Opinii. Ar fi putut exista o serie de discuţii interesante...

...dacă ar fi existat şi persoanele dispuse în mod deschis la aşa ceva.

Orice platformă de blogging (inclusiv aceasta, găzduită de Google prin Blogger) permite introducerea de comentarii, iar la orice comentariu este posibilă formularea şi postarea unor răspunsuri.

Mărturisesc că acesta a fost primul gând care mi-a trecut prin minte atunci când m-am hotărât să deschid blogul, acum mai bine de trei ani. Ar fi putut exista discuţii constructive, din care toţi am fi putut învăţa (pentru că nimeni nu-i Dumnezeu, nimeni nu-i doxă şi oricare dintre noi poate avea în minte o idee eronată la un moment dat, sau din contră, cineva ajungea la vreo concluzie teribil de interesantă pentru toată lumea).
Se pare că m-am înşelat. De ce să fie bine, când poate să fie rău?
Numărul celor dispuşi să-şi exprime liber şi deschis opinia este ca şi inexistent. Sau poate că ar mai fi fost câţiva (care ar fi scris vrute şi nevrute, dar cu o singură condiţie: să rămână anonimi). Am făcut mai multe experimente cu setarea unor niveluri diferite de permisiuni pentru comentarii. Cum a devenit posibilă postarea de comentarii de către anonimi, cum se înmulţeau şi "opiniile".

N-aş vrea să vă povestesc şi ce tâmpenii mai posta câte unul: afirmaţii grave şi nefondate (X fură! Y este un bandit! Cum facem să scăpăm de Z, că nu mai pot să vând nimic din cauza lui?), înjurături - grupa mare (Mănânci rahat că aia nu-i falsă! Ce te f..-te grija pe tine de ce anume vinde X? Eşti un nenorocit! etc., etc.). Unele astfel de comentarii ar fi trebuit să le las şi să public şi IP-ul de unde au fost trimise

Pentru că sunt un colecţionar cu o vechime destul de mare şu cunosc multă lume, aflu tot felul de chestii, inclusiv afirmaţii făcute de diverşi. Am avut surpriza să aflu de tot felul de atitudini care mai de care (raportate la prezentul blog desigur). Se pare că sunt destui aşa-zişi colecţionari care nu sunt nemaipomenit de fericiţi că există, undeva pe net, un "nebun" care şi-a propus să le spună adevăraţilor pasionaţi lucururi care nu au fost şi nu sunt nicăieri publicate.
Mai pe româneşte, existenţa unor colecţionari avizaţi îi deranjează tare mult pe bişniţarii de tot felul, cărora le-ar fi plăcut tare mult să existe o masă cât mai compactă de indivizi uşor de dus de nas şi de influenţat să "cotizeze".
Existenţa unor opinii care diferă în mod clar de "trendul" impus până acum 25 de ani (dar care a continuat să existe în virtutea inerţiei) mi se pare că mai deranzeajă şi o altă categorie de persoane care se învârt printre filatelişti: activiştii (prietenii mei cei mai apropiaţi ştiu la ce mă refer).

V-aş mai fi spus eu câteva chestii, dar îmi cam piere cheful de scris. Poate voi relua problema altă dată.
Până atunci, îi salut pe cei care n-au loc de mine şi mă tot muşcă de cur!

Analiza fenomenului speculativ în comerţul filatelic

Cu totul din întâmplare am dat peste un studiu interesant într-una din arhivele Bibliotecii Universităţii Cornell (publică, lucrarea este indexată de către motoarele de căutare). Sincer, am rămas chiar puţin mirat că a existat cineva care a fost preocupat de acest subiect. Chestiunea interesantă este că cine a "lins" timp mai îndelungat cataloagele internaţionale şi a încercat (măcar aşa, în limita bunului simţ) să facă unele analize comparate a putut constata discrepanţe în modul de realizare al evaluărilor.
Dacă, pe lângă acest lucru, aceeaşi persoană ar fi încercat să realizeze un trend în evoluţia unor categorii distincte de piese sau emisiuni în licitaţii, probabil că ar fi înregistrat aceleaşi discrepanţe.

Studiul la care mă refeream îl puteţi descărca de aici. Este un fişier PDF de numai 163 KB. Textul este în limba engleză (îmi pare rău pentru cei care nu o stăpânesc, nu am de gând să fac traduceri deoarece este o limbă internaţională, mai mult, este limba internetului).

S-ar putea ca unii dintre voi (mai familiarizaţi şi cu piaţa, şi cu noţiunile economice) să sesizeze unele similitudini ale situaţiilor prezentate pentru mărcile franceze cu cele care se cam întâlnesc pe piaţă pentru mărcile româneşti. Gândiţi-vă la emisiunile din ultimii zece ani şi încercaţi să le preziceţi viitorul.

Off topic, dar precizări pe care le consider necesare

Cu vreo 20 de ani în urmă şi eu eram convins că pe baza matematicii este posibilă realizarea unor modele economice. Din fericire, astăzi nu mai am aceeaşi părere. Matematica este foarte bună pentru analizele rezultatelor economice, nu şi pentru previziuni. De aceea nu sunt de acord cu teoriile potrivit cărora s-ar putea realiza cataloage sau liste de preţuri pe baza unor formule sau relaţii matematice. Din fericire pentru noi toţi, preferinţele şi dorinţele umane nu se pot nici contabiliza şi nici robotiza. Singurul lucru care s-ar putea face oarecum cu exactitate ar putea fi o eventuală analiză statistică a gradului de raritate în raport cu frecvenţa de apariţie pe piaţă. Asta este cu totul altceva. Dar pe lângă asta, există un factor incomensurabil şi extrem de dificil de apreciat: gradul de preferinţă a colecţionarului pentru anumite tipuri/categorii de piese.

Dacă există interes, nu înseamnă că piesa este poştală

Câţiva cunoscuţi mi-au făcut zilele acestea capul mare, tot atrăgându-mi atenţia asupra unei piese care nu se încadrează în aria mea de interes. Este vorba de un fragment dintr-un plic (?) sau colet, pe care a fost aplicată o etichetă care poartă prescurtarea "M.A.I", mai mult decât probabil provenind de la "Ministerul Afacerilor Interne". Click pe imagine pentru mărire.

Piesa nu este datată, dar existenţa în ştampila de jos a unor categorii de unităţi administrative specifice ("Raionul" şi "Regiunea") ar putea-o oarecum încadra în timp.
Ar trebui făcută, în opinia mea, diferenţa între sistemul de comunicaţii care a avut în atribuţii transmiterea corespondenţelor de acest tip şi serviciul poştal de stat. Ele nu se suprapun şi (din câte ştiu) nici nu există nicio legătură între ele. "Poşta" Ministerului Afacerilor Interne era de fapt un sistem propriu şi intern de curieri, care funcţiona după regulamente interne ale acestui minister, nu după reglementările poştale. Aşadar orice caracter de "senzaţional" nu îşi are rostul.
Faptul că piesa din imaginea de mai sus a trezit un oarecare interes pe portalul de licitaţii online pe care a fost vândut (fragmentul a realizat un preţ final de 125 dolari după 7 biduri) nu îi atribuie acesteia vreo valoare filatelică. Nu uitaţi că şi timbrele fiscale sunt urmărite de o anumită categorie de colecţionari. Asta nu înseamnă că ele au vreo legătură cu serviciul poştal propriu-zis (cu excepţia fiscalelor aplicate pe gropuri şi pe foile de expediţie, desigur).
E de la sine înţeles că o astfel de piesă intră în aria de interes a unor colecţionari. Dar nefiind o etichetă cu caracter poştal şi cu o utilizare poştală, ea nu ar putea fi listată, în mod normal, în niciun catalog al mărcilor poştale. Poate într-unul pentru fiscale (deşi nici faptul că ar putea reprezenta o taxă fiscală nu este prea sigur).

Un blog "proaspăt" dedicat iubitorilor de maximafilie

L-am descoperit puţin mai devreme, uitându-mă prin analiticele mele şi văzându-i adresa de pe care a aterizat cineva pe blogul meu. Este vorba de blogul aparţinându-i lui Alex M.

Pentru că este unul dintre colegii noştri care a dovedit că pasiunea merită acest efort, nu pot decât să-l felicit şi să-i urez la cât mai multe articole şi la câţi mai mulţi cititori.

Ministerul Culturii a făcut publice Normele metodologice privind cofinanţarea nerambursabilă pe anul 2014 a proiectelor selectate prin Programul Cultura 2007-2013

Normele au fost aprobate prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2446 din 23 iunie 2014, un link către documentul în forma finală fiind disponibil pe pagina Ministerului Culturii, ori direct aici.

Anexele la Ordin cuprind următoarele documente:
- Cererea de finanţare nerambursabilă pentru oferte culturale - Anexa 1;
- Formularul Raport - narativ şi financiar - Anexa 2;
- Planul de activităţi - Anexa 3;
- Contractul de finanţare nerambursabilă (pentru o tranşă, respectiv pentru două tranşe - Anexele 4 şi 5.

Sper ca documentele să le fie utile persoanelor interesate.

Supratipar inamic pe o carte poştală militară românească

Am mai întâlnit cărţi poştale militare româneşti utilizate în Primul Război Mondial de către militari germani, circulate prin poşta germană de campanie.
Este însă prima piesă necirculată pe care am văzut-o şi care poartă un "supratipar" (de fapt o ştampilă de tip antet) al unei unităţi militare germane (bănuiesc, ar putea fi însă şi austriacă, vă mărturisesc faptul că mi-e o lene teribilă să iau la răsfoit istoria militară a războiului).

Este fovedit faptul că o cantitate destul de însemnată de întreguri poştale româneşti au fost capturate şi chiar folosite decătre trupele de ocupaţie. În opinia mea, astfel de piese ar trebui menţionate şi listate separat într-un catalog de întreguri poştale.
Nu este vorba de valoare (piesa din imaginea de mai sus a fost vândută pe o sumă relativ mică), ci de modul de utilizare efectivă a întregului respectiv.

O piesă numai bună de făcut şcoală pe ea

Cu vreo două săptămâni în urmă am remarcat o scrisoare care nu a atras prin niciun element senzaţional, neefiind o piesă din rândul rarităţilor clasice. Click pe imagini pentru mărire.

Scrisoarea datează (probabil) din septembrie 1867 (aşa ar indica nuanţa hârtiei mărcii - ar aparţine tirajului din 1867 pe hârtie subţire, deoarece tirajul pe hârtie groasă are în cea mai mare parte nuanţa hârtii mult mai închisă şi mai vie, mai apropiată de vişiniu decât de roz). Ea a fost expediată din Alexandria la Bucureşti şi poartă o francatură simplă, conform celui mai uzual tarif.
Din păcate, piesa mai "posedă" şi câteva pete zdravene de rugină, vreo două mai însemnate fiind chiar pe marcă.

Uitându-mă mai cu atenţie la marcă însă am avut ocazia să observ o varietate care nu este chiar aşa de comună.

"Favoritul" de 20 parale prezintă un superb retuş în medalion făcut cu pensula de tipograf. Este evidentă diferenţa de intensitate a cernelii de culoare neagră din medalion, comparată cu cea de pe fondul celor patru meandre, să zicem.
Privit mai cu atenţie, medalionul dă prilejul observării fără greşeală a conturului realizat de penel în jurul cercului perlat, dar şi în jurul efigiei. Este bine vizibilă ocolirea conturului profilului, care aporape că pare dublat.
Pentru acest lucru, m-am declarat satisfăcut că am avut prilejul să-mi desfăt privirea cu încă o piesă interesantă.
Scrisoarea a fost vândută cu 44 euro, după 15 biduri. Nu sunt chiar convins că cel care a cumpărat-o a observat şi prezenţa retuşului de pe marcă.

O frumoasă colecţie de Rusia imperială

Colecţia nu-mi aparţine (aş fi vrut eu!!!). Ea a fost oferită aşa cum este prezentată mai jos în cadrul licitaţiei de la începutul lunii iunie a.c. a casei americane Cherrystone (care, după cum ştiu majoritatea colecţionarilor, este specializată pe zona rusă şi sovietică).
Ca din orice colecţie bogată şi bine garnisită cu piese bune, orice colecţionar are de învăţat: ce anume prezintă interes, ce piese "merg" într-un exponat, care este firul epic al prezentării şi, nu în ultimul rând, are ocazia să vadă piese care se întâlnesc greu pe piaţa filatelică.
Cred că cel mai bine, înainte să vă dau linkul de descărcare, este să pun descrierea originală făcută de casa de licitaţie (English language requires):

"RUSSIA 1782-1917 Imperial Postal History collection, written up exhibition style (mostly in English) on pages, starting with pre-philatelic, covering the various outposts of the Russian empire, including Poland, Russian Far East including China, numerous comments by postal clerks and officials, uncommon destinations and more. There are 309 exhibition pages, with 554 covers, folded letters, parcel cards, postcards, money orders, stationery entires, neatly arranged in order with pre-philatelic single straight-line handstamps, numeral postmarks, railway markings, maritime, fieldpost offices (covering Russo-Turkish Wars, Russian Corps in China, Russo-Japanese and First World Wars), Temporary post offices (Fieldpost on maneuvers). Another section deals with special postmarks and those include payment marks, "time of day" arrival handstamps (some from overseas), registration markings, routing and delayed delivery, "damaged in transit," addressee search and unable to deliver postmarks (insufficiently paid, franked up to destination, without charge, paid, unpaid, handwritten markings and special labels indicating "from postbox" and more). Some of the highlights include 1766 St.Petersbourg to Pernau (Dobin certificate), 1793 Moscow to Tambov, 1851 Kyachta to Tambov (Melnikov and Liapine certificates), dozens of earliest known or "unrecorded" markings. There are three Russian Number 1 on letters (from Tauroggen to St. Petersburg; Brest to Riga and Tula to Tver); Poland Number 1 (Warszawa to St. Petersburg, Lublin to Warszawa), Russian stamps used in Poland (Nowy Dwor to Novo-Gieorgievsk), card from Petropavlovsk (Kamchatka), border post offices, with another Kyachta letter used in 1882 to Moscow, Railway postmarks (1858 St. Petersburg to Moscow and Moscow to St. Petersburg, "DW" (Droga Wiedenska) and "DB" (Droga Bydgoska), and others. There are also additional 80+ covers and cards, not mounted, with some interesting items. A comprehensive, well planned and executed collection of Russian postal history, each item well chosen to illustrate the subject matter. This collection has been shown and awarded several gold medals at International Stamp Exhibitions. An unusual opportunity to obtain a definitive study, with many rare items."

Preţul nu are importanţă (oricum, depăşeşte posibilităţile financiare ale majorităţii cititorilor). De altfel, pentru un pasionat valoarea colecţiei este întotdeauna inestimabilă.
Ca să o puteţi vizualiza în condiţii optime am realizat un fişier PDF care are peste 140 de pagini. Fişierul are circa 62 MB ca mărime şi poate fi descărcat (gratuit) de aici.
Vizionare plăcută.

Studiul mărcilor ocupaţiei germane din Primul Război Mondial

Acest subiect nu a fost una dintre preocupările mele. De vreo câţiva ani, pe timpul "răsfoirii" licitaţiilor de pe internet mi-a tot fostdată ocazia să observ o sumedenie de piese, destule fiind interesante. Ca să mă lămuresc, am apelat de mai multe ori la studiul cataloagelor, printre care şi (bineînţeles) catalogul specializat editat de Michel.
Există o sumedenie de lucruri catalogate pe-acolo care ridică întrebări celui care nu are şi piese în mână. Tot comparând şi studiind, am realizat că unele lucruri sunt spuse numai pe jumătate chiar şi în acest catalog (cum ar fi, de pildă, situaţia seriilor HAN "transformate" în serii noi şi care m-a făcut iniţial să cred că ar putea exista o excrocherie la "erorile" primei emisiuni din 1917).
Alte elemente de studiu ar putea fi cele referitoare la modul de construcţie a planşelor/cilindrilor. Este un domeniu foarte frumos, ocolit cu perseverenţă de colecţionarii de pe la noi care mai şi ridică anumite pretenţii. Unii nici măcar noţiunea de "planşă" nu o au clară, dar pe de altă parte este adevărat şi că unele noţiuni poligrafice sunt greoaie pentru cei care nu au avut niciodată tangenţă cu subiectul şi nici n-au încercat să se documenteze.

Rândurile de mai sus au fost inspirate, dacă pot spune aşa, de coala din imaginea de mai sus (click pentru mărire), valoarea de 5 bani din a treia emisiune, preobliterată cu o ştampilă "Bukarest". Încă suntem norocoşi şi se mai găseşte material de studiu (o parte a lui nu este prea ieftin, dar orice plăcere are costurile ei). Există încă numeroase varietăţi care pot fi "descifrate" la aceste mărci şi care se pot constitui în variante rare (cum sunt unele poziţionări sau intervale între elemente - au apariţie constantă şi se pot considera erori ale supratiparului), care ar putea costa mult mai mult în viitor. Nu pot să mă abţin şi să nu menţionez efortul lui F. Ambruş depus pentru studiul unui supratipar al perioadei.
Coala din imaginea de mai sus a făcut parte din oferta licitaţiei cu numărul 54 al casei AIX-Phila, din luna mai a.c.

Software: Adobe a pus la dispoziţia utilizatorilor Camera Raw 8.5

Noua versiune a pluginului pentru Photoshop (CS6 şi CC) poate fi descărcat şi instalat prin Adobe Application Manager (ori prin apelarea comenzii Updates din meniul Help al Photoshop).

Despre ce aduce nou această versiune puteţi citi pe blogul celor de la Digital Trends.

Care este în prezent baza legală a punerii în circulaţie a mărcilor poştale?

Cu vreo trei ani în urmă, comunitatea colecţionarilor din România a răsuflat uşurată în urma adoptării de către Autoritatea de Reglementare în Comunicaţii a unor norme care fuseseră cerute cu foarte mult timp înainte, prin OG nr. 42/2004. Este vorba de Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 968 din 4 martie 2011 (Monitorul Oficial nr. 171 din 10 martie 2011). Dacă vă mai interesează, o puteţi lectura descărcând-o de aici.
Baza legală (vezi mai jos) a adoptării acestei decizii a constituit-o art. 34 şi 52 din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale, care glăsuiau cam aşa:

Art. 34. - Condiţiile de emitere, tipărire, punere în circulaţie şi de retragere din circulaţie a timbrelor şi efectelor poştale se stabilesc de autoritatea de reglementare. (...)
Art. 52. - În cazurile prevăzute la art. 5 alin. (3), (5) şi (6), art. 6 alin. (2) şi (3), art. 7 alin. (2), art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2), art. 11 lit. e), art. 15 alin. (4), art. 16 alin. (3), art. 17 alin. (3) şi (5), art. 19, art. 22 alin. (2), (5) şi (6), art. 24 alin. (3), (4), (5) şi (6), art. 27, art. 28, art. 29 alin. (3), art. 30, art. 31 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33, art. 34, art. 35 alin. (3) şi art. 36 alin. (1), în care autoritatea de reglementare este împuternicită să stabilească anumite obligaţii sau anumite condiţii, standarde, reguli, proceduri sau termene, autoritatea de reglementare este, de asemenea, împuternicită să stabilească sancţiunile aplicabile pentru nerespectarea acestor obligaţii, condiţii, standarde, reguli, proceduri sau termene.

Până aici este OK. Cu o întârziere de aproape şapte ani, ANCOM şi-a îndeplinit până la urmă obligaţia ce îi revenea prin OG nr. 42/2004. Dar "minunea" n-a ţinut prea mult!

În aprilie 2013, pe pagina de transparenţă decizională a Ministerului Comunicaţiilor apărea un proiect de Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului privind unele măsuri privind luarea unor măsuri financiar fiscale cu privire la C.N. Poşta Română S.A., prin care SC Romfilatelia SA trecea din componenţa CN Poşta Română în subordinea directă a ministerului, în contul datoriilor către stat pe care Poşta le avea la acea dată. Proiectul poate fi găsit aici. La articolul 1, alineatul 2 se menţionau atribuţiile Romfilatelia ca societate care beneficiază de dreptul exclusiv de a emite, de a pune şi de a retrage din circulaţie timbrele şi efectele poştale, precum şi de a autoriza distribuirea şi comercializarea lor. Nu se face însă nicio referire la eventuale instrucţiuni, norme sau la vreun regulament.
Problema interesantă este că ulterior nu am găsit şi forma definitivă a acestei Ordonanţe de Urgenţă.

Dar Ministerul Comunicaţiilor a recurs la o stratagemă, zic eu: printr-o altă ordonanţă de urgenţă (este vorba de OUG nr. 13/2013 privind serviciile poştale) s-a modificat masiv OG nr. 31/2002 (tot privind serviciile poştale). Noua reglementare poate fi găsită aici. Şmecheria intervine ulterior, când se discută ordonanţa în Parlament.
Pe timpul cât aceasta a fost doar o iniţiativă legislativă promovată de minister (vezi PLx nr. 116/2013 - Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale - o puteţi găsi aici), discuţiile din Comisia pentru TIC de la Camera Deputaţilor dezvăluie adevăratele intenţii ale ministerului: subordonarea fără prea multe discuţii a SC Romfilatelia SA, mai bine spus scoaterea acesteia de sub controlul celor de la Poştă, dar şi al celor de la Autoritatea de Reglementare. Motivul cred că este cunoscut de majoritatea dintre cititori, bănuiesc: Decizia nr. nr. 968 din 4 martie 2011 deranja enorm, din cauza numeroaselor constrângeri privind condiţiile de punere în circulaţie a timbrelor.

Nu mă pot abţine să nu inserez aici un extras mai larg din discuţiile menţionate. Citez:

