Se măreşte numărul indivizilor care vorbesc fără să ştie despre ce anume

Acum câţiva ani am fost certat de vreo doi politruci (unul de la Cultură şi altul - ziarist la o revistă de istorie) pentru că am avut curajul să îi iau peste picior pe nişte funcţionari ai statului care şi-au permis (doar pentru că ocupau anumite funcţii într-o structură importantă a statului) să emită păreri pentru care nu erau calificaţi şi nu aveau nicio expertiză. Mai mult, s-au apucat să scrie în documente oficiale anumite aprecieri fără să fie autorizate pentru aceasta, aşa cum legislaţia prevedea în mod expes acest lucru (adică uzurparea unei calităţi oficiale, cum ar veni).

Cu câţiva ani în urmă, un ziarist specializat pe economic publica pe un blog un interviu cu un poet (la propriu) ajuns cine ştie prin ce împrejurări (după metoda PCR probabil) şeful unei instituţii de cultură cu domeniu specific şi specializat. Cei doi şi-au permis să emită judecăţi de valoare despre calităţile experţilor fără să stăpânească problema şi fără să aibă vreo expertiză sau calificare în domeniu.

Care este ideea? Proştii îi cred pe cuvând şi pun botul la prostiile debitate de aceşti aşa-zişi specialişti doar din cauza funcţiei ocupate vremelnic în cine ştie ce structură. Cu alte cuvinte astfel de personaje ajung să facă agenda publică pentru un domeniu de unde ar trebui daţi afară urgent, ba chiar cu un şut în dos pe deasupra.

Nu mă apuc acum să-i nominalizez pe respectivii. Oamenii de bună credinţă au obraz. Vom vedea ce şi cum mai târziu.

Recent am fost abordat de un individ care a ţinut morţiş să-mi povestească poziţia lui faţă de anumite aspecte ale cercetării istoriei poştale, dar şi faţă de încadrarea anumitor piese filatelice. Ideile persoanei mi s-au părut puţin cam excentrice, motiv pentru care l-am întrebat de cât timp este colecţionar şi care sunt cercetările pe care le-a făcut (pentru că numele lui nu-mi spunea absolut nimic). Răspunsul mai că m-a lăsat cu gura căscată: nu este şi nu a fost, dar a publicat articole de arheologie, geologie, dar şi de istoria artei. Şi că este şi titularul a două doctorate. N-am avut ce face şi l-am întrebat ce contact a avut cu istoria comunicaţiilor. După cum începusem să bănuiesc, niciunul.
Cred că unora li se urcă diplomele la cap şi se cred demni de luat în seamă şi acolo unde pur şi simplu nu există şi nici n-au existat vreodată. Discuţia am terminat-o cam abrupt: l-am rugat pe individ să nu mă mai deranjeze până nu pricepe cu ce se mănâncă domeniul acesta al nostru şi i-am atras atenţia că aşa cum persoana mea nu are nicio valoare în arheologie sau în istoria artei, nici persoana dumnealui nu are ce căuta (deocamdată) în filatelie şi istorie poştală. Nu aşa, cel puţin. E liber însă să înveţe şi să se exprime, dar în cunoştinţă de cauză.

Din păcate (pentru noi, colecţionarii), astfel de indivizi care au impresia că au inventat mersul pe jos şi coada la prună au pretenţia să contribuie la reglementarea unor domenii cu care sunt absolut paraleli (aşa cum se şi întâmplă din păcate de ani buni pentru filatelie), iar după aceea persoane de bună credinţă au de suferit din cauza prostiei lor. Şi a tupeului. Punct.