De ce e bine să ştii pe dinafară caracteristicile mărcilor poştale

Frunzăream mai devreme ofertele de pe eBay, dând peste o marcă care la prima vedere nu părea ceva deosebit, dar "oglinda" vizuală din memorie îmi spunea că ceva nu este în regulă (şi nu era vorba despre originalitatea supratiparului, deşi este o marcă la care supratiparul a fost destul de mult falsificat). Click pentru mărire.

Pentru că "vânez" mărcile porto maghiare din primele emisiuni, ştiam că acestea au o dantelură caracterizată prin dinţi mari şi rari (mai exact, aceste mărci sunt dantelate 11½×12 în pieptene sau 11½ în linie). Având în minte imaginea vizuală a acestor mărci, mi-a picat fisa asupra elementului care nu se potrivea: dantelura!

Supratiparul aplicat la Cluj pe marca porto maghiară de 50 fillér cu cifre negre a utilizat o marcă dintr-o emisiune mai târzie (cea din 1914), care are o altă dantelură, respectiv 15 în pieptene. Desigur, această marcă are şi un cu totul alt filigran. dar acesta nu este vizibil în fotografiile postate pe internet decât dacă marca este prezentată şi de pe verso.

Marca originală din emisiunea Cluj arată puţin altfel:

Desenul este identic, dar diferenţa de dimensiune a dinţilor dantelurii este evidentă. Perechea de mai sus prezintă o eroare constantă a supratiparului, ceea ce îi indică originalitatea (cercul monogramei spart la orele 5 şi 11, precum şi eroarea caracteristică "IBANI").

Şi astfel ajungi la concluzia asupra originalităţii supratiparului de pe prima piesă, fără măcar să îl mai verifici. Desigur că în cataloage şi în studii ar trebui să existe o menţiune asupra existenţei supratiparului fals aplicat pe marca porto din altă emisiune.