Cu vreo două săptămâni în urmă am remarcat o scrisoare care nu a atras prin niciun element senzaţional, neefiind o piesă din rândul rarităţilor clasice. Click pe imagini pentru mărire.
Scrisoarea datează (probabil) din septembrie 1867 (aşa ar indica nuanţa hârtiei mărcii - ar aparţine tirajului din 1867 pe hârtie subţire, deoarece tirajul pe hârtie groasă are în cea mai mare parte nuanţa hârtii mult mai închisă şi mai vie, mai apropiată de vişiniu decât de roz). Ea a fost expediată din Alexandria la Bucureşti şi poartă o francatură simplă, conform celui mai uzual tarif.
Din păcate, piesa mai "posedă" şi câteva pete zdravene de rugină, vreo două mai însemnate fiind chiar pe marcă.
Uitându-mă mai cu atenţie la marcă însă am avut ocazia să observ o varietate care nu este chiar aşa de comună.
"Favoritul" de 20 parale prezintă un superb retuş în medalion făcut cu pensula de tipograf. Este evidentă diferenţa de intensitate a cernelii de culoare neagră din medalion, comparată cu cea de pe fondul celor patru meandre, să zicem.
Privit mai cu atenţie, medalionul dă prilejul observării fără greşeală a conturului realizat de penel în jurul cercului perlat, dar şi în jurul efigiei. Este bine vizibilă ocolirea conturului profilului, care aporape că pare dublat.
Pentru acest lucru, m-am declarat satisfăcut că am avut prilejul să-mi desfăt privirea cu încă o piesă interesantă.
Scrisoarea a fost vândută cu 44 euro, după 15 biduri. Nu sunt chiar convins că cel care a cumpărat-o a observat şi prezenţa retuşului de pe marcă.
Vă felicit ! Observatia este dovada că este făcută de un expert!
RăspundețiȘtergereProfit de ocazie pentru a remarca şi un fapt aparent banal pentru filatelişti: deşi lipseşte o adresă poştală, piesa a circulat (şi cred că a ajuns la destinatar) cu o simplă indicaţie "La Bucureşti". Cum ştiau poştaşii toţi locuitorii unui mare oraş? Pot depune mărturie pentru zeci de expediţii rătăcite azi, în epoca IT..., epoca bazelor de date şi a codificărilor sofisticate.
Vă mulţumesc, dar nu am pretenţia că aş fi un expert.
ȘtergereÎn epoca aceea, poştaşii aproape că îi cunoşteau personal pe toţi locuitorii idn cartierul de care răspundeau. Iar corespondenţă primeau destul de puţini, aceste persoane chiar se distingeau faţă de "restul".
Despre minunile care se întâmplă astăzi... Cu amărăciune pot spune că poate ar trebui ca vreun poştaş să facă faţă unei pedepse penale pentru violarea secretului corespondenţei pentru ca plicurile să nu mai "dispară".
Buna seara,
RăspundețiȘtergereA mai fost o licitatie interesanta. Tot pe bine-cunoscutul portal de licitatii s-a vandut un bloc de 14 marci Cuza, valoarea de 2 parale, la 1.800 USD, dupa 63 de biduri.
Eu unul nu am mai vazut un astfel de interes pana acum.
O seara buna,
Dragos
Eu l-am văzut, îl voi prezenta într-un episod viitor al realizărilor din licitaţii.
Ștergere