«Domnul deputat Iosif Moldovan a afirmat că prin introducerea, la Senat, a Capitolului VIII1 se doreşte preluarea de la Poşta Română a Societăţii Comerciale "Romfilatelia" - S.A. În prezent nu există o Hotărâre AGA cu privire la patrimoniul Romfilatelia. Statul român nu este acţionar 100% ci 75% , 25% revenind Fondului Proprietatea.
Domnul ministru Dan Nica a precizat că există în lucru un proiect de act normativ care are ca obiect trecerea în proprietatea privată a statului a titlurilor de participare deţinute de Compania Naţională “Poşta Română” S.A. la S.C. Romfilatelia S.A., societate comercială ce are ca obiect principal de activitate emiterea, punerea şi retragerea din circulaţie, precum şi distribuirea şi comercializarea de timbre şi efecte poştale. Urmare a trecerii în proprietatea privată a statului a titlurilor de participare deţinute la Romfilatelia, Poşta Română va beneficia de compensarea unor obligaţii fiscale administrate de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. În momentul în care va exista o Hotărâre AGA va fi adoptat actul normativ.
Domnul deputat Iosif Moldovan a specificat faptul că ANCOM are în atribuţii controlul respectării prevederilor prezentei ordonanţe şi de ce s-a introdus, la Senat, la art. 54 faptul că şi MSI are în atribuţii controlul respectării prevederilor prezentei ordonanţe acţionând prin personalul împuternicit în acest scop.
Domnul ministru Dan Nica răspuns că domeniul timbrelor şi efectelor poştale a fost preluat de către MSI, iar controlul exercitat de personalul MSI se referă doar la nerespectarea planurilor emisiunilor de timbre şi efecte poştale sau a condiţiilor de emitere, tipărire, punere în circulaţie, retragere din circulaţie ori comercializare a acestora.
Domnul deputat Iosif Moldovan a propus să se specifice mai clar acest lucru.
În continuare domnul preşedinte Daniel Vasile Oajdea a întrebat reprezentanţii MSI de ce s-a hotărât transformarea Societăţii Comerciale "Romfilatelia" - S.A din filială a Companiei Naţionale “ Poşta Română” în societate cu capital integral de stat, la care MSI exercită atribuţiile pe care statul le are în calitate de acţionar unic şi de ce este mai bine să se întâmple acest lucru. De asemenea, domnul preşedinte a întrebat de ce lipseşte tabelul de concordanţă între actul normativ comunitar propus să fie transpus şi actul normativ naţional care îl transpune, conform HG nr. 561/2009.
Domnul ministru Dan Nica a precizat că, având în vedere că Societatea Comercială Romfilatelia S.A., la care Compania Naţională "Poşta Română" S.A. deţine integral acţiunile, este emitentul timbrului poştal românesc, iar conform art. 8 din Convenţia Poştală Universală, timbrul poştal "este emis şi pus în circulaţie exclusiv sub autoritatea statului membru, în conformitate cu Actele Uniunii", iar la nivel mondial timbrul poştal este tratat ca însemn naţional, alături de monedă, imn, steag şi stemă deoarece a constituit şi constituie un ambasador al istoriei şi tradiţiilor, al valorilor cultural şi morale ale unui stat, şi conform art. 2 lit.d) din Legea nr.31/1996 privind regimul monopolului de stat, cu modificările şi completările ulterioare, activitatea de producere şi emitere de mărci poştale şi timbre fiscale constituie monopol al statului. Romfilatelia a primit aceste drepturi exclusive în considerarea controlului statului asupra sa. Privatizarea Companiei Naţionale “Poşta Română” - S.A., prin majorare de capital înseamnă pierderea controlului asupra Companiei Naţionale "Poşta Română" - S.A. semnifică faptul că statul va pierde monopolul de stat asupra producerii şi emisiunii de mărci poştale şi timbre fiscale deţinut potrivit art. 2 lit. d) din Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece Romfilatelia ar urma să fie deţinută integral de Compania Naţională Poşta Română S.A. controlată de un investitor.
Domnul preşedinte Daniel Oajdea a specificat că înfiinţarea S.C. Romfilatelia S.A. nu este tocmai în regulă deoarece Poşta Română face comandă de timbre la Romfilatelia, iar Romfilatelia le tipăreşte la Poşta Română pentru că Fabrica de timbre este deţinută de Poşta Română.
Domnul ministru Dan Nica a precizat că Romfilatelia este o societate comercială care îşi desfăşoară activitatea în domeniul filatelic şi are ca obiect de activitate pe lângă editarea de timbre şi efecte poştale cu sau fără suprataxă, comercializarea de mărci poştale, efecte poştale şi mărfuri filatelice şi editarea şi comercializarea de accesorii filatelice şi literatură de specialitate (cataloage, periodice, studii, dicţionare, produse informatice filatelice), achiziţionarea de mărfuri filatelice de pe piaţa internă de la persoane fizice şi/sau juridice în scopul valorificării lor ca atare sau prin produse filatelice proprii, efectuarea de operaţiuni de export şi import pentru produsele de mai sus, precum şi pentru alte mărfuri, inclusiv operaţii de tip switch şi prelucrări filatelice în sistem lohn, prestarea de servicii aferente comerţului filatelic: expertize, evaluări, licitaţii, prelucrări, acordarea de asistenţă de specialitate pentru persoane fizice şi juridice rezidente şi nerezidente, organizarea şi participarea la târguri şi expoziţii filatelice naţionale şi internaţionale, în nume propriu sau în colaborare cu instituţii specializate în promovarea imaginii statului român, achiziţionarea de mărfuri filatelice expertizate de societate, în vederea completării colecţiei naţionale păstrate în cadrul Conservatorului de Timbre şi în cadrul Muzeului Naţional Filatelic, în limita aprobărilor speciale date de Poşta Română - S.A..
Domnul Cătălin Marinescu preşedinte ANCOM a afirmat că Poşta Română îşi stabileşte necesarul de timbre poştale pe anul respectiv. Romfilatelia primeşte teme de la diferite instituţii, selectează dintre ele şi propune tematica şi subiectele emisiunilor filatelice ce urmează a fi puse în circulaţie în cursul anului. Planurile emisiunilor filatelice, condiţiile de emitere, tipărire, punere în circulaţie, retragere din circulaţie şi de comercializare a timbrelor şi efectelor poştale se stabileau de către ANCOM. Dar, ANCOM nu are competenţă în acest domeniu şi susţine adoptarea planurilor emisiunilor de timbre şi efecte poştale de către Comisia filatelică, Comisiei înfiinţată pe lângă MSI.
Domnul preşedinte Daniel Oajdea a întrebat reprezentanţii MSI dacă sunt de acord cu amendamentele depuse de ANCOM.
Domnul ministru Dan Nica a precizat că amendamentele ANCOM sunt de formă şi nu de fond şi le susţin.»

Închei citatul. Este evident că membrii comisiei au mirosit ei ceva, dar faptul că nu au avut tangenţă cu acest domeniu i-a împiedicat să ridice probleme mai concrete. La acest capitol am serioase dubii asupra corectitudinii poziţiei lui Cătălin Marinescu, preşedintele ANCOM, care nu a făcut nimic pentru ca autoritatea pe care o conducea să rămână în continuare organul de reglementare pentru acest domeniu. Este evident că organul executiv (ministerul) nu poate îndeplini şi atribuţiile de control, care ar trebui exercitate de o terţă parte, independentă de orhanismul executiv. Cu alte cuvinte, ministerul şi centrează, şi dă cu capul în acelaşi timp.
În opinia mea, această decizie este una discutabilă, sunt tare curios să aflu şi opinia unui jurist de meserie.

Să mergem mai departe. Ce credeţi că face noua Ordonanţă a Guvernului nr. 13/2013? Se apucă şi modifică masiv OG nr. 31/2003. Printre modificările normale şi chiar necesare impuse de evoluţia serviciilor poştale în cei zece ani, de necesitatea adoptării unor reglementări armonizate cu cele în vigoare în UE şi de liberalizarea serviciilor poştale, sunt introduse şi prevederi care desfiinţează orice control asupra condiţiilor de punere în circulaţie a timbrelor. Cum? Simplu, prin abrogarea art. 34 (al cărui conţinut îl aveţi la începutul articolului). Aşadar, ANCOM încetează să mai fie organism de reglementare. Deci şi decizia cea buclucaşă, cea care nu le plăcea celor de la Romfilatelia, a devenit caducă. Citiţi articolul 63 ca să vă convingeţi. Aceste modificări sunt introduse prin Legea nr. 187/2013 privind aprobarea OUG nr. 13/2013 privind serviciile poştale. Modificările aduse ordonanţei de legea de aprobare pot fi găsite aici. Uitaţi-vă şi cine semnează actul normativ.

Aşadar, responsabilul pentru condiţiile de punere în circulaţie a timbrelor şi efectelor poştale este direct Ministerul Societăţii Informaţionale, cum se cheamă mai nou. După ce norme se ghidează? Este un mister total, deoarece nu rezultă de nicăieri acest lucru. Nu cunosc să se fi dat publicităţii vreo normă (deşi, cum am subliniat mai sus, este total anormal ca MSI să şi facă şi să mai şi controleze în acelaşi timp).

Ca fapt divers, nenea Google mi-a adus în faţă mai devreme (pe timpul cât căutam actele normative citate în cursul articolului) Ordinul nr. 181/515/781/2014 pentru aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2014 al Societăţii Comerciale "Romfilatelia" - S.A., filială a Companiei Naţionale "Poşta Română" - S.A. Îl puteţi găsi aici.

Aşadar, din punct de vedere juridic, Romfilatelia este în continuare o filială a CN Poşta Română SA!!! Măi frate, în ce ţară trăim? Mie mi-e clar că "există nişte unii" care vor să ne ia pe toţi de proşti!

Un nou record mondial pentru cel mai scump timbru din lume s-a înregistrat pe 17 iunie, la New York

Celebrul "One Cent magenta" din Guyana britanică emis în 1856 şi din care nu se cunoaşte decât acest exemplar a fost vândut marţi, 17 iunie, la New York, în cadrul unei licitaţii speciale organizate de celebra casă Sotheby's.
Estimarea iniţială a casei de licitaţii se situa între 10 şi 20 milioane dolari americani.
Licitaţia de tip "floor" a început de la un preţ de strigare de 4,5 milioane de dolari, bidurile prezentatte succesiv în decurs de numai două minute ridicând preţul de adjudecare la 7,9 milioane de dolari (fără taxele aferente). Cu tot cu aceste taxe, preţul final de achiziţie (şi noul record mondial pentru o singură marcă poştală) se ridică la circa 9.5 milioane de dolari.
Conducătorul licitaţiei, David Redden, a făcut şi o remarcă interesantă după încheierea licitaţiei: raportat la greutatea lui, celebrul timbru se constituieîn prezent în cel mai scump obiect din lume.

Precedentul record mondial data din 1996, când o altă marcă celebră - eroarea suedeză de culoare de 3 skilling banco galben din Suedia, 1855 - a realizat la o licitaţie a casei elveţiene David Feldman un preţ final de achiziţie de aproximativ 2,2 milioane de dolari.



UPDATE

Mai multe detalii au fost postate pe Stampboards.com, incluzând imagini luate din sala respectivă.

O nouă categorie de făcături a apărut pe piaţa filatelică

"Vânez" de ceva timp nişte ilustraţii ale unor varietăţi la mărcile ruseşti mai vechi (care au circulat şi în Basarabia pe timpul imperiului ţarist), iar pentru asta răsfoiesc relativ des ofertele de mărci ruseşti făcute pe portalurile online.
Se pare că imaginaţia producătorilor de făcături este fără limite! Mai devreme am dat pe eBay peste un lot de făcături ordinare, care nu au niciun fel de acoperire. Este vorba de fiscale româneşti mai vechi, "supratipărite" cu ceea ce se vrea un ştemplu manual, realizat oarecum în stilul celor folosite după încheierea Primului Război Mondial în Ucraina, faimoasele "tridente". Aşa-zisul supratipar este însoţit şi de o milesimă (1939) pe o parte a lotului de făcături. Click pe imagini pentru mărire.

Atenţionare: acestea sunt FALSURI! FORGERIES! FÄLSCHUNGEN!

Vânzătorul făcăturilor este un negustor polonez cu foarte multe calificative (click pe imagine pentru mărire), este vorba de ID-ul city-collectables, înregistrat în Cracovia.

Culmea ridicolului este că pe o parte a fiscalelor se pot distinge anulări româneşti! Fără cuvinte, ce mai...

Fişe de studiu (4)

Episoade anterioare: (1), (2), (3).

Zilele trecute am dat pe un portal online de o pereche tête-bêche a mărcii de 6 parale din tiarul 1864 al emisiunii Principatele Unite. Scanarea puţin defectuoasă (fără o calibrare cât de cât acceptabilă a culorilor) şi un tipar uşor ancrasat mi-au trezit beculeţul (ăla de siguranţă), crezând (la prima vedere desigur) că am în faţă o contrafacere. Să nu vi se pară un lucru curios, din cauza aranjamentului ceva mai neobişnuit al clişeelor în coală, chiar şi această marcă (relativ comună) a fost falsificată. Imaginea perechii în cauză (aranjată puţin de mine) o puteţi urmări mai jos (click pentru mărire).

Ulterior, aducându-mi aminte că în cadrul prezentului serial la rând urma exact episodul rezervat tirajului din 1864 al Principatelor, am făcut o sumară comparaţie a caracteristicilor celor două mărci din pereche cu mărcile corespondente dintr-o coală completă (fiind singura pereche tête-bêche din coală nu poziţia acestora constituia problema) am realizat că este o pereche opriginală, deoarece prezenta atât caracteristicile de bază, cât şi microsemnele mărcilor din poziţiile respective în coală.

Să revenim însă la elementele care pot constitui obiect de studiu la aceste mărci. Ca observaţie, cred că cei care au citit episoadele anterioare au priceput "principiul" serialului: nu am de gând să îl transform într-un fel de catalog specializat (îmi pare rău, aşa ceva nu poate fi făcut cadou, pus la dispoziţie în mod gratuit pe internet), ci constituie doar o colecţie de idei (principii, explicaţii şi îndrumări) pentru cei care au de gând să se apuce de studii la un nivel mai aprofundat. Ştiinţa şi experienţa nu se câştigă/învaţă după cataloage, ci în urma sortării, aranjării şi studierii mărcilor şi celorlalte piese.
Chiar şi aşa, un astfel de serial constituie o premieră în internetul românesc.

1. Construcţia şi caracteristicile planşei de tipar. Tirajul din 1864 se cunoaşte că s-a executat cu planşe de tipar realizate prin copiere galvanoplastică a vechilor clişee din 1862. În urma procesului de copiere au rezultat trei planşe de tipar (câte una din fiecare valoare nominală) confecţionate prin fixarea unui număr de câte 40 clişee metalice pe un suport din lemn de esenţă tare, cu ajutorul unor cuie metalice. Odată fixate, clişeele nu au mai fost îndepărtate de pe suport, planşele fiind astfel utilizate pentru imprimarea tirajelor celor trei valori.
Pentru cei curioşi, cele trei planşe se pot vedea pe pagina obiectelor înregistrate la categoria "tezaur", aflate în patrimoniul Muzeului Naţional Filatelic, aici. O copie a tabelului în cauză o puteţi vedea şi în imaginea de mai jos (am făcut captura deoarece schimbările multe şi dese din structurile responsabililor de acese obiecte de tezaur parcă sunt făcute pentru a li se pierde urma unor persoane potenţial responsabile de porcăriile inserate în legislaţia în materie - este o opinie personală pe care o pot argumenta; nu m-ar mira ca într-o zi să nu mai fie posibil accesul la baza de date; click pe imagine pentru mărire).

Planşele mărcilor Principate din tirajul 1864 figurează la numerele curente 3, 4 şi 5 în tabel.

Imaginea unei coli nu mai constituie, cred, o necunoscută pentru nimeni, asemenea piese fiind oferite în mod repetat în ultimii ani atât în licitaţiile mari, cât şi în licitaţiile online. Redau totuşi mai jos facsimilul colii de 6 parale (click pe imagine pentru mărire).

După cum se poate vedea, clişeele de formă (aproximativ) pătrată sunt aşezate în poziţii specifice. Cele de pe rândurile exterioare sunt aşezate cu baza spre marginea lată a colii, iar cele de pe rândul central sunt aşezate jumătate spre marginea stângă şi jumătate spre marginea dreaptă a colii, perechea centrală formând o (unică) pereche tête-bêche (cu clişeele aşezate "cap la cap").
Din examinarea mai multor astfel de coli de la toate cele trei valori, cercetătorul poate identifica clişee caracteristice, care prezintă ceea ce în limbajul filatelic este denumit "eroare de tipar": defecte repetabile în mod constant în aceeaşi poziţie a colii. Practic, tirajul din 1864 al emisiunii Principatele Unite ar fi o premieră în filatelia românească: sunt primele mărci la care se pot identifica erori de tipar.
Au existat încercări de catalogare a acestor clişee prezentând diferite defecte, dar nimeni nu s-a gândit la două lucruri esenţiale, în opinia mea:

          1. Aranjamentul clişeelor în coală asigură o simetrie a acesteia faţă de mediana lungă a planşei, iar din această cauză numerotarea clişeelor sau identificarea acestora după metoda rând/coloană nu se poate face. Care este marca nr. 1? Cea din stânga sus, sau cea din dreapta jos? Din această cauză, partea "de sus" şi "de jos" a colii trebuie stabilită în raport de poziţia unui anumit clişeu, cu un defect caracteristic bine vizibil.
          2. Nu s-a gândit nimeni să verifice la toate colile întâlnite dacă, în mod constant, clişeele cu anumite defecte apar în coală în poziţie constantă. Deşi nu se cunosc până la această dată (problema fiind urmărită totuşi de către un număr limitat de experţi), nu ar fi exclus ca într-o bună zi să se descopere existenţa unui alt aranjament al clişeelor decât cel cunoscut astăzi pentru fiecare valoare în parte.

Ca un exemplu, am luat pereche tête-bêche prezentată la începutul articolului şi am făcut o succintă identificare a defectelor vizibile ale celor două clişee în parte, indicate cu săgeţi în imaginea de mai jos.

Aceleaşi caracteristici se pot observa şi la cele două mărci din "miezul" colii ilustrate mai sus.

Mai există o caracteristică a fiecărei planşe: aranjarea specifică a anumitor clişee în raport de clişeele alăturate. Dacă examinaţi din nou coala de mai sus, veţi observa că spaţiile dintre clişee nu sunt constante ca mărime, aşa încât spaţiile dintre anumite clişee pot deveni caracteristice şi ajută la localizarea în coală a mărcilor în cauză.

2. Studiul hârtiilor utilizate. Prin cataloagele româneşti nu se menţionează (de fapt şi cele străine sunt tot pe-acolo) că la acest tiraj există cel puţin două tipuri distincte de hârtie:
     - hârtia simplă, subţire, transparentă, caracteristică cvasimajorităţii tirajului imprimat al celor trei valori;
     - o hârtie vărgată orizontal (considerând "orizontal" axa lungă a colii), albă, subţire, cu vărgătura ceva mai deasă în comparaţie cu hârtia vărgată întâlnită la tirajele din 1862-1863 ale Principatelor.

Unicat al mărcii de 30 parale 1864 (uşor de recunoscut după defectele caracteristice ale clişeului) la care se distinge bine vărgătura orizontală a hârtiei, mult mai deasă decât cea de la tirajul 1962.

Vărgătura poate fi orizontală (la 32 de mărci din coală), sau verticală (la restul de 8 mărci din coală - cele situate pe rândul central al colii). Există aşadar un raport de 3/1 între ele.

La valoarea de 30 parale sunt semnalări privind existenţa unei hârtii puţin mai groase, simple, de culoare albă (la 6 parale), alb-cenuşie sau slab albăstruie (la 30 parale). Din păcate, astfel de piese nu au fost expertizate şi semnalările nu prezintă credibilitate.

3. Utilizare poştală, circulaţii şi francaturi. Acesta este un capitol sensibil pentru tirajul din 1864, din următoarele motive:

- marca de 3 parale a circulat numai accidental; numărul pieselor expertizate este mai mic decât cinci;
- marca de 6 parale nu a circulat deloc, nefiind pusă în vânzare la birourile telegrafo-poştale; din această cauză, orice exemplar ştampilat nu poate avea decât ştampilă falsificată;
- marca de 30 parale a avut o circulaţie mult mai redusă în comparaţie cu cea din tirajul 1862.

Pentru toate valorile, cercetările de arhivă au conturat în cel mai exact mod utilizarea acestor mărci. Numărul exemplarelor utilizate din valoarea de 30 parale, pentru fiecare birou în parte, este prezentat în CMPR 1974, pag. 57.
Specialiştii români au ajuns la un acord de principiu, conform căruia exemplarele izolate obliterate de 3 şi de 30 parale din tirajul 1864 necesită certificat de expertiză pentru a fi considerate originale.

Din valorile de 6 şi de 30 parale se întâlnesc pe piaţa filatelică în mod frecvent exemplare originale, purtând ştampile falsificate. Sunt notorii exemplarele purtând ştampile tip "grătar simplu" ori ştampile cu cerc dublu şi agrafă bogată, ambele falsificate. Aceste tipuri de ştampile au fost introduse în serviciu după ce mărcile Principatele Unite şi-au încetat puterea de francare, fiind imposibilă utilizarea lor la obliterarea acestor mărci.

Ar mai fi câte ceva de spus despre aceste mărci, dar mă opresc aici, articolul de faţă neconstituind o catalogare în sine.
Dacă aveţi întrebări sau sugestii, nu ezitaţi să le aşterneţi în comentarii.

(Va urma)

©Max Peter, 2014. Preluarea prezentului articol nu se poate face decât pe baza unui acord prealabil.

Incoming mail: o superbă trimitere elveţiană clasică

Astfel de piese apar rar pe portalurile de licitaţii online, dar iată că se mai întâmplă. Frumosul plic datează din ianuarie 1872, fiind expediat din Lausanne la Bacău, în Moldova (click pe imagini pentru mărire).

Plicul a ajuns din Elveţia în România pe ruta austriacă (via Viena, apoi Iţcani probabil, ştampila cu cerc simplu datată 2 februarie nu are legenda lizibilă). Plicul a ajuns la Bacău pe 4 februarie, lucru atestat de ştampila de sosire de pe verso, BACĂU POSTA cu cerc dublu.
Pe faţă, în afara francaturii bicolore (de 25+10 rappen) se pot distinge două ştampile diferite PD, una în cadru dreptunghiular cu colţuri rotunjite (probabil elveţiană) şi o a doua cu caractere cu serife, italice, fără cadru (probabil austriacă).
Frumoasa piesă a fost vândută cu 128 euro, după 20 de biduri (avantajos pentru cumpărător, în opinia mea).

Gata şi versiunea 30!

Am făcut deja update-ul, nu mai este nicio schimbare de interfaţă.

Dacă vreţi să aflaţi noutăţile versiunii, citiţi recenzia ei aici. Atenţie la plugin-uri, în mod prestabilit unele pot fi dezactivate.
Navigare uşoară.

Piese din licitaţiile online

Pentru că tot răsfoiesc zilnic licitaţiile postate pe portalurile online, cred că n-ar fi un lucru rău să vă prezint piesele şi loturile care mi s-au părut mai importante şi mai interesante pentru colecţionarii preocupaţi de aria românească de interes.
Ca să mulţumesc pe toată lumea, am selectat loturi care mi s-au părut reprezentative pentru majoritatea perioadelor, aranjându-le în ordine cronologică. Din această listă îşi poate selecta fiecare ceea ce îl interesează.
Loturile constituite din falsuri sau care conţin falsuri nu îşi găsesc lotul aici. Cred că au fost momente în care chiar şi eu am cam exagerat, acordând prea multă atenţie acestor producţii care atentează la integritatea portofelului nostru (fie vorba între noi, unii cred că merită acest lucru).
Să trecem la treabă aşadar. Puteţi face click pe imagini pentru mărire.

Plic expediat recomandat din Craiova la Bucureşti, francat conform tarifului cu două mărci de câte 30 parale (emisiunea 1862), una fiind aplicată pe faţa plicului, cealaltă pe verso. Piesa este un martor al utilizării tipului de ştampilă de serviciu RECOM. la biroul din Craiova (se observă aceeaşi culoare a tuşului cu cea a ştampilelor dublu cerc cu agrafă simplă). Pe verso se distinge ştampila de sosire BUCURESCI dublu cerc cu stea.
Plicul a avut trei sigilii de ceară, care au fost îndepărtate. Deşi pe verso apar unele rupturi şi decupaje ale hârtiei, frumuseţea piesei nu este afectată chiar aşa de mult.
Plicul a fost vândut cu 200 dolari (după numai 2 biduri).

Aceasta este o piesă care mi-a plăcut pentru aspectul său, dar şi pentru ştampilele pe care le poartă. Este o scrisoare cu valoare declarată (80 lei) expediată franco, cu plata în numerar a taxelor (10 lei 20 parale pentru 3 ocá, 50 dram), în martie 1864, de la Ismail (Basarabia) la Bucureşti. Scrisoarea face parte din bogata arhivă Hristo Gheorghief.
Pe faţă, scrisoarea a primit la biroul de expediţie ştampila tip FRANCO, ştampila cu dată (tip Moldova mare) şi ştampila liniară de serviciu RECEPISSE. Pe verso se disting ştampila de tranzit BOLGRAD MOLDOVA mare, precum şi ştampila de sosire BUCURESCI dublu cerc cu stea.
Scrisoarea a fost vândută cu 180 euro (!), cu numai un singur bid.

Din marca neemisă de 6 parale 1864, un bloc de 9 exemplare (conţinând trei perechi cu mărci întoarse, una verticală şi una culcată) a obţinut un preţ final de 60 dolari (după 12 biduri).
Uitându-mă la această piesă mi-am adus aminte de serialul referitor la "fişele de studiu", care a ajuns exact la emisiunea din 1864 a Principatelor.

Tot din 1864 este şi perechea din fotografia de mai sus (o atestă microsemnele caracteristice, "cuiele" din dreapta goarnei, din bucla goarnei şi de sub aripa stângă a vulturului (la marca din dreapta). Perechea este obliterată cu o ştampilă FRANCO FOKSCHANY aplicată cu tuş negru (recunosc că mi-a fost lene să-i fac verificări prin suprapunere ca să văd dacă este sau nu originală, am verificat numai canalele de culoare care, cel mai adesea, trădează o făcătură). Mărcile de 30 parale din 1864 sunt relativ rare obliterate, iar perechile pot spune că sunt destul de rare. La biroul Focşani nu au fost utilizate decât 3.200 de bucăţi de 30 parale 1864 (CMPR 1974, pag. 57) şi este de înţeles că avem de-a face cu o piesă rară.
Perechea a fost vândută cu 73 dolari, după25 biduri (presupunând că ştampila este originală, preţul realizat ar fi unul extrem de avantajos pentru cumpărător; o asemenea piesă expertizată ar merita, în opinia mea, o sumă care ar pleca de la un nivel de vreo patru ori preţul realizat, mergând în sus).

De la Cuza "neemise", o serie în blocuri de câte patru mărci cu margini (sau colţuri) de coală a realizat un preţ final de 53 lire sterline, după 17 biduri.

Din aceeaşi emisiune, un bloc de 12 mărci de 20 parale din colţul drept superior al colii a realizat un preţ final de 32 euro, după 14 biduri.

Acest superb bloc de 2 parale "favorit" cuprinde un bloc de report complet, având tipurile 1-2-3-1-2/4-5-6-4-5. Ar fi fost mult mai frumos dacă blocul ar fi conţinut o porţiune din "anexă", dar nu este posibil la acest colţ al colii.
El a fost vândut cu 370 dolari, după 31 biduri.

Scrisoare simplă expediată în septembrei 1867 din Giurgiu la Bucureşti, francată cu un unicat de 20 parale "favorit" pe hârtie subţire. Marca are un defect sesizabil (colţul stâng inferior este rupt), dar nu est ecauzat de manipulare, ci de cel care, la vremea respectivă, a separat-o din coală. În ciuda defectului, pentru că este un document bine păstrat, curat şi cu o faţă frumoasă per ansamblu, scrisoarea a fost vândută cu 43 euro, după 22 biduri.

Aceasta este o piesă foarte frumoasă, mirându-mă chiar că a ajuns să fie vândută pe un portal online. Este o scrisoare externă, expediată din Gara Galaţi în Franţa, la Marsilia, în august 1875. Ea poartă o francatură de 75 bani realizat dintrun unicat de 25 bani "Paris" şi cinci mărci de câte 10 bani din aceeaşi emisiune (un ştraif de patru şi un unicat). Piesa este curată, păstrată îngrijit, ştampilele sunt clare şi lizibile, într-un cuvânt cam tot ce şi-ar putea dori un colecţionar pretenţios cât de cât.  Ea a fost vândută cu 352 euro, după 2 biduri.

Scrisoare recomandată expediată din Găeşti la Giurgiu, via Bucureşti, în mai 1880. Francatura de 40 bani, bicoloră, realizată din două mărci de câte 5 bani şi trei de câte 10 bani, toate din emisiunea Bucureşti II. Şi în acest caz, ştampila de serviciu RECOM. poate fi atribuită (după caracteristici şi deimensiuni) oficiului Găeşti.
Scrisoarea a fost vândută cu 200 euro, după numai un singur bid.

Scrisoare simplă internă, expediată în ianuarie 1881 din Curtea de Argeş la Bucureşti, francată cu o marcă de 5 bani şi una de 10 bani, ambele din emisiunea Bucureşti II. Scrisorile (chiar simple) cu mărci Paris-Bucureşti încep să fie mai rare prin oferte. Piesa de faţă a fost vândută cu 43 dolari, după 6 biduri.

Aceasta este o piesă care mi-a plăcut din mai multe motive. Este o recomandată externă, expediată în martie 1891 din Târgu Neamţ la Lemberg în Austria (astăzi Lviv, în Vestul Ucrainei).
Utilizarea unei mărci de 50 bani "Vulturi" la mai bine de un an de la introducerea mărcilor Cifra în patru colţuri demonstrează faptul că au existat dispoziţii referitoare la utilizarea mărcilor vechi până la epuizare, înainte de a se utiliza cele noi (într-o serie de articole mai vechi din revista Filatelia, av. Dumitru Paşşalega - Dumnezeu să-l ierte - a prezentat foarte exact cum au decurs "ostilităţile" la scoaterea din circulaţie a mărcilor postclasice). Plicul a fost vândut cu 80 euro (după numai un singur bid).

De continuat o vom face mâine (dacă voi avea destul timp), cu piese din prima jumătate a secolului XX.

Din nou Corinphila a depăşit, la România, concurenţa

Cu mai puţin de un an în urmă scriam despre regalul de filatelie ratat de David Feldman la una din licitaţiile planificate, pentru piesele româneşti. Deşi oferta a fost una deosebit de bogată, nivelul preţurilor a fost stabilit cam necorelat cu situaţia pieţei, mai toate piesele frumoase rămânând nevândute.
"Aventura" lor s-a repetat de curând, piesele nevândute de la licitaţia precedentă fiind oferite din nou (şi cam la aceleaşi preţuri de strigare). Rezultatul: identic. Piesele au rămas în continuare nevândute.

Nu acelaşi lucru s-a întâmplat la ultima licitaţie a casei Corinphila, desfăşurată în luna mai a.c., unde oferta bogată de piese şi preţurile muuuult mai accesibile în comparaţie cu cele de la David Feldman au făcut ca multe loturi de piese româneşti vechi să aibă rezultate interesante.
Şi dacă tot este să fac o comparaţie între cele două case, cei de la David Feldman ar trebui să-i ia banii înapoi celui plătit să facă scanările şi prelucrarea imaginilor. În mod cert şi pe eBay sunt sute de vânzători capabili să posteze imagini net superioare. Lumea se mişcă, iar cei care doresc să-şi pună în bibliotecă un exemplar tipărit al catalogului sunt din ce în ce mai puţini. Baza o va constitui (probabil mai repede decât se aşteaptă unii) catalogul  de licitaţii online.

Dar să revenim la licitaţia celor de la Corinphila. Nu o să mă apuc să listez tot capitolul referitor la România, am făcut o selecţie a pieselor care au înregistrat rezultate mai bune. La piesele însoţite de certificate nu insist asupra descrierilor, deoarece sunt făcute de către experţii respectivi. Puteţi face click pe imagini pentru mărire.

Exemplar obliterat de 27 parale din prima emisiune, cu un defect şi cu o reparaţie, dar colecţionabil datorită rarităţii deosebite a acestei mărci. Oferit la un preţ de strigare de 1.200 franci elveţieni, a fost vândut pentru 3.000 franci.

Un alt exemplat obliterat de 27 parale cu margini mici pe laturile orizontale, dar cu cadrul intact. Ştampila neagră Galaţi este una interesantă. Preţ de plecare: 1.200 franci, vândut cu un preţ final de 2.600 franci.

Un alt exemplar de 27 parale, de această dată pe un mic fragment şi cu o frumoasă ştampilă albastră (completă) a biroului telegrafo-poştal din Focşani. Piesa are, din păcate, un pliu orizontal care traversează marca. Acest lucru însă nu a împiedicat vânzarea piesei cu 3.200 franci, chiar dacă a fost oferită cu numai 1.800 franci.

Exemplar obliterat de 54 parale, cu ştampilă albastră de la Focşani. Marca are o mică subţiere, dar marginile enorme compensează la capitolul frumuseţe. Oferită cu 1.500, ea a fost vândută în final cu 1.900 franci.

Exemplar obliterat de 54 parale, cu o ştampilă roşie (aproape) completă de la Iaşi. Poartă mai multe semnături ale unor experţi cunoscuţi. Oferit cu 1.500 franci, el a fost vândut cu 1.800 franci.

Încă un exemplar obliterat de 54 parale cu un fragment de ştampilă de la Iaşi. Are un mic defect, pentru care a fost oferit la numai 1.000 franci, dar a fost vândut la 1.800 franci.

Exemplar obliterat de 54 parale cu margini mici (şi puţin atins pe marginea inferioară). Oferit la numai 850 franci, el a fost vândut cu 1.100 franci.

Un exemplar obliterat de 54 parale care are un tipar ancrasat foarte interesant. Marca are mici defecte, care au fost parţial reparate. Ea a fost oferită pentru numai 850 franci, dar a realizat un preţ final de 3.000 franci.

Alt exemplar obliterat de 54 parale, având un mic defect pe berso. Fragmentul de ştampilă albastră de la Focşani lasă liber capul de bour, putându-se distinge bine caracteristicile. A fost oferit cu 850 franci, fiind vândut cu 1.400 franci în final.

Încă un exemplar obliterat de 54 parale, care are un defect reparat. Oferit la 600 franci, el a fost vândut cu 1.200 franci.

Exemplar de 54 parale pe un mic fragment, cu o ştampilă roşie (aproape completă) a biroului de la Iaşi. Oferit la 1.200 franci, el a fost vândut cu 1.700 franci.

Un frumos plic francat cu un exemplar de 54 parale, expediat de la Iaşi la Odobeşti. Pe verso se distinge taxa de 54 parale percepută franco (împreună cu semnul în cruce de pe faţă), precum şi ştampila de sosire la Focşani (la Odobeşti nu exista niciun birou poştal). Piesa a făcut parte din colecţia Tomasini. Plicul a fost oferit cu 5.000 franci, realizând un preţ final de 12.000 franci.

Aceasta este cea mai rară marcă din prima emisiune: 81 parale obliterat. Exemplarul de faţă este cel mai frumos din cele numai şapte exemplare care poartă ştampila de la Focşani. Piesa are un mic defect, dar nu a fost reparată. Ea a fost vândută cu un preţ final de 22.000 franci, deşi preţul de strigare fusese iniţial la 25.000 franci.

Exemplar obliterat superb al mărcii de 108 parale din prima emisiune, cu o impresiune deosebit de clară. Piesa a fost oferită la 7.500 franci, dar a fost vândută cu 13.500 franci.

Acesta este unul dintre cele numai opt exemplare de 108 parale cunoscute cu ştampila biroului Roman. Este un exemplar frumos, cu multiple certificate. A fost oferit la preţul de 4.000 franci, fiind vândut cu aceeaşi sumă.

Exemplar obliterat de 108 parale, cu o frumoasă ştampilă albastră de la biroul Iaşi. Uşor atins pe marginea inferioară. A fost oferit pentru 2.500 franci, dar a fost vândut cu numai 2.200 franci.

Exemplar cu margini late de 108 parale, pe un mic fragment, cu o ştampilă albastră a biroului Bârlad. Marca a fost reparată. Oferită la 1.000 franci, piesa a fost vândută cu 1.600 franci.

Exemplar obliterat de 108 parale, pe un fragment minuscul. Piesa a fost reparată, dar continuă să fie una foarte frumoasă. A fost oferită la preţul de 1.000 franci, dar a fost vândută cu 1.800 franci.

Exemplar obliterat de 108 parale, pe un fragment minuscul, purtând o ştampilă roşie de la biroul Iaşi. Expertul german Heimbüchler a putut stabili (pe baza cataloagelor vechi de licitaţie) că această marcă a fost marca dreaptă a unei perechi oferite  spre vânzare de către Bela Szekula în anii 1927 şi 1930. Marca a fost oferită cu 1.000 franci, dar a fost vândută cu 2.000 franci.

Exemplar superb de 108 parale, cu margini late şi foarte bine păstrat, pe un fragment mare de scrisoare, cu ştampilă roşie a biroului Iaşi. Oferit şi vândut cu preţul de 10.000 franci.

Fragment mare de scrisoare recomandată, purtând o pereche orizontală şi două unicate de 40 parale din a doua emisiune, toate pe hârtie albăstruie-lila. obliterate Galatz Moldova cu tuş albastru. Piesa a aparţinut colecţiei Eduard Cohen. Oferită pentru 1.500 franci, ea a fost vândută în final cu 2.000 franci.

Coală completă de 32 exemplare din marca de 40 parale, emisiunea a doua, una dintre cele mai frumoase şi mai bine păstrate. A fost oferită şi vândută la preţul de 7.500 franci.

40 parale din a doua emisiune, tipar albastru verszui pe hârtie gălbuie, ştraif orizontal de patru exemplare pe un mic fragment (ştampilă slabă Franco Foltitscheni). Piesa a fost oferită pentru un preţ de 750 franci, fiind vândută la 850 franci.

Scrisoare recomandată expediată de la Piatra la Iaşi, francată cu două unicate de 80 parale cărămiziu pe hârtie gălbuie. Oferită la 400 franci, vândută cu 950 franci.

Recomandată expediată de la Vaslui la Iaşi, francată cu un unicat de 80 parale roşu aprins pe hârtie albă. Piesă oferită cu 600 franci, dar vândută cu 1.200 franci.

Coală completă de 40 exemplare a mărcii de 3 parale 1864, cu gumă originală. Este o piesă rară, spre deosebire de colile celorlalte două valori din 1864 (6 şi 30 parale), care se întâlnesc mult mai frecvent. Oferită şi vândută cu preţul de 1.500 franci.

Scrisoare foarte frumoasă, cu o istorie aparte. Expediată de la Piteşti la Viena, în Austria, francată cu un singur exemplar de 20 parale Cuza 1865. Aceste mărci nu aveau însă putere de francare şi de circulaţie în afara Principatelor. Scrisoarea a ajuns la Bucureşti (oficiul românesc), fiind "pasată" oficiului consular austriac, care a obliterat-o pe faţă ("BUCAREST"), încărcând-o cu porto de 25 kreuzer. Scrisoarea a fost oferită la 1.500 franci, dar a fost vândută cu 4.200 franci.

Scrisoare expediată în august 1872 de la Galaţi la Giurgiu, purtând o francatură neobişnuită de 10 bani din patru mărci (două perechi orizontale, 2 bani 1868 şi 3 bani 1870). Oferită şi vândută cu 7.000 franci.

Recomandată expediată de la Găeşti la Bucureşti, francată cu o pereche verticală de 15 bani 1869 şi un unicat de 10 bani "barbă" 1871 (ex. Ion Odor). Oferită şi vândută cu 750 franci.

O piesă superbă, creată cu prilejul unui eveniment foarte puţin cunoscut de amatorii de piese româneşti. Redau descrierea din catalogul licitaţiei:

«1925 (Aug 8): Potez 25 Demonstration Flight. Cover flown from France via Belgrade, Istanbul, Bucharest, Moscow (Aug 11), Warsaw, Copenhagen (Aug 12) and back to Le Bourget (Muller #134); franked by Pasteur 50 c. blue and 75 c. blue tied by 'Chaville' despatch cds. Cover was backstamped at the mentioned Capital Cities with 'Aya-Stefano' cds (Aug 10) when landing in Istanbul. A rarity of Flight covers, this superb demonstration by Pilot Arrachart was a huge success. A mere 35 covers carried, this example numbered '3' at left. Ex collection Bill Robertson.»

Plicul a fost oferit la preţul de 300 franci, dar a fost vândut cu 850 franci.

Seria neemisă în blocuri de câte 4 a ocupaţiei austriece de campanie (lipseşte valoarea de 60 bani), neuzate fără şarnieră. Un set rar, oferit şi vândut cu 1.600 franci.

Combinaţie extrem de rară între o marcă austriacă (emisiunea 1867) şi una maghiară (prima emisiune, litografiata din 1871) pe un plic expediat în august 1871 din Arad la Viena. Oferită şi vândută cu 7.000 franci.

Un set de varietăţi pentru care nu mă aşteptam să văd un "salt" deosebit, dar care m-a surprins: varietăţile (cifre duble ale valorii) au fost oferite la un preţ de strigare de 100 franci, dar au fost vândute cu 1.500 franci!
Le semnalez deoarece este posibil ca valoarea de 30 kreuzer să poarte ştampila oficiului din Sighetul Marmaţiei.

Aceasta este o piesă care m-a făcut să-mi ţin răsuflarea când am văzut-o: ştraif de şase exemplare din prima marcă austriacă, pe un mic fragment, purtând trei ştampile clare ale oficiului din Huedin. Oferită cu 2.000 franci,. piesa a fost vândută cu 2.800 franci.

Încă o francatură mixtă între emisunile 1867 austriacă şi 1871 maghiară: o recomandată expediată în iulie 1871 de la oficiul poştal din gara Oradea, la Debreţin. Plicul a fost oferit şi vândut la un preţ de 5.000 franci.

Recenzia se încheie aici. Sper că nu v-am plictisit prea mult. Să aveţi o seară liniştită.