină ilizibilitatea acestor "amănunte", care transformă circlaţia în cauză într-una neinteresantă şi fără nicio valoare, din cauza imposibilităţii determinării tipului exact al ştampilei folosite.