Povestea este că dacă s-ar avea strict în vedere criteriile cataloagelor de largă circulaţie pe baza cărora sunt catalogate întregurile poştale, această piesă nu s-ar fi încadrat deoarece nu are marcă fixă. Click pe imagine pentru mărire.
Pe locul în care ar fi trebuit să se afle marca fixă apare altceva - o ştampilă-sigiliu având stema regatului în centru, iar pe margine, între două cercuri concentrice legenda REGATUL ROMANIEI - COMANDANTUL PUNCTULUI JLANLIC.
O piesă asemănătoare fără nicio ştampilă sau sigiliu, dar având un fel de supratipar "PROBE", a fost catalogată drept eseu neadoptat în catalogul de întreguri poştale realizat de ing. Săvoiu (pag. 35).
Pe mine m-a intrigat ştampila menţionată. Ca toponimie, JLANLIC se referă la localitatea ILANLÂC, ortografia epocii introducând litera J în locul literei I. Se cunosc şi alte asemenea denumiri (de exemplu JVĂNESCI în loc de IVĂNEŞTI).
Satul Ilanlâc se afla în sudul Dobrogei, pe locul actualului sat Vama Veche (ca sursă se poate utiliza Geografia României - Buzoianu, aici). O scurtă incursiune în istoria locului poate fi găsită şi aici.
Puteţi citi şi ultimul paragraf din prezentarea pe care am găsit-o aici şi căreia i-am făcut şi o captură de ecran (click pentru mărire).
Şi acum vine ipoteza la care m-am gândit.
Regiunea a fost alipită României în urma Războiului de Independenţă, împreună cu Dobrogea. Actuala comună 2 Mai se afla în 1878 într-o zonă de graniţă unde este mai mult decât probabil să fi fost staţionată o subunitate militară pentru a preveni eventualele incursiuni ale populaţiei (sau militarilor) de dincolo de noua graniţă.
Poate că asemenea cărţi poştale au constituit primele cărţi poştale destinate corespondenţei militarilor grade inferioare (care erau scutiţi de taxe poştale). Despre taxele poştale din această perioadă puteţi citi şi în "Istoricul poştei militare române 1859-2000", ing. Călin Marinescu, pag. 14.
Orice opinie este binevenită.
Raționamentul este corect, coerent și elegant argumentat dar, eu nu însușesc concluzia și, implicit ipoteza, deoarece lipsește în fapt... obiectul. Eu apreciez că avem în discuție un banal „carton”, posibil obiect de corespondență și nu o carte poștală. Nu mai vorbesc de un „întreg poștal”. Am avut adesea ca obiect de discuție piese considerate filatelice doar pentru că au o ștampilă „specială” sau sunt confecționate din „aripă de avion”. Regulamentar, dacă un obiect de corespondență nu are marca fixă imprimată, NU este întreg poștal. S-a folosit adesea, ca artificiu, prezența unei ștampile speciale sau catalogarea piesei drept „probă” și piesa a fost inclusă în categoria IP.
RăspundețiȘtergereAm vrut să scriu, la apariția catalogului de IP românești realizat de colegul E. Săvoiu, despre încadrarea eronată a piesei de la pag.35 dar, am renunțat să o fac deoarece publicasem un punct de vedere despre piesa de la pag.28 (Filatelia nr.652-663/2015, pag.56 ) și nu am vrut să se creadă că vreau să discreditez lucrarea. Îmi exprim acum un punct de vedere deoarece a mai apărut o piesă asemănătoare.
Așadar, cartea poștală prezentată în această pagină este, din punctul meu de vedere, o „struțo-cămilă”. Argumentez: CP nu poate fi o „probă” tipărită în anul 1876, probă pentru PC 13 și PC 14 pentru simplul motiv că, deși are aspectul general al cărților menționate, „proba” are stema model IV (catalog pag.12) și tipul de font pentru D, specific PC 16 (pag 41), emise în 1879. Fără a insista pe faptul că în titlul pentru observațiile de întrebuințare de la subsolul cărții este folosit un tip de font A asemănător cu cel „Algerian” de astăzi și că expresia „dreptul de înregistrare” este trecută (caz unic și nespecific) între ghilimele și s-a folosit forma incorectă „dreptul” în loc de „dreptulŭ”, remarc faptul că mai există două inadvertențe majore. Astfel, din anul 1879, tocmai s-a renunțat la observațiile de utilizare a CP considerându-se, probabil, că populația s-a obișnuit deja cu modul de utilizare. Tot din 1879, s-au făcut modificări și în regulile gramaticii românești și s-a adoptat forma adjectivală „poștală” în locul celei uzitate până atunci „de poștă” așadar, titlul utilizat la toate emisiunile ulterioare a fost „Carte poștală” în loc de „Carte de poștă”.
Existența pe CP în discuție a ștampilei oficiale a „Comandantului punctului JLANLIC” cu localizarea „Regatul României” conduce la concluzia că respectiva piesă a fost tipărită și utilizată după anul 1881, an de proclamare a Regatului.
Cât privește ipoteza de carte poștală militară, recunosc că nu am cunoștință de vreun document sau măcar mențiune de punere în circulație a unei CP Militare înainte de WW1 și nu am explicație cum putea comandantul unității militare a unui punct vamal să folosească DOAR el astfel de obiecte poștale în timp ce în restul țării ele nu erau utilizate.
Concluzionând, consider ipoteza eronată iar cartea poștală o piesă de amator teribilist, piesă care nu poate fi clasificată nici măcar drept o curiozitate. Nu mă pronunț asupra autenticității ștampilei dar, remarc și la aceasta utilizarea unei steme anacronice cu perioada de regat.
Este doar un punct de vedere și sper să nu irit pe nimeni.
Sănătate și numai bucurii!
Vă mulţumesc frumos pentru comentariul bogat şi argumentat. Era doar o ipoteză fără nicio pretenţie.
ȘtergereE bine că are loc un schimb de idei şi informaţii. Numai aşa putem ajuta la promovarea pasiunii noastre.
Multă sănătate, că-i mai bună decât toate!
Frumoase. Si semnalarea si comentariul pertinent si la obiect.
RăspundețiȘtergere