Varietatea constă în lipsa câte unui perfor al dantelurii pe două coloane diferite. Pentru identificarea mai uşoară le-am marcat cu săgeţi, grupate în perechi.
Să vă explic acum şi care este motivul semnalării. Dantelura acestei emisiuni franceze a fost executată cu aceeaşi matriţă utilizată cu zece ani mai târziu şi la dantelarea mărcilor uzuale româneşti cunoscute sub denumirea "emisiunea Paris" (tocmai pentru că au fost realizate în aceeaşi imprimerie).
Într-un articol mai vechi referitor la dantelura mărcilor din emisiunea Paris am afirmat că perforul este realizat în pieptene şi nu în casetă, aşa cum se menţionează în mod eronat în cataloagele noastre. Dacă nu l-aţi citit până acum, îl găsiţi aici.
De ce m-am oprit asupra blocului ilustrat mai sus? El demonstrează persistenţa varietăţilor (lipsa acelor perfor) pe timpul a doi paşi succesivi efectuaţi de "pieptenele" dantelurii. Aceasta este încă o dovadă care atestă faptul că acea dantelură "în casetă" nu prea există, ea fiind de fapt "pieptene".
Să vă spun acum şi de ce am reluat subiectul. Un cititor m-a admonestat acum câteva zile că ceea ce susţin eu nu "corespunde" cu cele precizate în CMPR din 1974 (Kiriac Dragomir). Nu că m-ar afecta această problemă, dar cei care au mai puţină experienţă şi mai puţine cunoştinţe nu trebuie să ia cataloagele publicate deja ca pe nişte biblii. Nu cred că există vreun catalog care să nu conţină informaţii eronate. Acest lucru este valabil şi pentru cataloagele româneşti, care s-au publicat cu zeci de ani în urmă şi ai căror autori nu au dispus nici de tehnica actuală, şi nici de mijloacele moderne de informare disponibile astăzi.
Mi-am adus aminte de ceva, că tot a fost vorba de mijloacele moderne de informare.
Am prins epoca în care conexiunea la internet în RO se făcea prin modem (dial-up). Viteza de atunci era cam 56 KB. În afara faptului că o cartelă cumpărată de la diverşi furnizori nu era foarte ieftină, dacă o "întindeai" prea mult pe net te mai pomeneai şi cu o factură babană la Romtelecom. Cumpăram în draci tot felul de reviste despre calculatoare şi citeam despre portaluri, site-uri, colecţii de linkuri... Ce mai, când m-am văzut "scăpat" prima dată la dial-up am blocat telefonul din casă trei zile şi două nopţi căscând gura la câteva licitaţii online şi salvând pe harddisk tot ce prindeam. Foamea de informaţie era teribilă!
Apoi, atunci când a apărut prima reţea de cartier, cine era mai fericit decât mine? Aveam cel mai tare abonament!
De-aia spun: evoluăm. Unii reuşesc să se adapteze mai mult, alţii mai puţin sau deloc. Stă în firea umană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu