Utilizare interesantă a unei mărci a poştei militare austriece

Am descoperit plicul de mai jos (click pentru mărire) într-o licitaţie online, plic pe care îl consider interesant datorită francaturii pe care o poartă.

Plicul a fost expediat din Lwow (în Polonia) la Poszony (Bratislava de astăzi) în ianuarie 1917 (data de pe ştampile - inclusiv din cea de sosire aflată pe verso - fiind aproape ilizibile). Pe faţa plicului se mai deosebeşte o ştampilă a cenzurii din Lwow. Mie îmi pare a fi o circulaţie reală prin poştă (dar reafirm faptul că nu sunt specialist în domeniul corespondenţelor militare şi/sau cenzurate din Pirmul Război Mondial).
Ceea ce doresc să subliniez (şi acest lucru cred că ar merita o notă în subsolul emisiunii într-un viitor catalog specializat al mărcilor româneşti) sunt două aspecte:

- utilizarea în Polonia a mărcii de 25 bani din prima emisiune de mărci ale poştei militare austriece puse în circulaţie pentru România;
- existenţa francaturii mixte cu o marcă de 20 heller a poştei militare austriece (emisiune generală, fără supratipar) şi cu una uzuală austriacă curentă de 5 heller.

Presupun că marca de 25 bani a fost considerată ca având un nominal de 25 heller.

Şi la case mari se calcă în străchini

Las mulţimea de piese vechi, care mai de care mai frumoasă, să-mi defileze prin faţa ochilor. Minunăţiile care pot fi văzute în această licitaţie sunt deosebite (unele), poate chiar excepţionale (altele câteva). Nu spun ce firmă e, pentru că oricum am "prieteni" care le transmit celor de acolo.

Ochii mi se opresc pe o piesă foarte frumoasă de istorie poştală, dar mă blochez când văd preţul, unul cam prea mare pentru raritatea piesei în cauză. Mă uit să nu fie cumva o greşeală. Mai citesc odată - am citit bine, nu mi s-a părut. Aceasta e piesa (click pentru mărire):

Este un plic (deschis pentru a fi expus) expediat recomandat de la Craiova la Alba Iulia pe timpul Războiului Crimeeii. Cine este familiarizat cu domeniul ştie că ştampila oficiului militar austriac de campanie de la Craiova nu figurează printre cele mai rare. Totuşi, de ce este această piesă creditată cu un preţ de strigare destul de mare: 5.000 de euro!

Extrag din descriere motivul invocat: "CRAIOVA 1850 9Kr (MP, IIIb) and 6Kr (MP, III) on reverse for registration on opened-up disinfected envelope, tied by "K.K.öST.F.P.KRAJOVA 4/10" cds with "RECOM:" adjacent, as well as manuscript registration cachet "Krajova 139", sent via Hermannsburg and addressed to K.K. Lieutenant Georg v. Popp, 50. Infanterieregiment at Karlsburg (11/10) in Transylvania. Rate: 6Kr for Wallachia, 3Kr for Austria and 6Kr for registration. Only one other registered cover from Crajova (in poor condition) addressed to Prussia is recorded. Very fine and extremely rare, cert. Puschmann."

Personal nu colecţionez aşa ceva, dar modul de descriere al piesei mă face să cred că cineva din cadrul casei de licitaţie doreşte să ia de proşti potenţialii cumpărători. Ori "eroarea" e făcută cu intenţie, incluzând Transilvania în teritoriul Prusiei? Românii n-au nicio vină că în Mecklenburg-Vorpommern mai există o localitate denumită Karlsburg. De altfel, pe faţa plicului, sub "Karlsburg" se vede clar menţiunea făcută de expeditor: "7bürgen" (= Siebenürgen, Transilvania).

Am citit şi descrierea plicului făcută de către expertul Puschmann în certificatul care însoţeşte piesa. Nu scrie nimic despre Prusia (click pentru mărire).

Justificarea tarifului făcută de expertul austriac explică clar parcursul plicului.

Întâmplarea are şi o parte bună: te face atent că trebuie să gândeşti atunci când citeşti ceva şi să nu înghiţi orice scrie sau spune un vânzător, indiferent cine ar fi acesta, pentru că poate să umble cu cioara vopsită.

Gura regelui

Într-o licitaţie online am observat o marcă de 15 bani "favorit" din 1869 cu o posibilă varietate interesantă.

În dreptul gurii regelui se află o pată albă care îi deformează profilul buzelor. Nu am decât imaginea acestei mărci, nu şi marca în sine, dar ţin minte (scormonind într-un colţişor de memorie) că parcă am mai văzut aşa ceva. Cele câteva mărci ale mele nu prezintă varietatea, dar poate reuşeşte cineva să o confirme.

Un fals (potenţial) periculos

În această seară răspund la încă o întrebare care mi-a fost adresată de un coleg. Este vorba de un fals al mărcii de 4 bani Carol I "cu favoriţi" din 1868 pe care nici eu nu îl observasem prima dată când l-am văzut, marca nefiind una care să trezească un mare interes (cu excepţia "marelui retuş", care se poate însă observa imediat datorită amplitudinii cu care a fost realizat de gravor).

Prima dată (după ce am fost întrebat) şi am mai examinat odată imaginea mărcii mi-a sărit în ochi ştampila GIURGIU 4/9 cu agrafă bogată (1865) despre care ştiam că a fost falsificată şi despre care am mai şi scris într-un articol mai vechi pe acest blog.

Aceasta ar fi ştampila cu pricina, care diferă uşor la forma literelor faţă de cea originală.
Pentru comparaţie pun mai jos şi imaginea unei mărci oriignale de 4 bani.

Nu luaţi în seamă diferenţa de nuanţă, această marcă întâlnindu-se într-un spectru larg de nuanţe (de la albastru verzui până la albastru închis mat. Principalele diferenţe ale originalului faţă de piesa falsificată sunt:
- grosimea cadrului comparată cu cea a spaţiului alb de la interior;
- forma literelor din BANI;
- aspectul efigiei.
După imagine, falsul se distinge prin amprenta imaginii făcută în tipar înalt (clişei tipografic), originalul fiind imprimat în litografie.

Trebuie să îi mulţumesc colegului nostru că mi-a dat prilejul să atrag atenţia asupra acestui fals.

Mărci Vulturi obliterate de complezenţă

Astăzi mă aflu la rubrica "răspundem cititorilor". O  întrebare care mi-a fost pusă de un coleg este cum pot purta unele mărci Vulturi ştampile cu date cu mult ulterioare încetării puterii lor de francare. Un exemplu îl puteţi vedea în imaginea de mai jos (click pentru mărire):

După cum se poate vedea, toate cele trei blocuri poartă acelaşi tip de ştampilă, iar datele sunt apropiate, toate din octombrie 1895.

Literatura românească nu specifică în mod clar care au fost mărcile obliterate de complezenţă în anii '90 în scop de demonetizare. Menţiunea este făcută (după câte ştiu) numai pentru valoarea de 50 bani roz de la emisiunea Paris, din 1872.
Prin anii '70 am avut ocazia să văd la cineva, într-o duminică la clubul care se ţinea la 11 Iunie, câteva zeci de blocuri de diferite mărimi din emisiunile Paris şi Vulturi, toate obliterate de complezenţă cu ştampile aplicate în anii '90 ai secolului XIX în scop de demonetizare. Acesta este motivul pentru care datele din ştampile sunt aşa de târzii. Motivul pentru care s-a apelat la anularea mărcilor a fost, probabil, eliminarea posibilităţii de utilizare la francare a stocurilor rămase nevalorificate de poştă.

Cerneală decolorată

Am fost întrebat de un coleg ce părere am despre timbrele de ajutor de 10 bani cu supratipar MViR în casetă care nu au nuanţa violet maroniu, ci gri. Cum este cea din imaginea de mai jos:

În opinia mea, piesa nu este decât una care prezintă cerneala decolorată. Personal am întâlnit asemenea culoare şi la câteva piese neuzate, dar toate aveau o diferenţă sensibilă a aspectului hârtiei faţă de mărcile normale, ceea ce mie mi-a sugerat că au fost "îmbăiate" într-o soluţie care le-a afectat culoarea cernelii.

Marca obişnuită apare ca în ilustraţia de mai jos (cu variaţii slabe ale nuanţei tiparului imposibil de ocolit în condiţiile tipografice de la acea dată):

Acest timbru de ajutor de 10 bani nu există în culoarea violet maroniu decât cu supratipar, fiind o reimpresiune a timbrului de ajutor de 10 bani din emisiunea definitivă din 1916, imprimat în culoare brun roşcat:

Varietate interesantă

Am dat peste o marcă de 5 bani "Bucureşti I" care prezintă două varietăţi interesante, simultan.

Marca prezintă un defect al dantelurii pe latura verticală stângă. Dantelura a fost una defectuoasă, caracteristică tuturor mărcilor emisiunii, dar lipsa oerforului pe o asemenea distanţă este mai puţin întâlnită.
În plus, în fondul medalionului există o "şuviţă răzleaţă de păr", de fapt o curbă neregulată albă cauzată cel mai probabil de o impuritate care aa derat la suprafaţa clişeului. Poate găseşte cineva o piesă identică. Uitaţi-vă aşadar prin clasoare şi prin plicuri.

Descopera.ro: informarea cititorilor este făcută de către ignoranţi

Astăzi am dat (din nou, peste a nu ştiu câta oară) peste aceeaşi informaţie eronată publicată de Descopera.ro în cadrul unui articol.

Chiar atâta lene să ai încât nici măcar pe Wikipedia să nu te uiţi (care nu-i, totuşi, una dintre sursele cele mai sigure) pentru a verifica informaţia?
Dar la câţi neisprăviţi au ajuns în presă, de ce ne-am mai mira? Să vă fie ruşine!

Varietate "imposibilă"

În prima decadă a lunii septembrie a.c. a fost postată pe eBay o varietate interesantă, despre care mi-a spus duminică un cunoscut că este "imposibilă" şi că, în opinia lui, piesa nu poate să aibă decât falsificată una dintre amprentele supratiparelor de pe o faţă a mărcii.

