Aceasta este o scrisoare recomandată, francată cu un ştraif de patru mărci Cuza 1865. Ar fi o piesă cu adevărat deosebită, dar preţul de strigare stabilit a fost neobişnuit de mic faţă de modul în care sunt stabilite preţurile de strigare în mod obişnuit (asta pentru cine a fost destul de curior să analizeze piesă cu piesă oferta). Pentru această piesă, preţul a fost stabilit la 300 euro, în timp ce piese mult mai puţin spectaculoase au avut preţuri de strigare chiar de două sau de trei ori mai mare.
Tocmai din această cauză piesa mi-a atras atenţia şi m-am oprit puţin asupra ei. Privind ştraiful am observat că lipseşte alternanţa de tipuri, aşa cum este normal la colile mărcii de 20 parale Cuza, în afara variaţiilor cam mari ale spaţiilor dintre mărci, neobişnuite şi neîntâlnite la nicio planşă a acestei valori. Apoi privirea mi-a fost atrasă de ştampila "RECOMANDAT", care îmi pare cu litere nefireşti de înalte în raport cu înălţimea cadrului. Apoi aspectul general al scrisorii mi-ar indica o corespondenţă oficială, din cele care se găsesc cu zecile pe Okazii şi pe eBay.
Piesa a fost vândută cu numai 370 euro, chiar şi acest preţ final părându-mi-se mult prea mic pentru spectaculozitatea piesei. În opinia mea, piesa nu este decât un fals parţial: mărci false, ştampile falsificate şi scrisoare oficială originală, folosită ca suport.
Chiar lângă această scrisoare a fost oferit (în aceeaşi licitaţie) un fragment purtând o pereche din aceeaşi marcă.
Piesa nu a fost vândută, dar poate fi utilizată pentru comparaţie atât pentru alternanţa tipurilor de clişeu la perechea orizontală, cât şi pentru forma şi aspectul ştampilei de serviciu "RECOMANDAT".
Această piesă ar fi eroarea de culoare de 5 bani albastru de la emisiunea Bucureşti I, într-un bloc cu trei mărci de 10 bani albastru. Piesa nu este într-o stare de calitate nemaipomenită şi poartă central o ştampilă BUCURESCI care pare a fi din cele utilizate ca ştampile de sosire (şi care au CURSA şi numărul acesteia jos). Data din ştampilă pare a fi 19 iunie 1879. N-am avut chef să fac o suprapunere cu o ştampilă similară de pe o corespondenţă din perioadă (sunt comune) ca să văd dacă există vreo diferenţă, pentru că preţul de strigare foarte coborât (de numai 80 de euro) poate stârni bănuiala oricui (în descrierea piesei nu se indică existenţa vreunui certificat).
Potrivit datelor de pe site-ul casei de licitaţie, blocul a fost vândut cu un preţ final de 1.600 euro, iar potrivit unor informaţii obţinute pe surse, este posibil ca el să fi intrat într-o colecţie românească.
N-am putut să sar peste această piesă, despre care foarte puţini colecţionari ştiu cu ce se mănâncă.
Este vorba de un plic maghiar cu marcă fixă, un întreg poştal supratipărit la Debreţin, în 1919. Cred că piesa este circulată de complezenţă, dar întregul supratipărit este unul dintre cele mai rare întreguri din zona românească de interes. Piesa a fost oferită la un preţ de strigare de 200 euro, fiind vândută însă cu 420 euro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu