Despre ştampilele "TREN" şi "AMB" (sau cum am rupt relaţiile cu o cunoştinţă din cauza acestor ştampile)

Mulţi dintre noi, colecţionarii, învăţăm o viaţă întreagă (dacă pasiunea care ne stă ascunsă în suflet nu lâncezeşte). Realizăm singuri că astăzi suntem puţin mai deştepţi decât ieri, iar ieri am fost puţin mai deştepţi decât alaltăieri. Asta presupune însă destulă voinţă în a astâmpăra setea care ne umple din cauza întrebărilor apărute parcă pe neaşteptate, de nicăieri.

Asta este însă o chestie valabilă pentru pasionatul adevărat, nu pentru leneşul care are impresia că ştie tot şi că, fără prea mult efort, poate scoate un ban cinstit prin bişniţăreală pe spinarea colecţionarului adevărat.

Dar să vă povestesc prin ce întâmplare am trecut. Cu vreo două luni în urmă, un cunoscut (cu care nu eram în cine ştie ce relaţii, ne salutam când ne întâlneam şi cam atât) îmi face o "ofertă", povestindu-mi că are peste două sute de piese întregi purtând diverse ştampile de tren şi ambulanţă. Bun lucru, mi-am zis, poate găsesc ceva interesant. Am stabilit o întâlnire într-o duminică şi am început să discutăm pe marginea pieselor pe care le adunase cunoştinţa. Din păcate (pentru ea) piesele nu prezentau ceva spectaculos. Aproape la toate există câte o hibă.

Păţania mi-a fost adusă în minte de o piesă văzută recent, pe care o postez mai jos ca să ştie toată lumea despre ce este vorba. Click pentru mărire.

Acest tip de ştampile au fost folosite atât la vagoanele poştale din componenţa trenurilor, cât şi a ambulanţelor feroviare. Ştampilele erau confecţionate cu elemente mobile, la fiecare putându-se schimba atât numărul trenului/ambulanţei, cât şi data şi denumirea gării.

Ei bine, într-o colecţie serioasă de ştampilografie sau de istorie poştală, ştampilele de acest gen trebuie să aibă cel puţin două elemente lizibile, pentru a putea localiza cursa în cauză (este vorba de numărul trenului (care la piesa din imagine lipseşte; el ar fi trebuit să apară sub caseta cu "TREN"), respectiv de numele gării (care apare în partea dreaptă a casetei). Fără aceste două elemente minime, piesa nu poate fi valorificată din punct de vedere al informaţiei, iar valoarea ei filatelică nu mai poate creşte în comparaţie cu o piesă purtând o ştampilă oarecare.

Cunoştinţa mea s-a arătat extrem de nemulţumită când i-am spus că acumularea de piese pe care mi-o arătase nu face mare lucru din cauza ştampilelor incomplete sau ilizibile. Ba chiar mi-a sugerat că aş fi avut intenţia să o păcălesc. Până la urmă mi-au venit bâzdâcii şi i-am sugerat şi eu să mă lase în pace şi să nu mă mai caute decât după ce pune mâna pe carte să înveţe. Că de bişniţăreală nu mă ocup şi nici nu-mi place.

Dar toată această păţanie poate fi o lecţie şi de aceea cred că nu vă supăraţi pe mine că v-am povestit-o.