Pe faţă, marca poartă supratiparul "TAXA DE PLATĂ", pe care l-am examinat (după fotografie întrucât nu deţin piesa) şi care corespunde unuia dintre cele opt tipuri ale supratiparului litografiat cu litere subţiri.

Surpriza apare pe cealaltă faţă a mărcii, unde există un abklatsch al altui supratipar, după cum se poate vedea. În opinia mea, şi această amprentă este originală.

Cineva ar putea spune că cele două fotografii aparţin unor mărci diferite, dar cine verifică cu atenţie particularităţile dantelurii ajunge la concluzia că este aceeaşi marcă în ambele imagini.

Nu cred că acest tip de varietate a mai fost semnalat până acum în presa scrisă sau în cea din online. O varietate similară se află în posesia unui cunoscut filatelist bucureştean. Apariţia ei poate fi justificată din punctul de vedere al tehnologiei aplicate în tipografia de la Iaşi.

Stare

Tip de ştampilă potenţial nesemnalat

Am găsit mai devreme un unicat de 5 bani Cifra în patru colţuri purtând o ştampilă care mi s-a părut că nu seamănă cu ceea ce aveam eu în memorie.

Este vorba de ştampila MIHAILENI care ar semăna cu tipul denumit "cu agrafă, ulterioară anului 1865", dar care în locul agrafei din partea inferioară prezintă (destul de vizibil, spun eu) anul, exprimat prin ultimele două cifre.

Ştampila "cu agrafă" amintită este prezentată în lucrarea semnată de Kiriac Dragomir, "Ştampilografie poştală (România 1822-1910)" la pagina 102.

Problema care mă încurcă este urma mică din faţa literei M (de pe marca de 5 bani). La un alt tip de ştampilă (cel cu indicaţia timpului jos), legenda este aşezată între două stele (tipul de ştampilă este ilustrat în lucrarea citată, la pag. 106).

Din aceste motive, apar două posibilităţi teoretice:
- avem de-a face cu trei tipuri distincte de ştampilă;
- ştampila cu anul jos ar putea fi confecţionată prin modificarea uneia dintre cele două ştampile.

Aş fi putut face o verificare în plus, (respectiv suprapunerea digitală a ştampilelor), dar nu mă ajută elanul (sau mai degrabă lipsa lui). Totuşi, după înălţimea literelor legendei, ştampila de pe marca de 5 bani pare a se asemăna mai mult cu cea de pe marca de 15 bani Vultur.
Tot din lipsă de avânt nu am verificat clasoarele în care am mărcile Vulturi şi Cifra în patru colţuri, cred că mai am exemplare cu ştampile Mihăileni. Vedem data viitoare.

Falsuri ale unor clasice austriece

Am semnalat mai demult un anumit ID de pe eBay înregistrat în Olanda (iar!) care a oferit falsuri ale unor supratipare. O a doua menţionare a aceluiaşi ID am făcut-o din cauza unor falsuri ale celebrelor mărci austriece clasice pentru ziare Mercur (1851), o parte a lor purtând ştampile falsificate ale unor oficii din Transilvania.

Astă vară, acelaşi ID a mai "scos" nişte falsuri de acelaşi timp, două piese din lotul pe care l-a vândut purtând o ştampilă falsificată KRONSTADT tip E. Piesele cu pricina sunt primele de pe al doilea şi de pe al treilea rând (click pe imagine pentru mărire).

ID-ul care le-a oferit este cel din screenshot (click pentru mărire):

Piesele sunt falsuri evidente (deci nu se poate ridica întrebarea "oare ştampilele ar fi originale").
Ieri a început licitaţia cu numărul 154 al casei Ulrich Felzmann. Unul dintre cele mai frumoase loturi îl constituie un unicat neuzat al "zinnober Merkur". Piesa este certificată de Ferchenbauer, aşa că nu po texista dubii. Simpla comparaţie a detaliilor capului lui Mercur şi a celor din fundal lămuresc imediat situaţia.

Sfatul care a dat întotdeauna rezultate garantate: pentru amatorul care nu se pricepe soluţia garantată este să nu se "înfigă". Aproape toate poveştile de genul "şi dacă e totuşi bună" sunt fără valoare dacă nu te pricepi, iar şansele să plângi după banii aruncaţi sunt foarte mari.
Mai există însă şi cealaltă faţă a monedei. Cred că ştiţi vechiul proverb românesc: fiecare pasăre pe limba ei piere.

Ghicitoare filatelică din 1936

Nu este chiar o ghicitoare, ci o corespondenţă cu conţinut filatelic. Un colecţionar român îi transmitea corespondentului său din franţa detalii cu privire la o emisiune de mărci poştale nedantelate.
Mai bine citiţi singuri:

Ghici ghicitoarea mea: despre ce emisiune este vorba?

Pentru idioţi

NU rockul este de vină pentru ce s-a întâmplat, ci minciuna, hoţia şi nemernicia!