Înainte şi după prima stabilizare

Mi-au sărit în ochi pe un portal online două piese care au în comun mai multe caracteristici: ambele sunt trimiteri recomandate, ambele sunt par avion, ambele poartă drept francatură amprente ale unor maşini de francat şi ambele au fost expediate în Statele Unite ale Americii.

Primul plic a fost expediat din Bucureşti, în aprilie 1947. Era inflaţie, iar maşinile de francat nu puteau înregistra sume mai mari de 99.999 lei (nu mai aveau digiţi) şi de aceea francatura mecanică a fost fracţionată, parte fiind aplicată pe faţa plicului şi parte pe spatele acestuia.
Am verificat tariful în vigoare la acea dată:
- tariful pentru o scrisoare externă simplă: 15.000 lei;
- taxa de recomandare: 21.000 lei;
- suprataxa aeriană externă (pentru SUA): 91.000 lei.
Rezultă un total de 127.000 lei (exact suma valorilor celor două amprente ale maşinii de francare).

Se impune o precizare: în excelenta lucrare a ing. Călin Marinescu referitoare la tarife (Tarifele, taxele şi gratuităţile poştale în România 1841-2008, Vol. 2, Buc., 2008) a fost înscrisă la pag. 115 o notă potrivit căreia taxa de recomandare s-ar fi putut ridica, după unele surse, la 25.000 lei. Ei bine, piesa de mai sus demonstrează inexactitatea acestei informaţii, taxa ridicându-se exact ca în tabelul de la pagina citată, la numai 21.000 lei.

Al doilea plic a fost expediat pe 23 decembrie 1947, ajungând în SUA pe 5 ianuarie 1948, când România nu mai era deja regat, ci republică. Se înregistrase deja prima stabilizare, iar tarifele se modificaseră pe 21 (sau 22) august. Sursele nu sunt tocmai exacte.
Verificând tariful, repetăm calculul făcut mai sus (cu noile valori, desigur):
- tariful pentru o trimitere simplă externă: 15 lei;
- taxa de recomandare: 21 lei;
- suprataxa aeriană externă: 51 lei.
Totalul rezultat se ridică la 87 lei, exact valoarea de pe amprenta maşinii de francat.

Trebuie precizat că timbrul IOVR de 1 leu a trebuit aplicat în mod obligatoriu pe orice corespondenţă expediată în ţară sau în străinătate, între 8 decembrie 1947 şi 31 decembrie 1948. Există colecţionari care prezintă piesele francate cu mărci din această perioadă drept "francaturi mixte". Ele nu pot fi considerate drept o astfel de categorie de francatură însă, TOATĂ corespondenţa purtând astfel de timbre.