N-au piesele, dar doresc să scrie despre ele

Citeam mai devreme nişte reviste de prin anii '50 ai secolului trecut şi am observat o meteahnă care îi bântuie (sau i-a bântuit) şi pe unii colecţionari români.
Unii doresc cu tot dinadinsul să rămână în istorie drept cercetători cu contribuţii însemnate. Am dat peste un articol în care un colecţionar scria despre prima marcă rusească (locala de la Tiflis), dar din text rezultă clar că până la data publicării materialului autorul nu ţinuse niciodată o asemenea marcă în mână, văzând-o doar în poze. Tocmai de aceea autorul trecea în revistă măsurătorile făcute de alţi autori, întrucât el nu făcuse acest lucru niciodată.

Tocmai această dorinţă, de a rămâne "în anale" cu orice preţ a autorilor respectivi a generat menţinerea unor aberaţii şi/sau informaţii greşite în cataloagele noastre de-a lungul vremii. Un exemplu îl constituie o anumită lucrare care tratează taxele de plată, dar şi o alta care tratează emisiunile uzuale Ferdinand (nu vreau să le nominalizez pentru că mi-e ruşine de ruşinea autorilor) care colportează erori grave în anumite puncte, deoarece autorii preiau informaţii ori fără să le verifice, ori pentru că scriu despre piese pe care nu le-au văzut niciodată.

Ştimaţi colegi, dacă doriţi să scrieţi dar n-aveţi despre ce, mai bine apucaţi-vă de literatură. Sau de poveşti, poezii sau folclor. Acolo nu vă pune nimeni să descrieţi caracteristici concrete sau să interpretaţi date exacte.