Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 27 august 2014

Miercurea cu moţ(ul îngheţatei de doi bani vândute la preţul celei de soi) (sau un episod 34 mai amestecat)

Astăzi, sătul de stat pe scaunul tapiţat cu spătar înalt pe care înţepenesc în fiecare zi, am zis să fac o faptă de vitejie. Mi-am luat doamna, inima-n dinţi şi cutia cu inhalatorul de urgenţă şi am plecat cu toţii, la pas molcom, în centru.
Am avut un chef nebun să fac o plimbare în Cişmigiu, care este - trebuie să recunosc - parcul copilăriei mele. Simţeam nevoia să trag în piept mirosul arborilor bătrâni, să stau pe o bancă lângă lac fără să mă gândesc la nimic, să ascult vântul mângâind coroana înaltă a plopilor şi să mă uit la roiurile amatoare de plimbare.
N-am avut ce face şi am ajuns la o tarabă scoasă pe jumătate în drum unde se vindea îngheţată. Era cald şi credeam că ne va face bine un pahar de îngheţată. Eu mi-am luat una cu (aromă de) tiramitsu, destul de reuşită la gust. Doamna mea s-a hotărât să-şi ia o porţie cu aromă de lămâie. Şi am plecat să batem aleile, cu paharele în mănă şi cu mintea aiurea.
La un moment dat, doamna mea mă roagă să facem schimb de pahare, ca să ne delectăm şi cu aroma celuilalt
Şi acum începe coşmarul (căruia i-am pus totuşi rapid capăt, întâlnindu-mă cu un coş de gunoi). Chestia aia care cică avea aromă de lămâie mi-a creat senzaţia că am băgat în gură un amestec puturos de coctail molotov alcătuit integral din cele mai greţoase chimicale...    :(

Fraţilor, nu ştiu cine puii mei sunt şefii ălora sau cine-i controlează de-au ajuns să vândă asemenea porcării, şi într-un parc care este, de regulă, plin de copii de toate vârstele. Aşa că vă recomand cu toată căldura să nu cumpăraţi îngheţată "vrac" de la chioşcarii din parc. Mai bine daţi doi lei în plus şi luaţi o îngheţată preambalată purtând sigla unei firme recunoscute.
Nu-mi place scandalul şi nu m-am întors la respectivul să văd dacă au vreo autorizaţie afişată. I-am făcut un compliment în gând şi i-am urat să se ducă în plata Domnului.

Revenind la tematica consacrată (oare?) a rubricii, am apelat la un cunoscut care mi-a dat spre scanare două potrete superbe. Pufoşenii, desigur. Aşa că luaţi-le şi dezmierdaţi-le.
Să aveţi o seară pe cinste!


4 comentarii:

  1. Iar nu mi s-a inregistrat ultimul comentariu...
    Max, cand vad pozele astea mieroase mi se "face pofta" de-o pisica. sa miorlaie pe langa laptop cand scriu eu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ba da, s-a înregistrat.
    Vezi că cele mai multe nu miorlăie pe lângă laptop, se aşează de-a dreptul pe el pentru că le place căldura. Să vezi atunci cum e să ai pisică... :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O, da, mi s-a intamplat oarecum si asta desi utopic, nu am pisici "reale" :)

      Ștergere
    2. Eu o mai păţeam la serviciu, aveam o prinţesă - când o apuca dragostea de mine, mai lucrează dacă poţi! :))))

      Ștergere