Uzualele tip "cap mic" sunt cunoscute. Ele au fost puse în circulaţie treptat, pe parcursul unei perioade de mai mulţi ani. Mai exact vreo şase (între 1920 şi 1925 inclusiv), deşi personal suspectez că există câteva tiraje care au continuat să se imprime inclusiv în 1926. Ele formează astăzi o "serie" doar într-o modalitate convenţională, cauzată de obiceiul cataloagelor de a grupa mărcile cu un model similar pentru uşurinţa identificării.
Nu mai amintesc de faptul că unele valori care au avut o utilizare mai mare la francare (50 bani, 1 leu, 2, 3, 5 şi 6 lei) au fost tipărite, retipărite, regravate şi iar retipărite, aşadar astăzi este cât se poate de evident faptul că "seria" pe care o formează astăzi colecţionarii este o definiţie ad-hoc, deoarece în realitate uzualele tip "cap mic" constituie mai multe emisiuni.
Într-o discuţie cu un alt colecţionar pe marginea aşa-ziselor eseuri ilustrate în imaginea de mai sus, considerate de partenerul meu de dialog drept "sută la sută originale", acesta nu a reuşit să-mi explice de ce oare ele acoperă toată gama de culori şi nuanţe caracteristice mărcilor puse în circulaţie, odată ce este evident că la începutul imprimării uzualelor (în 1920) nu se cunoştea care va fi rezultatul la care se va ajunge în 1925-1926. Acesta este principalul motiv pentru care marea majoritate a specialiştilor consideră piesele definite ca eseuri ca având un statut discutabil.
Poate cineva să lămurească această problemă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu