A mai apărut o făcătură

Unde s-ar fi putut întâlni aşa ceva, dacă nu la unul dintre "amicii" care au fost nominalizaţi pe blog de mai multe ori?

Este vorba despre un aşa-zis supratipar compus mai mult decât probabil pe un calculator şi "aplicat" cu ajutorul unei imprimante.

Nu vă recomand să achiziţionaţi aşa ceva (click pe imagine pentru mărire).

Ca să nu avem discuţii ulterioare, în colţul drept inferior este vizibil "eBay item number".

Câteva cuvinte despre evaluări

Am tot scris pe blog despre preţuri şi despre valoarea mărcilor poştale până mi s-a urât. Este unul dintre subiectele cele mai căutate pe internet, iar articolele referitoare la preţuri însumează cele mai multe accesări dintre toate articolele publicate.

O problemă privind evaluările la timbre şi la colecţii folatelice: legal nu există evaluatori autorizaţi pentru acest domeniu şi nici nu pot exista, deoarece legislaţia suferă de o serie de lipsuri pe de o parte, iar pe de altă parte în România nu există o formă de pregătire (şcoală) de niciun nivel pentru timbre şi filatelie.

Acest "amănunt" total "nesemnificativ" nu este însă băgat în seamă de toată lumea, deoarece se mai găseşte câte un "specialist" care miroase repede potenţialul "client" şi îşi face imediat un plan de bătaie. Există câteva versiuni devenite clasice, în cei peste 45 de ani de practicare a acestei pasiuni lovindu-mă nemijlocit de astfel de persoane:

- "specialistul" se uită în diagonală la clasoare/albume/plicuri şi aruncă o sumă la plezneală (şi nu uită după aceea să se ofere să-i găsească "cumpărător" respectivului, ori să-i facă o ofertă, "lăsând" de la inima lui);

- "expertul" spune că poate face o evaluare foarte amănunţită, dar pentru munca depusă solicită un "comision" de câteva procente calculate la cotele însumate de catalog; face câteva liste, o adunare, după care calculează o "valoare" şi, desigur, "comisionul" care i se cuvine; după câtva timp, neiniţiatul (care credea că l-a prins pe Dumnezeu de-un picior) constată că nu ia pe mere ce-a dat deja pe pere, apoi junge la vorba proverbului: tot păţitul e deştept;

- există şi alte variante şi posibilităţi: neiniţiatului i se spune că ce are el nu face niciun ban, dar după o lună de zile îl caută pe acesta, spunându-i că, dacă vrea, a găsit (cu mare greutate) un cumpărător dispus să "înmormânteze" nişte bani.

Deşi am mai scris despre aşa ceva, revin cu problema în urma unei discuţii pe care am avut-o pe Facebook. Oamenii tot nu vor să priceapă că cel mai bun lucru este să-i înveţi să pescuiască, nu să le dai peştii de pomană. Mai este însă câte un domn sau câte o doamnă care sunt deranjaţi când li se oferă o minimă îndrumare, crezând că o rezolvă ca la şaormăria din colţul blocului (cu mai mult sos!). Ţepuiţi sunt destui însă!

Ieri a fost lansat oficial QuarkXPress 2016. Noua versiune este de două ori revoluţionară

Am întârziat cu publicarea acestei recenzii pe care aş fi vrut să o postez încă de ieri, dar alte sarcini m-au împiedicat să o fac. Cei care aveţi tangenţă cu domeniul ştiţi cum este când toate cunoştinţele au nevoie de voi exact în aceeaşi zi. Dar decât să fac o prezentare prea sumară, am hotărât să o amân cu o zi. Pentru utilizatorii din România nu este însă o pierdere, pentru că am văzut (după ce am apelat la domnul Google) că în afara acestui blog nu se prea omoară nimeni cu prezentarea noii versiuni în internetul românesc.

O nouă abordare

Înainte de a mă referi la QuarkXPress nu vreau să scap ocazia să scriu despre modul în care se poate produce o revoluţie adevărată atunci când se doreşte acest lucru.

Abordarea nouă, pe care nu am mai întâlnit-o la niciun producător al vreunui pachet software pentru grafică este legătura continuă pe care specialiştii companiei o menţin cu utilizatorii. Această legătură nu se rezumă numai la menţinerea forumului utilizatorilor (aşa cum se întâmplă la alte companii), ci îmbracă două aspecte:

- în primul rând utilizatorilor li se prezintă planurile şi ofertele detaliate pe care le face sau intenţionează să le introducă compania, astfel încât acestora le vine uşor să ia decizii în perfectă cunoştinţă de cauză;

- în al doilea rând există o comunicare perfect funcţională şi în celălalt sens: utilizatorilor li se cere să descrie problemele şi neajunsurile cu care se confruntă, să descrie soluţiile de care au nevoie dar, totodată, ei sunt rugaţi să anunţe orice funcţionare anormală pentru a se elimina potenţialele bug-uri şi a se introduce lucruri noi pe lista de facilităţi ale versiunilor următoare; pentru orice problemă de care se loveşte un utilizator este aproape la orice oră disponibil un inginer de la Quark gata să verifice problema raportată ori fişierele care au cauzat funcţionări anormale.

Aceste contacte permanente între utilizatori şi inginerii de la Quark sunt înlesnite atât pe forumul utilizatorilor, cât şi pe pagina utilizatorilor de pe Facebook (aveţi nevoie de cont pe Facebook şi respectiv trebuie să vi se accepte o cerere de aderare la grup pentru a putea posta eventualele probleme: limba în care se desfăşoară marea majoritate a conversaţiilor este engleza). 

Pentru că o asemenea atitudine şi o astfel de poziţie deschisă nu am mai întâlnit la vreo companie din domeniu, nu pot să nu îi remarc pe Matthias Guenther, Sarbjit Singh, Sirish Nair şi pe toţi ceilalţi ingineri ai companiei Quark pentru că reuşesc să reclădească încrederea utilizatorilor tradiţionali, iar prin această poziţie realizarea ultimei versiuni a QuarkXPress este revoluţionară.

Noile facilităţi sunt revoluţionare

Enumerarea lor a fost făcută încă de acum două luni, dar una este să citeşti despre ele şi cu totul altceva este să vezi cu ochii tăi cum funcţionează şi să simţi funcţionarea programului privind monitorul propriului calculator.

Am avut privilegiul să testez versiunile beta ale QuarkXPress 2016 şi, fiind un vechi utilizator al programului, am remarcat repede îmbunătăţirile aduse şi funcţionarea promptă şi lină a lui.

Programul este destinat exclusiv sistemelor de operare OS X şi Windows pe 64 de biţi, permiţându-i-se astfel să se folosească de o cantitate mai mare de memorie RAM. De altfel se ştie că programele destinate graficii sunt mari mâncătoare de resurse. Pentru cine dispune de o memorie RAM de 16 sau chiar 32 de GB, funcţionarea QuarkXPress 2016 este lină ca într-un vis!

Interfaţa grafică a fost refăcută în totalitate. Am scris despre aceasta aici (de altfel, articolul este şi prima recenzie pentru noua versiune publicată în limba engleză). Nu m-am referit în acest articol la celelalte facilităţi noi.

Obiecte native QuarkXPress

Această nouă facilitate constituie cu adevărat o revoluţie în domeniul tehnoredactării computerizate, simplificând mult munca designerului şi uşurând considerabil utilizarea multor resurse care până acum puteau fi inserate mai dificil într-un layout. Mai mult, ea poate modifica substanţial algoritmul de lucru al tehnoredactorului sau chiar procesul tehnologic dintr-o agenţie de publicitate sau din biroul/serviciul de machetare şi prepress al unei tipografii de exemplu.

Mai la obiect, facilitatea permite importul fişierelor tip PDF, AI (Adobe Illustrator), WMF sau EPS, apoi transformarea lor în obiecte native QXPress prin interpretarea curbelor Beziér şi extragerea culorilor existente în fişierul original.

După transformarea imaginii importante (în cazul de faţă este vorba despre un fişier EPS) şi degruparea elementelor (Ctrl+U), imaginea devine o sumă de elemente native QXPress:

Odată degrupate, obiectele devin editabile cu ajutorul uneltelor native din QuarkXPress, iar culorile native din fişierul EPS sunt importate, vizibile în paleta Colors şi editabile totdată (click pe imagine pentru mărire):

 Aceeaşi operaţie poate fi făcută şi cu un fişier PDF. Nu trebuie să vă mai spun câtă importanţă are această facilitate, mai ales atunci când aveţi PDF-ul unei lucrări, trebuie să o modificaţi, dar nu mai aveţi fişierul nativ al lucrării.

Facilitatea are şi o a doua variantă: copierea obiectelor în aplicaţia lor nativă, apoi lipirea lor (via clipboard) ca obiecte native QXPress. Această comandă este însă posibilă numai în funcţie de formatul în care aplicaţia respectivă trimite conţinutul copiat în clipboard. Dacă comanda nu este accesibilă, atunci puteţi transforma/exporta grafica respectivă în format PDF, apoi puteţi importa şi converti PDF-ul în obiecte native.

Exportul în format HTML5

Această facilitate vă permite transformarea conţinutului într-o publicaţie HTML fără a apela la niciun alt software. Chiar şi un layout destinat printului poate fi transformat în formatul pentru web doar prin duplicare şi export, iar aplicaţia încorporată vă permite previzualizarea formatului ca într-un browser clasic.

Avem un layout pentru print:

Duplicăm layout-ul...

...apoi îl previzualizăm...

Şi obţinem...

...un document web care se deschide pentru previzualizare în browserul implicit.

Color Picker

Este o unealtă cerută de mult timp de către utilizatori, care a fost introdusă în această versiune.

Funcţionează simplu (click pe imagine pentru mărire): click pe pipetă, apoi click pe zonele cu culorile dorite. Culorile sunt adăugate în câmpurile de la baza paletei pentru culori, de unde se pot edita ori adăuga direct la culorile documentului.

Gradienţi multi-culoare

Noua versiune a introdus o paletă nouă pentru gradienţi, care pot fi de acum compuşi din mai mult de două culori. Click pe imagine pentru mărire.

Lista facilităţilor noi introduse de QuarkXPress 2016 este mult mai lungă. Aici nu este locul pentru a face o prezentare exhaustivă. Puteţi însă descărca documentaţia pusă la dispoziţie de companie. În speranţa că această prezentare vă este utilă şi v-a trezit interesul, vă invit să vizitaţi şi pagina de internet a programului, unde găsiţi şi clipuri video care prezintă noile capabilităţi ale lui.

Dacă doriţi să descărcaţi şi să încercaţi o versiune trial a programului (pe deplin funcţională pentru o perioadă limitată de timp), accesaţi această pagină.

Veste proastă pentru cumpărătorii de pe eBay

Un comunicat dat publicităţii luna trecută de către eSnipe arăta că algoritmii portalului eBay detectează utilizarea programului de plasare automată a ofertelor blocându-l prin modificarea parolei utilizatorilor, invocând ca pretext "accesul neautorizat al unei terţe părţi".
O raportare similară a făcut şi unul dintre utilizatorii forumului eCommerce EKG arătând că portalul blochează ofertele plasate cu ajutorul programului eSnipe.

Potrivit portalului eCoomerceBytes, această situaţie ar fi cauzată în mod intenţionat pentru ca utilizatorii să acceseze şi să plaseze ofertele în mod direct pe portalul eBay, deoarece în trimestrul I al anului 2016 cifra totală a vânzărilor în formatul licitaţie a suferit o scădere cu circa 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, iar prin această mişcare speră să recupereze pierderile actuale.

Dacă doriţi să achiziţionaţi de pe eBay vreun lot care vi se pare interesant, recomandarea făcută de eCommerceBaytes este să evitaţi softurile de tip "sniper".

Apar dovezi ale măgăriilor făcute de emitent la adresa colecţionarilor români

În România au fost de-a lungul ultimelor treizeci de ani mai multe încercări de a se clarifica statutul unor plicuri "Prima zi a emisiunii" (aşa-numitele FDC-uri, "First Day Covers") care au fost întâlnite pe piaţa filatelică şi despre care colecţionarii români fără contacte în străinătate nu ştiau mai nimic.

Adevărul este că s-a bănuit timp de mulţi ani că anumite emisiuni de mărci poştale au "beneficiat" de FDC-uri imprimate şi confecţionate în străinătate şi care au fost comercializate exclusiv de către negustori străini, neajungând în ţară la colecţionarii români decât în mod accidental. Înainte de 1990, cei care au avut ocazia de a intra în posesia unor astfel de "piese" au preferat să nu facă "valuri" pentru că o potenţială reacţie a autorităţilor era imprevizibilă, iar oamenii nu intenţionau să aibă probleme.

Cu toate acestea, în cercurile iniţiaţilor se ştia foarte bine că statul (prin DECT Rompresfilatelia - firmă de comerţ exterior specializată în comerţ filatelic) încheiase contracte de exclusivitate cu mari angrosişti străini. Un prim astfel de contract a fost încheiat cu un negustor neamţ, Gerbl pe nume, care a primit libertatea de a propune anumite emisiuni şi anumite categorii de piese filatelice pentru a fi incluse în planul de emisiuni româneşti, dar care a şi beneficiat, concomitent, de numeroase facilităţi comerciale, incluzând aici şi un monopol deplin asupra comercializării anumitor emisiuni noi de mărci poştale şi/sau de coliţe, monopol cu o durată de până la câteva luni în care exportatorul român nu punea acele emisiuni în vânzare, văduvindu-i în mod evident pe colecţionarii autohtoni.

Ulterior, printr-un "concubinaj" între câţiva mari angrosişti de mărci poştale şi editorul catalogului german Michel (denunţat în repetate rânduri de colecţionari) emisiunile asupra cărora s-a extins monopolul angrosiştilor au "beneficiat" de cote de catalog foarte ridicate. Aceeaşi mişcare s-a petrecut în mai multe ţări din Europa de Est (putându-se da ca exemple Ungaria şi Bulgaria, în afara României).

În România, primele emisiuni "supuse monopolului" au fost coliţele nedantelate începând cu "celebrele" Soiuz şi Apollo din 1971, cu tiraje mult mai mici decât numărul abonaţilor permanenţi înscrişi în România. Aceste coliţe, precum şi cele din anii următori (menţionez alte două "celebrităţi": "Lupoaica", respectiv coliţa "Nadia") au devenit mijloacele unei specule nesimţite, ale cărei victime au fost simplii cetăţeni dornici să îşi pună în clasoare toate emisiunile emise cronologic. Probabil că grosul profitului a revenit negustorilor străini, dar este aproape sigur că şi DECT Rompresfilatelia şi-a tras partea.

Revenind la FDC-uri, pentru anumite emisiuni sau tematici (care au avut o "priză" mai mare în Occident) plicurile au fost imprimate în străinătate, utilizându-se machete realizate de graficieni străini. Pentru plicurile mai vechi nu se cunoaşte cum s-au confecţionat. Teoretic există două alternative:
- plicurile au fost imprimate în străinătate, fiind trimise ulterior în ţară pentru echiparea cu mărci şi pentru ştampilare;
- plicurile au fost confecţionate în totalitate în străinătate de către angrosiştii amintiţi mai sus, aceştia primind odată cu mărcile exportate din România inclusiv un număr de ştempluri "prima zi".
Practica imprimării în străinătate a plicurilor nu s-a încheiat în 1990, ea continuând şi după aceea.

La proxima licitaţie a casei germane DBA cu numărul 3 (Deutsche Briefmarken AG 3rd Auction) planificate a se desfăşura începând cu 28 iunie a.c. vor fi oferite numeroase machete pentru plicuri "prima zi" din anumite teme, printre ele numărându-se şi machete destinate unor emisiuni româneşti.
Provenienţa acestor machete ar putea fi arhiva imprimeriei în care s-au confecţionat plicurile necesare FDC-urilor din mai multe ţări.

Machetă din 1984 (click pe imagini pentru mărire). Personal nu am văzut produsul finit, îi rog pe colegii care ştiu dacă aşa ceva s-a găsit de cumpărare şi în România.
Macheta este descrisă astfel: «1984, Original von Hand gemaltes Kunstwerk "Krauskopfpelikan" in Farbe für den offiziellen WWF Numisbrief "Krauskopfpelikan" (Pelecanus crispus) aus Rumänien auf Karton in der Gesamtgröße 242x177 mm von dem Künstler Gordon Drummond/Großbritannien.»

Aceste patru machete au fost destinate FDC-urilor emisiunii "Sturioni", aşa cum se vede în cele patru perechi de ilustraţii de mai sus. Din nou este vorba despre o tematică având priză mai mare, mărcile fiind emise sub auspiciile WWF.
Cele patru machete sunt oferite în loturi separate, descrierea lor fiind următoarea:

• «1994, Original von Hand gemaltes Kunstwerk "Sterlet" in Farbe für den offiziellen WWF Ersttagsbriefumschlag "Sterlet" (Acipenser ruthenus) aus Rumänien mit der Wertstufe zu 150 L. auf Kartonpapier in der Gesamtgröße 216x310 mm von dem Künstler Gyula Laszlo Vasarhelyi/Ungarn, der auch die Originalmarken der WWF Ausgabe entworfen hat!»

• «1994, Original von Hand gemaltes Kunstwerk "Waxdick" in Farbe für den offiziellen WWF Ersttagsbriefumschlag "Waxdick" (Acipenser gueldenstaedti) aus Rumänien mit der Wertstufe zu 280 L. auf Kartonpapier in der Gesamtgröße 216x310 mm von dem Künstler Gyula Laszlo Vasarhelyi/Ungarn, der auch die Originalmarken der WWF Ausgabe entworfen hat!»

• «1994, Original von Hand gemaltes Kunstwerk "Sternhausen" in Farbe für den offiziellen WWF Ersttagsbriefumschlag "Sternhausen" (Acipenser stellatus) aus Rumänien mit der Wertstufe zu 500 L. auf Kartonpapier in der Gesamtgröße 216x311 mm von dem Künstler Gyula Laszlo Vasarhelyi/Ungarn, der auch die Originalmarken der WWF Ausgabe entworfen hat!»

• «1994, Original von Hand gemaltes Kunstwerk "Baltischer Stör" in Farbe für den offiziellen WWF Ersttagsbriefumschlag "Baltischer Stör" (Acipenser sturio) aus Rumänien mit der Wertstufe zu 635 L. auf Kartonpapier in der Gesamtgröße 216x314 mm von dem Künstler Gyula Laszlo Vasarhelyi/Ungarn, der auch die Originalmarken der WWF Ausgabe entworfen hat!»

De această emisiune este legată încă o poveste, ne-au transmis sursele noastre. Din tirajul total al emisiunii, circa 80% au reprezentat mărci preobliterate şi vândute în bloc (la un preţ per bucată absolut derizoriu) UNUI SINGUR NEGUSTOR! De bună seamă că acesta a şi putut, dar a şi avut interesul să manipuleze preţul seriei pe piaţă. Povestea ar fi făcut obiectul unui raport detaliat în urma unui control efectuat la Romfilatelia, raport care propunea întocmirea unei plângeri penale împotriva câtorva funcţionari, dar care nu s-a soldat cu vreo urmare din cauza unui vechi ordin al unui ministru al Poştelor şi Telecomunicaţiilor de prin anii '70 (referitor la comercializarea la export a mărcilor poştale), ordin care era încă în vigoare la data încheierii contractului de vânzare, nefiind abrogat.

Aceasta este o altă emisiune realizată tot sub auspiciile WWF ale căror machete sunt realizate de artişti din străinătate. Descrierile celor patru loturi sunt următoarele:

• «2006, Original von Hand gemaltes Kunstwerk "Eurasischer Löffler" in Farbe für den offiziellen WWF Ersttagsbriefumschlag "Eurasischer Löffler" (Platalea leucorodia) aus Rumänien mit der Wertstufe zu 80 Bani auf Kartonpapier in der Gesamtgröße 325x270 mm von den Künstlern Jaromír und Libuše Knotek/Tschechien.»

• «2006, Original von Hand gemaltes Kunstwerk "Eurasischer Löffler" in Farbe für den offiziellen WWF Ersttagsbriefumschlag "Eurasischer Löffler" (Platalea leucorodia) aus Rumänien mit der Wertstufe zu 80 Bani auf Kartonpapier in der Gesamtgröße 325x269 mm von den Künstlern Jaromír und Libuše Knotek/Tschechien.»

• «2006, Original von Hand gemaltes Kunstwerk "Eurasischer Löffler" in Farbe für den offiziellen WWF Ersttagsbriefumschlag "Eurasischer Löffler" (Platalea leucorodia) aus Rumänien mit der Wertstufe zu 80 Bani auf Kartonpapier in der Gesamtgröße 325x270 mm von den Künstlern Jaromír und Libuše Knotek/Tschechien.»

• «2006, Original von Hand gemaltes Kunstwerk "Eurasischer Löffler" in Farbe für den offiziellen WWF Ersttagsbriefumschlag "Eurasischer Löffler" (Platalea leucorodia) aus Rumänien mit der Wertstufe zu 80 Bani auf Kartonpapier in der Gesamtgröße 325x270 mm von den Künstlern Jaromír und Libuše Knotek/Tschechien.»

Aceasta este o emisiune mai nouă, de acum zece ani. Este posibil ca numai plicurile să se fi imprimat în străinătate, iar echiparea şi ştampilarea lor să se fi făcut de către Romfilatelia. Dacă este cineva care cunoaşte detalii îl rog să ne spună.

Ca fapt divers, fiecare dintre machetele prezentate mai sus are un preţ de strigare la licitaţie de câte 200 de euro.

Despre arhive

Din timpuri străvechi arhivarea documentelor a constituit una dintre formele de păstrare şi de prezervare a informaţiei pentru preîntâmpinarea pierderii şi denaturării (ori rescrierii) istoricului unor evenimente. Nu mă apuc eu să fac filozofie pe marginea subiectului pentru că nu am pregătirea necesară, iar scopul articolului aste cu totul altul.

Pentru că există discuţii în unele instituţii (care desfăşoară o activitate de mare interes atât pentru istoria poştală, cât şi pentru istoria filateliei), discuţii referitoare la necesitatea păstrării unor documente conţinând anumite categorii de informaţie, afirm cu convingere că este necesară crearea unei arhive care să conţină mai mult decât contabilitatea (care oricum este reglementată printr-o lege organică dedicată). Din păcate practica demonstrează că legislaţia în vigoare referitoare la crearea şi păstrarea arhivelor nu este întotdeauna nici cunoscută, nici aplicată (mă refer la administraţia poştală şi la subunităţile sale desigur, deoarece nu se cunoaşte dacă o parte însemnată a arhivelor mai există şi dacă da, unde sunt ele păstrate).

Pentru cititorii care doresc să se informeze asupra acestui subiect recomand parcurgerea Legii nr. 16 din 2 aprilie 1996 (republicată) - legea Arhivelor Naţionale.

Titlul n-ar trebui să vă inducă în eroare, deoarece legea nu se referă numai la obligaţii care îi revin structurii specializate din cadrul MAI - Arhivele Naţionale, ci tututor creatorilor de arhivă, în fapt toate instituţiile, ONG-urile şi unităţile economice (de stat sau private, indiferent de forma de organizare), în măsura în care acestea sunt creatoare de documente care sunt susceptibile a face parte din Fondul Arhivistic Naţional al României. Legislaţia specifică poate fi consultată pe pagina dedicată a site-ului Arhivelor Naţionale.

La nivel naţional există organizat sistemul de arhive ale statului (pe plan central şi regional). Dar când vorbim de arhive, nu ne putem opri cu referirile numai la Arhivele Naţionale. Există numeroase alte arhive în ţară care sunt administrate şi păstrate de alte instituţii şi entităţi, există fondurile speciale ale bibliotecilor, există arhivele instituţiilor de cult etc., etc.

Încă dinainte de 1990 timbrele şi piesele filatelice au fost incluse (fără prea multe precizări şi nominalizări) în categoria obiectelor aparţinând patrimoniului cultural mobil, de aceea orice informaţie, sub orice formă fizică, referitoare la naşterea, imprimarea şi circulaţie timbrelor ar trebui considerată ca făcând parte din Fondul Arhivistic Naţional, indiferent de locul de păstrare/depozitare a acesteia.

Recent am avut o discuţie pe Facebook cu un prieten, confirmându-mi-se încă o dată că există lacune în legislaţie generate poate nu de reaua voinţă a specialiştilor, ci (pentru a nu ştiu câta oară) din cauza lipsei consultării celor care sunt direct implicaţi în cercetarea istorică şi studiul istoriei poştale. Legal nu există o asemenea obligaţie, dar odată ce timbrele şi piesele filatelice constituie obiecte nominalizate în legislaţia referitoare la patrimoniul cultural mobil, responsabilii ar fi trebuit, logic, să se gândească la acest lucru.

În ciuda acestei măsuri de protecţie acordată timbrelor prin legislaţie, legiuitorii au scăpat din vedere alte categorii de documente în afara timbrelor propriu-zise (care se păstrează în cadrul colecţiei naţionale, constituite conform prevederilor Convenţiei Uniunii Poştale Universale).

Am menţionat mai sus tipul documentelor de interes, care se referă la naşterea, imprimarea şi circulaţia timbrelor. În afara acestora însă constituie documente de interes şi cele care se referă la istoria poştală propriu-zisă: organizarea serviciilor poştale, încadrarea cu personal a acestora, organizarea şi executarea curselor poştale, legislaţia referitoare la poşta de scrisori, statistici şi dări de seamă privind funcţionarea serviciilor poştale, hărţi poştale, deschiderea, funcţionarea, aprovizionarea cu timbre, ştampile şi alte materiale, închiderea/desfiinţarea unităţilor poştale etc.

Toate aceste documente sunt deja grupate (din câte ştiu) în fonduri arhivistice realizate pe baza structurilor administrative din perioadele în cauză. Există însă o categorie de documente care se pot afla în orice dosare din orice fond din orice perioadă şi, din păcate, ea nu a prea fost luată în seamă de arhivişti cel mai probabil din cauza lipsei de cunoştinţe în domeniu: corespondenţele tranzitate prin poştă.

De ce prezintă corespondenţele (scrisori împăturite şi plicuri) importanţă şi semnificaţie istorică?
O scrisoare sau un plic (chiar atunci când sunt goale, fără conţinut) pot prezenta interes chiar dacă nu poartă timbre, deoarece ele sunt martore ale unui parcurs între cel puţin două unităţi poştale (eventual şi altele, de tranzit). Circulaţia corespondenţelor prin serviciul poştal este atestat de ştampilele poştale (de expediţie, de destinaţie şi eventual de tranzit), precum şi de diversele adnotări aplicate direct pe acestea de către funcţionarii poştelor (cel mai adesea adnotări privind tariful ori plata/taxa datorată, respectiv unele indicaţii de serviciu precum via de tranzit sau anumite ştampile de serviciu).

De ce sunt astfel de documente de interes potenţial? Aici este o problemă izvorâtă din neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de constituire a arhivelor de către Poştă. Neexistând centralizate aceste informaţii decât pentru o perioadă limitată - circa 1870-1872, informaţiile despre perioadele de funcţionare ale unităţilor poştale, tipurile de ştampile utilizate în anumite perioade şi caracteristicile amprentelor acestora, precum şi unele aspecte particulare privind modul de efectuare al serviciului abia se pot reconstitui pe baza corespondenţelor din epocă.

Din păcate suntem singura ţară europeană în care nu se dispune de un catalog şi un istoric complet al ştampilografiei şi sigilografiei poştale pentru perioada mai târzie de 1870. Dar chiar şi pentru perioada premergătoare acestui an există încă informaţii lipsă şi aspecte neclare privind perioadele de utilizare a unor ştampile şi sigilii.

Tot din păcate, o bună parte a scrisorilor şi plicurilor aflate în dosarele de arhivă au tot fost scoase din acestea cu ocazia selecţionării arhivelor. Din cauza volumului foarte mare de documente, marea lor majoritate nu au ajuns să fie consultate de cercetătorii istoriei poştale. Unele dintre ele au ajuns pe piaţa filatelică (nu mă pot pronunţa asupra caracterului legal). Există însă şi zvonuri că o parte a arhivelor (mai ales locale) au fost "pieptănate" de diverse persoane interesate de astfel de documente. Nu deţin informaţii concrete şi nu sunt în măsură să fac aprecieri, dar numărul relativ însemnat al corespondenţelor oficiale care circulă pe piaţa filatelică nu poate avea drept origine decât unele arhive.

A treia oară - din păcate, această categorie de documente nu a interesat pe nimeni, cu excepţia unui număr mic de cercetători filatelişti (care şi-au asumat munca). Astăzi sunt în situaţia de a arăta cu degetul două instituţii care ar fi trebuit să îşi manifeste interesul în cercetarea istoriei poştale, dar n-au făcut-o. Este vorba de instituţiile din structura Ministerului Culturii, respectiv de Academia Română.
Trebuie să arăt cu degetul şi spre responsabilii de la Arhivele Naţionale, despre care nu ştiu să fi solicitat vreodată ajutorul Federaţiei Filateliştilor în vederea identificării documentelor valoroase pentru istoria poştală naţională. Astăzi nu cred că poate cineva aprecia numărul documentelor poştale de interes care au fost pierdute pentru totdeauna.

P. S.
În rare ocazii, cu ocazia selecţionării arhivelor s-au descoperit şi scrisori care poartă mărci poştale vechi. Cu aceste ocazii s-au lansat în spaţiul public afirmaţii referitoare la importanţa istorică a descoperirilor în lipsa unei clasări propriu-zise a documentelor respective şi fără a se efectua vreo expertiză de către o persoană autorizată.
Despre acest subiect voi publica însă un articol separat.

Alte falsuri la Principatele Unite

De curând au fost oferite falsuri ale mărcilor Principatele Unite dintr-un tip pe care nu am mai avut ocazia să îl întâlnesc. Nu am idee dacă aceste "producţii" sunt mai vechi ori actuale, deoarece nu am ţinut în mână niciun exemplar pentru a-l examina (şi nici n-am de gând să arunc câţiva euro în acest scop).
Din aceste falsuri au fost oferite câte două seturi a câte trei exemplare de către un vânzător din Italia. Click pe imagini pentru mărire (în colţul drept inferior puteţi vedea şi "Item number").

Lucrul care mi-a sărit în ochi chiar de la prima examinare a fotografiilor postate a fost existenţa aceloraşi microsemne la toate cele trei clişee ale valorilor, lucru care în realitate este imposibil din punct de vedere tehnic (şi foarte uşor de înţeles pentru cei care ştiu cum au fost imprimate aceste mărci). Mai jos puteţi examina o schiţă pe care am realizat-o pentru a se putea identifica cel puţin trei microsemne care se repetă, tocmai pentru a veni în ajutorul colecţionarilor mai puţin experimentaţi. Poate că n-ar fi rău să vă şi examinaţi exemplarele pe care le deţineţi, deoarece prezenţa cumulată a acestor trei microsemne poate indica un fals. Click pe imagine pentru mărire.

Este acesta un moletaj dublu?

Am dat pe net de o varietate la o marcă gravată din perioada republicii care ar putea fi un moletaj dublu. Deoarece nu am studiat această perioadă în detaliu nu pot încă să mă pronunţ, dar s-ar putea să ştie cineva mai multe decât mine.
Când mă refer la moletaj dublu, mă gândesc la termenul de "re-entry" utilizat de vorbizorii de limbă engleză. Termenul este explicat atât în cataloagele SCOTT (vol. 1, în introducere şi în catalogul specializat), cât şi în catalogul specializat Stanley Gibbons (Marea Britanie - Regina Victoria).Cum tehnologia de imprimare în gravură folosită la Fabrica de Timbre în acei ani a fost importată, este foarte posibil ca întregul flux tehnologic să fie similar.

Problema modificării culorii (săgeata din dreapta) se repetă relativ des (după observaţiile mele umile făcute "din avion" - am spus că nu am studiat în mod aprofundat perioada). Partea interesantă este cea a dublării literei P/POSTA.
Dacă ar fi moletaj dublu, litera dublată ar trebui să se întâlnească în mod constant, în mod similar erorilor. Am pe undeva nişte pachete cu valori din aceste "Monumente", dar nu sunt în stare să le iau la verificat (deocamdată).

Nu mai ai loc de doctori în geografie!

Fără cuvinte...

2% pentru tine, 100% pentru ei

Mulţi dintre voi cred că au aflat de posibilitatea direcţionării către o asociaţie ori o fundaţie care derulează proiecte sociale sau umanitare a 2% din impozitul plătit de voi la stat. De mai mulţi ani această posibilitate este conţinută în Codul fiscal. Pe voi nu vă costă nimic, poate doar puţin timp necesar ocmpletării unui formular, dar pentru destinatarul acestor două procente redirecţionate de stat la solicitarea voastră (din banii pe care oricum i-aţi plătit sau pe care urmează să-i plătiţi) pot însemna o porţie de hrană pentru un copil instituţionalizat, o oră de educaţie, un mic ajutor pentru o persoană cu dizabilităţi ori un copac salvat de la tăiere.

Dacă vrei acest lucru, poţi fi de ajutor cuiva aflat la ananghie ori poţi contribui în nenumărate feluri la clădirea unei societăţi mai bune.

Ce ar trebui să faci? Să te duci la Administraţia Finanţelor Publice de care aparţii şi să completezi un formular:
- dacă eşti angajat cu contract de muncă, completezi Formularul 230 iar 2% din impozitul pe salariu plătit de tine va fi redirecţionat către un beneficiar pe care tu îl nominalizezi;
- dacă eşti liber profesionist, completezi Formularul 200, direcţionând astfel 2% din impozitul tău pe venit către beneficiarul pe care l-ai ales.

Formularele pot fi descărcate de pe internet, de la linkurile de mai sus, şi pot fi depuse fizic la Administraţia Financiară de care aparţii (acolo unde îţi plăteşti impozitul pe casă sau maşină), pot fi trimise prin poştă, ori pot fi depuse online dacă deţii un certificat digital.

Colegii de la Zelist au o listă cu ONG-uri care ar putea beneficia de cei 2% redirecţionaţi la cererea ta:

• AIESEC – educaţie, integritate, excelenţă
• Ajungem Mari – sprijinul copiilor din centrele de plasament, educaţie, drepturile copilului
• Asociaţia Mai Mult Verde – ecologie, educaţie, voluntariat
• Asociaţia Ovid.ro – educaţie pentru copiii săraci, creşterea calităţii activităţilor de învăţare, burse de jurnalism civic
• Asociaţia Salvează o Inimă – salvarea copiilor cu malformaţii, educaţie, protecţia copilului
• Centrul de Resurse pentru participare publica – şcoala pentru toţi, participare publică, proiecte de dezvoltare civică
• Cercetaşii României – cercetăşie, educaţie, metoda Scout
• Fundaţia “Pentru Voi” – sprijinul persoanelor cu dizabilităţi, servicii sociale, servicii respiro
• Fundaţia Friends for Friends – creativitate, inovaţie, marketing
• Habitat for Humanity şi  Habitat for Humanity Cluj – construirea de case pentru oameni nevoiaşi, reabilitare, eficienţă energetică
• HHC România – protecţia copilului, integrarea socială a tinerilor, închiderea instituţiilor de tip vechi
• Hospice Casa Speranţei – caritate, educaţie, îngrijire paliativă
• Institutul pentru Fericire – fericire, acceptare, educaţie
• MagiCAMP – tabăra pentru copii cu afecţiuni oncologice, sănătate, educaţie
• Salvaţi Copiii – educaţie, drepturile copilului, protecţia copilului
• WWF – stoparea degradării mediului, protecţia animalelor, conservarea naturii.

 Dacă vrei să afli mai multe, îţi recomand acest site. Nu uita că poţi să ajuţi şi tu!

Carte poştală militară românească expediată din Odesa în timpul Primului Război Mondial

Din punct de vedere al circulaţiei poştale, Primul Război Mondial a dat naştere unor situaţii cu care poştele combatanţilor nu se mai întâlniseră înainte. În afara faptului că cele două tabere au recurs în ceea ce priveşte corespondenţa la tot felul de restricţii, redirijări şi alte măsuri, s-au "născut" şi unele circulaţii care fac astăzi deliciul cercetătorilor de istorie poştală.

Recent a fost comercializată pe un portal online o carte poştală militară românească utilizată de către un militar român aflat în Spitalul Românesc nr. 2 din Odesa (localitate situată astăzi în Ucraina, la acea dată aflându-se însă pe teritoriul Rusiei ţariste, click pentru mărire).

Întregului poştal românesc i s-a permis circulaţia în afara graniţelor ţării, fiind expediat din Odesa în comuna Pipirig, judeţul Neamţ. Cartea poştală militară poartă ştampila de cenzură rusească, lipsind însă alte ştampile de tranzit şi ştampila de sosire.

Din punctul de vedere al circulaţiei poştale, această piesă poate face parte dintr-un subcapitol al unui potenţial catalog specializat - piese poştale româneşti utilizate în străinătate.

Hungarian Levant Steamship Co.

Despre această companie de navigaţie se ştiu puţine detalii de către cercetătorii în ale istoriei poştale din cauza faptului cu nu se cunosc corespondenţe purtând insemne caracteristice sau ştampile proprii. Totuşi, pentru cei interesaţi, lucrarea ing. Călin Marinescu (Poşta fluvială şi poşta maritimă în România 1834 - 1994) menţionează (la pag. 260-261) cursele efectuate de vapoarele companiei în legătură cu porturile româneşti de la Marea Neagră în perioada 1902 - 1914, potrivit datelor statistice provenite de la Comisia Europeană a Dunării.

Acum câteva zile am dat pe un portal online de două piese care au legătură cu compania de navigaţie amintită. Click pentru mărire.

Fragmentele de mai sus reprezintă casete de publicitate publicate într-un ziar sau într-o revistă otomană, în limba germană însă. Potrivit reglementărilor vremii, anunţurile au fost taxate cu timbre fiscale otomane. Din păcate, nu exista o datare a celor două piese.

Căutând informaţii suplimentare am găsit onfirmarea că această companie a preluat o parte a traficului efectuat de către vapoarele Companiei Lloyd. Click pentru mărire.

Pagina provine dintr-o lucrare aflată în Biblioteca Congresului SUA, cartea în format digital (PDF) putând fi descărcată de aici şi se referă şi la informaţii ulterioare anului 1916. Nu am parcurs toată lucrarea, dar nu mă pot abţine să nu o menţionez (cei interesaţi au de dat o bere!).

Odată cu deschiderea oferită de internet spre surse noi de documentare ar putea fi posibilă găsirea unor răspunsuri la unele întrebări pe care ni le-am pus mai demult. Important este să continuăm să căutăm.

1866 - 2016

Varietăţi de culoare necatalogate la o carte poştală simplă postclasică

Cu toate că am un teanc mărişor din această carte poştală (fiind una relativ comună şi cu o circulaţie însemnată), nu am remarcat până acum varietatea, prilejul fiindu-mi dat de o imagine scanată a mai multor astfel de cărţi poştale alăturate.

Este vorba despre cartea poştală simplă internaţională (UPU) din 1893 (catalog Săvoiu nr. PC31). Nu este vorba despre niciuna dintre variantele de cărţi poştale cu răspuns plătit emise în 1893-1894, deoarece ele nu poartă nici titulatura "RĂSPUNS" şi nici nu prezintă vreun text sub latura inferioară a cadrului ornamental.
Scanarea cărţilor poştale fiind mai mult ca sigur una realizată într-o singură operaţie, diferenţa de culoare a tiparului cărţilor poştale este una evidentă. Click pentru mărire.

Ambele cărţi poştale au circulat în 1894. O alăturare a mărcilor fixe scoate în evidenţă culoarea lor diferită.

Consider că nu diferenţa uşoară de culoare a cartonului-suport a determinat varietatea de culoare a tiparului celor două piese, ci culoarea clar diferită a cernelii de tipar utilizate.

Licitaţie interesantă

O scrisoare oferită pe un portal online a fost adjudecată ieri cu un preţ final din cauza căruia au început iar să-mi sune telefoanele. De ce a urcat aşa de mult preţul acestei scrisori? - a fost invariabil întrebarea care mi-a fost adresată. Click pe imagiin pentru mărire.

Scrisoarea pare una normală, este o scrisoare simplă internă din prima treaptă de greutate, expediată în octombrie 1879 de la Galaţi la Bucureşti.

Deşi preţul de strigare a fost unul extrem de modest pentru o scrisoare din această perioadă (sau poate tocmai de aceea), rezultatul poate părea unul neaşteptat (click pentru mărire).

Cauza acestui comportament al unui amator care - după numărul mare de calificative - nu pare a fi un ageamiu. De altfel, într-un catalog mai vechi există o menţiune care constituie o necunoscută celor mai mulţi colecţionari. Preţul final interesant a fost obţinut, în opinia mea, datorită mărcii de pe scrisoare:

Ce are deosebit această marcă? Vă invit să treceţi la studiu şi veţi realiza singuri.

De ce au fost falsificate mărcile din emisiunile Paris-Bucureşti?

Am obiceiul ca atunci când vizitez portalurile de licitaţie online să semnalez pe Facebook prietenilor pe care îi am în listă falsurile mărcilor româneşti pe care le întâlnesc şi cu care s-ar putea păcăli potenţialii amatori.
Astăzi, mai devreme, am semnalat ca de obicei trei falsuri oferite de un vânzător "plin" de calificative pozitive. Click pe imagini pentru mărire (în colţul drept inferior al fiecărei capturi de ecran se poate vedea ID-ul fiecărui lot).

Unul dintre prieteni m-a întrebat la o postare de ce s-ar fi falsificat astfel de mărci, care se pot găsi cu astăzi cu miile.

Povestea pleacă de la ce se întâmpla pe piaţa filatelică prin anii '90 ai secolului al XIX-lea (poveste care rezultă cât se poate de clar din articolele publicate în revistele filatelice britanice, franceze şi americane ale vremii la care eu am mai făcut unele referiri în articole mai vechi de pe blog).

La sfârşitul anilor '80 şi începutul anilor '90 ai secolului XIX pe piaţa filatelică occidentală ajungeau destule oferte de vânzare sau pentru schimb filatelic de la colecţionari sau negustori români. Cred că am dat şi eu pe blog exemple de corespondenţe filatelice cu preţurile solicitate de negustori români.

Problema cu aceste oferte era că toate conţineau numai mărci ştampilate, recuperate de pe corespondenţe chiar în acea epocă (mă şi gândesc cu mâhnire câte corespondenţe potenţial interesante s-au distrus astfel). Aceleaşi mărci neştampilate nu se puteau găsi pentru acoperirea nevoilor colecţionarilor din Occident, din cel puţin două motive:

- negustorii locali preferau timbrele ştamplate deoarece, aproape sigur, făceau rost în mod gratuit de corespondenţele pe care le spălau, deci timbrele ştampilate nu îi costa decât munca depusă cu spălatul;
- serii neştampilate nu s-a gândit nimeni să stocheze la data la care acestea se vindeau la oficii şi la debitanţi, din două motive: aproape nimeni nu a estimat potenţiala cerere de peste câţiva ani venită din străinătate, başca preţul unei serii (la nominal) necesita o oarecare investiţie pe care erau relativ puţine persoane dispuse să o facă.

Ce s-a întâmplat în Occident? Păi existau colecţionari, exista şi cerere, dar nu existau timbrele care să acopere această cerere. La acea dată punerea în circulaţie a noilor timbre rareori se anunţa public, iar colecţionarii se trezeau că au lipsuri abia peste câţiva ani după ce timbrele dintr-o ţară nu mai erau disponibile.
 În lipsa unor reglementări stricte privind copierea mărcilor poştale, au apărut destul de repede întreprinzători pe care i-a preocupat acoperire acestei cereri (nu gratuit, se înţelege).

Astăzi au ajuns până la noi cu precădere informaţii referitoare la falsificatorii de calibru ai mărcilor poştale, dar potrivit presei filatelice a vremii, persoane care au avut astfel de preocupări au fost mai multe. Au existat tipografi şi în Franţa, şi în Marea Britanie, şi în Germania, şi în Belgia şi Ţările de Jos.

Colecţionarii români mai cu vechime i-au prins în viaţă pe foştii negustori din perioada interbelică. Aceştia au transmis oral mai multe legende filatelice, printre care unele se refereau la provenianţa falsurilor mărcilor româneşti din emisiunile Paris-Bucureşti. Regretatul Nathanson povestea, cu ocazia cercurilor filatelice bucureştene organizate duminica la casa de cultură de strada 11 Iunie, că aceste falsuri ar fi fost realizate cu precădere în Belgia şi în Franţa. Astăzi nu avem decât să luăm de bune aceste povestiri, dacă nu dispunem de alte surse documentare sau dovezi. Cert este însă faptul că pe piaţă există numeroase falsuri care pot păcăli relativ uşor colecţionarii (cu toate că la data respectivă ele au fost făcute doar pentru a umple căsuţele goale din albumele colecţionarilor din Occident).