Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

duminică, 7 august 2016

Falsurile şi mirajul îmbogăţirii, sau cum arată o inginerie socială ieftină

Situaţia descrisă pe scurt se prezintă cam aşa: un vânzător oferă spre vânzare un fals ordinar (o caricatură) menţionând în descriere numărul de catalog (însoţit de un semn de întrebare), cota atribuită de catalog originalului, apoi şi definiţia "fals".
Tradusă mai pe înţelesul tuturor, descrierea ar fi cam aşa: numărul de catalog 4 (oare aşa este, ori mă înşel eu?) cu valoarea de catalog de 55.000 de dolari, fals.
Ce ar putea înţelege amatorul făcă o specializare pentru categoria de mărci din ofertă? Că vânzătorul nu este chiar sigur că piesa este falsă şi că, cine ştie, poate ar exista o şansă ca ea să fie originală (pentru amator constituie o necunoscută faptul că nu se cunosc decât doar câteva mărci de 81 parale pe fragment). Aşa că încearcă marea cu degetul şi bidează (nu ştiu dacă aţi văzut vreodată faţa unui amator de jocuri de noroc: sunt momente în care acesta pur şi simplu nu se poate abţine). Click pe imagine.


Pentru faptul că vânzătorul a inserat cuvântul "Forgery" în descriere, acesta nu poate fi culpabilizat. Întreaga responsabilitate este transferată în cârca potenţialului amator, care nu încetează să se gândească: "şi dacă totuşi e bun, n-am trecut cumva pe lângă potul cel mare fără să fac nimic?". Aşa că bidează. Iar în final preţul caricaturii ajunge cel din prima imagine. Pentru că şi între fraieri există concurenţă, de ce să n-o spunem pe-aia dreaptă?



Un comentariu: