Chiar acum câteva zile scriam despre mediul nostru, al colecţionarilor, care tinde să ajungă poluat de o mulţime de "businessmen", indivizi pe care-i doare în fundul curţii de pasiune, de adâncirea cunoştinţelor, de studiu sau de contribuţii publicistice care să fie utile altor colecţionari. Pe ei nu-i interesează aşa ceva, ci "cât costă" piesa x sau y, sau dacă piesa z este originală sau nu. Restul e timp pierdut cu lucruri de care nu se ocupă decât "fraierii". În fine, nu mai dezvolt subiectul pentru că l-am abordat de mai multe ori.Ca fapt divers, verificând analiticele blogului văd destul de frecvent internauţi care ajung la articolele sale în urma unor căutări introduse în motoarele de căutare. Cele mai comune interogări se referă la cataloage, liste de preţuri şi evaluări în general. Mulţi dintre ei ajung la cine ştie ce articol vechi de câţiva ani, dar nu sunt în stare să vadă coperta broşurii gratuite a cărei imagine am plasat-o chiar sus, în dreapta, sub antetul paginii. Pentru că ei se grăbesc, timpul costă bani, nu-i aşa?
Mai există o categorie de colecţionari. Pentru aceştia am început să scriu acest articol. Avem colegi care se visează publicişti şi cercetători. Până aici nimic n-ar fi în neregulă, însă...
Unii dintre ei însă dau peste blog, văd o idee pe care am dezvoltat-o în vreun articol şi încropesc un material (mai lung sau mai scurt, în funcţie de talentul fiecăruia) publicându-l prin vreo revistă sau pe vreun site fără a menţiona articolul meu. Mă rog, este un lucru pe care mi l-am asumat, deoarece din ideile pe care le am sau descoperirile pe care le-am făcut pe timpul studiului am ales să public pe blog probleme pe care eu le consider minore pe lângă altele. Iar acest lucru îl fac nu pentru că am vreun fix sau sunt sărit de pe şine, ci pentru că lucrez la un manuscris destul de amplu în conţinutul căruia doresc să introduc cât mai multe lucruri noi şi frumoase.
Alţii mă întreabă tot felul de chestii despre evoluţia nuş-cărei piese sau pur şi simplu îmi cer imagini (nu din cele publicate pe blog, altele), pe care să le folosească în diverse articole pe care intenţionează să le publice. N-am înţeles niciodată ce pana mea poate să scrie? Să repete ce-au scris alţii?
Sunt colecţionari care ar dori şi ştie cât mai multe lucruri. Nu se obosesc însă să caute literatură, să o achiziţioneze şi să-şi realizeze o bibliotecă filatelică proprie. Dacă găsesc pe net vreun catalog sau vreo lucrare, bine (piratate, nu vă gândiţi la cele pe bani!). Dacă nu - nu merită efortul.
Alţi colecţionari invocă faptul că sunt tineri şi n-au experienţă tocmai din această cauză. Uite că eu nu prea sunt de acord cu asta. Nivelul de cunoştinţe nu depinde de vârstă decât în mică măsură. El depinde mult mai mult de voinţă, de dăruire şi de perseverenţă, precum şi de timpul alocat pasiunii. Învăţatul nu se face primind mură-n gură, ci descoperind de unul singur.
Tocmai de aceea am plasat pe blog, în coloana dreaptă, o serie de linkuri către resurse care mie mi-au fost de un real folos. Numai că - fir-ar ele de linkuri - nu te ajută numai dacă te uiţi la ele. Trebuie să le accesezi şi să vezi despre ce este vorba. Unele linkuri aparţin unor portaluri care deschid celor interesaţi calea spre multe alte site-uri. În fiecare lună poţi vizualiza zeci de mii de piese. Şi, în mod normal, dacă eşti interesat de un anume subiect, te apuci şi-ţi iei notiţe, îţi faci o bază de date proprie.
Pentru asta însă îţi trebuie timp şi nici nu poţi să o faci de pe smartu' primit de la tăticu în timp ce baţi talciocul din Obor!
În final, pentru toţi cei dornici să studieze, să publice sau doar să se specializeze, am câteva recomandări:
1. Cel mai mult se învaţă din sortarea mărcilor, nu din cărţi şi nu din cataloage, aceste servesc doar la orientare.
2. Orice specializare presupune eforturi însemnate şi mult timp. Dacă nu dispui de aşa ceva, încearcă să te ocupe de altceva.
3. Fă-ţi un buget. Filatelia nu se poate face nici gratis şi nici pe ochi frumoşi. În raport de câţi bani îţi permiţi să cheltui (sau să investeşti, aş spune eu). Dacă nu dispui decât de o sută de lei pe lună, las-o mai moale pentru că de banii ăia nici abţibildurile denumite generic "noutăţi" nu ţi le vei permite să le cumperi.
4. Dacă totuşi vrei să studiezi iar fondurile de care dispui sunt limitate, ocupă-te de mărcile comune, care au fost tipărite în tiraje mari. Cumpără cât mai multe pachete din aşa ceva şi ia-le la puricat.
5. Nu te băga la ce nu te pricepi! Degeaba ai să vezi un cap de bour pe cine ştie ce portal oferit cu o sumă derizorie, pentru că poţi păţi chestii neplăcute: ori suma licitată se ridică cu mult peste posibilităţile tale, ori iei o plasă babană cu un fals de toată frumuseţea.
6. Mai lăsaţi creatul de pagini pe net dacă n-aveţi nimic de spus! Colecţionarii au nevoie de conţinut, veniţi cu lucruri noi!
UPDATE
Uitasem: m-am pomenit că cineva a început să îmi "clasifice" informaţiile publicate pe blog, făcând singur aprecieri despre ce anume este "informaţie publică". Ca să strâng această "informaţie publică" eu am depus un anumit efort. Cât timp nu percep nicio taxă pentru accesul la articole, orice preteţie suplimentară din partea vreunui cititor mi se pare deplasată şi total neavenită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu