Două trimiteri elveţiene

Trimiterile expediate din diverse ţări europene spre România (aşa-numitele "incoming mail") au început să fie relativ recent studiate şi colecţionate. Ca destinaţie, Principatele Dunărene şi România repreintă ceva mai special aş putea zice, datorită numărului mult mai redus de piese cunoscute faţă de numărul trimiterilor expediate spre ţările în cauză.

Vă prezint două piese văzute într-o licitaţie elveţiană recentă.

Plic pentru anunţ mortuar expediat din Lausanne la Bucureşti  în iulie 1874, tarif de 35 Rappen. Din nefericire nu dispun şi de spatele plicului, pentru a vedea care sunt ştampilele de tranzit/sosire. Plicul a fost oferit cu 80 franci elveţieni, rămânând nevândut.

Al doilea plic este francat tot cu 35 Rappen (tariful valabil din 1 aprilie 1871 potrivit descrierii), fiind expediat din Lausanne la Bacău pe 28 matie, mai devreme cu trei zile faţă de intrarea în vigoare a noului tarif. Tot potrivit descrierii, plicul a tranzitat prin Bucureşti pe 5 aprilie, ajungând la Bacău pe 7 aprilie. Pentru că este o specialitate interesantă pentru istoria poştală elveţiană, plicul a fost oferit cu 450 franci elveţieni, dar a rămas nevândut.

Un fals şi un original la Gert Müller

La ultima licitaţie a casei germane din luna august a.c. au fost oferite câteva piese pe care doresc să le semnalez cititorilor.

Acesta este un bloc de patru neuzat, care se vrea a aparţine mărcii de 25 bani Bucureşti II. Se vrea doar, pentru că este un fals ordinar. Dacă ţin bine aminte, am şi scris despre el într-o postare mai veche (blocul a tot fost oferit, dar nu a apucat să fie şi vândut). Până la această licitaţie, când un amator mai puţin specializat a luat o ţeapă de numai 200 euro (plus taxe şi comisioane).
Caracteristica acestui fals (pentru că există mai multe tipuri şi producţii) o reprezintă pe lângă hârtia gri-gălbuie de calitate scăzută şi utilizarea a două perechi de clişee cu caracteristici similare, dispuse câte unul deasupra celuilalt. La clişeele din stânga este caracteristică forma cifrei 5 din 25 din faţa cuvântului POSTA, formă diferită faţă de cea a cifrei similare de la clişeele din dreapta.

Centrul răsturnat de la emisiunea Recensământul din 1956 a fost oferit cu 500 euro. A fost vândut însă abia după terminarea licitaţiei, la lichidarea stocului nevândut, cu numai 400 euro.

Nu pot să mă opresc să nu scriu şi despre o scrisoare oferită în cadrul aceleiaşi licitaţii.

Ca să nu o lugesc inutil, iată descrierea oferită de firma vânzătoare:

"6 Kr. braun, Type III, zwei Exemplare, davon eines rückseitig, wie üblich bei der Brieföffnung zertrennt, mit 9 Kr. blau, Type IIIb, alle Werte farbfrisch und gut bis breit gerandet auf attraktivem Brief mit K1 "K.K.ÖST.F.P. KRAJOVA 20/12 (1855)" mit auf der 6 Kr. übergehendem Einzeiler "RECOM" mit blauem Absenderstempel oben links über Alt-Orsova mit Desinfektionsstempel vom 22.12.1855 und Transit-K1 "TEMESVAR 24.12." nach Pesth mit Ankunftsstempel. Ein spektakulärer Brief aus der von Österreich besetzten Walachei während des Krimkrieges. Einschreiben hiervon zählen zu den großen Raritäten. Es ist nur ein weiterer defekter Brief nach Preussen und einer nach Karlsburg bekannt. Ein Spitzenstück der klassischen Österreich-Philatelie! Fotoattest Eichele."

Fără îndoială, este o scrisoare frumoasă, dar preţul de plecare a fost (cred că pentru a treia oară) de 6.000 euro. Făcând un inventar al pieselor expediate de la oficiul militar de campanie din Craiova (pe cae le-am întâlnit), am ajuns la concluzia că acest preţ este unul cam exagerat.

Tirajul rar la mărcile Armatei a 9-a

Mărcile ocupaţiei gemane în România din timpul Primului Război Mondial au fost studiate şi răs-studiate, ar spune mulţi colecţionari: ba de colecţionarii români, ba de cei nemţi. Şi iată că tot apar varietăţi necunoscute.

Descoperirea recentă a unor exemplare cu supratiparul "Gültig 9. Armee" în casetă aplicat pe mărci tip Germania din primele tiraje ("Friedensdruck") a generat destul de repede interes, mai ales că acestea au fost în totalitate expertizate de cei mai cunoscuţi specialişti germani şi validate drept originale.

Amintesc faptul că în mod normal cele patru valori au supratiparul aplicat pe tirajele mai târzii ale uzualelor germane (denumite "Kriegsdruck"). De notat că valoarea de 15 bani violet aparţine numai ulimelor tiaje. Varietăţile au fost incluse în ediţiile mai recente ale catalogului Michel, punându-se astfel o oarecare presiune pe colecţionarii care doresc să aibă "totul după catalog".

La licitaţia nr. 166 a firmei Felzmann (iulie a.c.) au fost oferite şi vândute două dintre cele trei valori din primul tiraj.

Pentru studiul diferenţelor dintre cele două tiraje vă recomand să consultaţi volumul I al catalogului specializat Michel pentru Germania.

Cele două mărci au fost oferite fiecare pentru câte 1.500 euro, realizând acelaşi preţ de vânzare.

Preţ bun pentru o destinaţie rară

La ultima licitaţie (conţinând mărci din toată lumea) a casei americane Siegel Auction Galleries Inc. (iunie a.c.) şi-a făcut loc în ofertă şi un plic românesc francat cu o marcă Spic de grâu.

Descrierea din catalogul licitaţiei a sunat cam aşa:

ROMANIA, 1893, 50b Orange (129). Tied by well-struck "Bucuresci 8 Apr. 95" double-circle datestamp with additional strike at right on registered cover to Papeete, Tahiti, manuscript "via Havre-New York-S. Francisco" directive, Bucharest and San Francisco registry labels, New York and San Francisco transit and Papeete arrival backstamps, Very Fine, an absolutely remarkable destination use from Romania thru the United States to Tahiti.

Plicul a avut o evaluare iniţială  de 400-500 dolari SUA, fiind vândut în final pentru 600 dolari.
Sincer să fiu, este singura piesă expediată în Tahiti (via SUA) pe care am văzut-o în 30 de ani.

DBSR, unicat obliterat

Mărcile locale ale companiei Danube and Black Sea Railway sunt destul de căutate atât de către colecţionarii de piese clasice, cât şi de unii colecţionari de filatelie tematică (datorită desenului). Din păcate, abundenţa reimpresiunilor, dar şi a falsurilor face destul de delicată achiziţionarea exemplarelor autentice, vânate atât de colecţionarii experimentaţi, cât şi de unii negustori (în scop de investiţie).

Pe portalurile de licitaţii online, mărcile utentice apar rar şi realizează preţuri destul de interesante.

Exemplarul din imagine a fost oferit pe eBay pe la începutul acestui an (la data respectivă nu prea mă simţeam n stare să scriu, noroc că am salvat-o). Marca nu este într-o stare perfectă, pseudo-dantelura fiind uşor afectată. Ea poartă o ştampilă circulară neagră LLOYD AGENTIE KUSTENDJE (Agenţia Lloyd Constanţa) cu data în centru.
Exemplarul a fost vândut cu 278 dolari SUA (28 bids). Un preţ interesnt, aşa cum am afirmat mai sus.

Tipare duble

Accesul mult mai facil pe care ni-l asigură internetul la piaţa filatelică internaţională are beneficii extraordinare asupra cunoaşterii. În ultimii 10-15 ani am reuşit să vizualizez o sumedenie de piese (erori, varietăţi, ştampile, francaturi şi circulaţii) care m-au impresionat şi despre care n-am ştiut mai nimic înainte.

Deşi nu sunt cine ştie ce mari rarităţi, perechile de mai jos constituie nişte piese frumoase şi atractive, care şi-ar găsi loc în orice colecţie de studiu. Mai mult, deşi mărcile mărcile poştei militare austriece în România în timpul Primului Război Mondial sunt catalogate în Catalogul mărcilor poştale româneşti din 1974 (la pag. 528), aceste varietăţi lipsesc. De aceea este un motiv întemeiat să le semnalez, cred eu.

Două piese de la Köhler

La licitaţia desfăşurată de Heinrich Köhler cu ocazia expoziţiei filatelice Stockholmia 2019 (sfârşitul lunii mai a.c.) au fost oferite două piese clasice româneşti care mi-au atras atenţia prin frumuseţea lor.

Prima piesă clasică este un frumos exemplar de 54 parale din prima emisiune Cap de bour dispus pe un mic fragemnt de scrisoare. Marca are margini mari şi nu are reparaţii, iar ştampila JASSY MO(LDOVA) este în mare parte prezentă. Marca prezintă o particularitate: în colţul drept inferior este vizibilă o ruptură apărută pe timpul detaşării din coală (ştraif?), ceea ce atestă operaţia de preseparare a mărcilor efectuată la biroul din Iaşi (pentru detalii puteţi consulta primul volum al monografiei lui Fritz Heimbüchler).
Marca a fost oferită la un preţ de strigare de 5.000 euro, fiind adjudecată cu 6.500 euro (fără taxe şi comisioane).

A doua piesă este o scrisoare foarte frumoasă francată cu o pereche orizontală din marca de 80 parale pe hârtie albăstruie Cap de bour din a doua emisiune. Valoarea de 80 parale pe hârtie albăstruie (tipul III, ultimulu tiraje) este o marcă rară, cu atât mai mult în pereche pe scrisoare (francatură corespunzătoare treptei a patra de greutate). Această combinaţie nu se cunoaşte până în prezent în numai patru exemplare!
Scrisoarea a avut un preţ de plecare de 10.000 euro, fiind achiziţionată pentru 24.000 euro.

Varietate pe care nu am mai întâlnit-o

În luna mai a.c. firma elveţiană Rapp a oferit şi vândut un lot de clasice româneşti cu maimulte piese interesante, inclizând chiar şi exemplare din prima emisiune Cap de bour.
Totuşi piesa care mi-a atrasatenţia a fost un bloc neuzat de patru mărci de 40 parale din a doua emisiune (cred că pe hârtie albă), cuprinzând două perechi tête-bêche. Este perfect vizibil un tipar orb în cadrul blocului. Aşa ceva nu am mai văzut decât la un bloc de 6 parale Principate din 1862 (nesemnalat nici el în literatură). Am luat act şi semnalez pentru amatori.

Din informaţiile pe care le am pe surse, blocul s-a întors acasă.

Poşta rusă în România

Cataloagele româneşti consacrate nu prezintă într-un mod detaliat piesele poştei ruse în România, din nefericire.

Din punct de vedere metodologic, activitatea poştei ruse cred că ar trebui împărţită în şase capitole distincte:
1. - Poşta consulară rusă în Principate în perioada premergătoare Războiului de Independenţă.
2. - Poşta companiei ruse de navigaţie ROPIT.
3. - Poşta militară de campanie rusă în timpul Războiului de Independenţă, 1877-1878.
4. - Poşta companiilor ruse de navigaţie în Marea Neagră şi pe dunăre.
5. - Poşta militară de campanie rusă în timpul Primului Război Mondial.
6. - Poşta rusă de ocupaţie după august 1944.

Desigur că pot exista şi alte opinii (şi cine doreşte să mă corecteze/completeze o poate face la liber în formularul pentru comentarii de mai jos).

Mica introducere mi-a fost ridicată la fileu după examinarea pieselor oferite într-o licitaţie a firmei ruseşti PhilAuction (licitaţia cu nr. 16 din luna mai a.c.), apărută ceva mai recent în circuitul internaţional. Să le vedem.

Scrisoare oficială nefrancată expediată în ianuarie 1878 din Chişinău la Bucureşti, via Bender. La sosire scrisoarea a primit ştampila oficiului militar rus de campanie nr. 7, situat la acea dată în Bucureşti. Piesă oferită cu 10.000 ruble (140 euro) şi vândută cu 26.000 ruble.

Carte poştală rusească expediată din Rusia spre Finlanda, via oficiul militar rusesc de campanie nr. 6, situat la Ismail. Oferită şi vândută cu 25.000 ruble (350 euro).

Aceasta este piesa care mi-a plăcut cel mai mult: scrisoare oficială expediată de Bateria 17 din Brigada rusă de artilerie în iunie 1878, la oficiul militar rus de campanie nr. 13 (situat la Brăila), via oficiul militar de campanie nr. 10 (situat la acea dată la Giurgiu). Potrivit pieselor pe care am reusit să le examinez până acum, scrisorile care poartă ştampilele a două oficii de campanie de pe teritoriul României sunt rare. Scrisoarea a fost oferită şi vândută cu 25.000 ruble (350 euro).

Iată şi o carte poştală care ilustrează poşta rusă de campanie din timpul Primului Război Mondial. A fost expediată în mai 1917 din Iaşi la Odesa, pe faţa ilustratei fiind reprezentată gara locală. Ilustrata a fost oferită cu 3.000 ruble (42 euro) şi vândută cu 9.000 ruble.

Se întâmplă şi la case mari (falsuri)

Aseară am continuat să răsfoiesc licitaţiile filatelice ale caselor filatelice mai importante anunţate pentru perioada imediat următoare. Cu puţine excepţii, piesele româneşti lipsesc, iar cele prezentate nu cred că prezintă un interes prea mare.

Am găsit însă un lot de clasice litografiate româneşti la renumita casă britanică Stanley Gibbons. Click pe imagine pentru mărire.

Mi-au "zgâriat" ochiul două mărci, pe care le-am încadrat în imagine cu câte un dreptunghi de culoare roşie.
Marca de 3 bani de pe rândul al doilea a fost aşezată exact lângă una similară, dar originală. Puteţi compara cele două desene ca să vedeţi care sunt diferenţele.
Pe cea de-a doua marcă de 50 bani de pe rândul al treilea am sesizat ceva mai târziu falsificarea, datorită ştampilei GALATZI MO(LDOVA), care nu are ce căuta aplicată pe o marcă aşa de târzie.

De ce am ţinut să prezint cele două falsuri? Mai mult ca să scot în evidenţă lucruri pe care nu prea vi le va spune nimeni, şi mai ales cei care se ocupă cu negustorala.

1. Nu vă încredeţi automat în renumele unui negustor, oricât de important ar fi el. De regulă, aceşti comercianţi sunt specializaţi pe mărcile şi piesele din ţările lor de origine şi mai puţin pe cele "străine", cărora de cele mai multe ori nu le acordă o importanţă deosebită, ori nu au personal specializat pentru piesele ţării respective. Perioada romantică din filatelie de acum câteva zeci de ani a apus demult, iar negustorii nu prea se mai luptă să îşi păstreze renumele, acceptând şi "marfă" de pe urma căreia să câştige nişte bani mai repede. Ideea este valabilă şi pentru negustorii neaoşi: persoane care pozează în cunoscători şi în posesori de piese deosebite nu ezită să pună în vânzare tot felul de porcării pe portalurile de licitaţii online (atunci când dau peste astfel de situaţii le mai semnalez membrilor grupului Federaţia colecţionarilor din România de pe Facebook; este un grup închis, cereţi să deveniţi membri dacă nu sunteţi încă).

2. Construiţi-vă singuri o mică bibliotecă cu imagini pentru mărcile/perioada care vă interesează, copiindu-vă pe propriul laptop sau calculator fotografiile găsite în licitaţii sau pe portalurile specializate şi comparaţi-le cu atenţie. După ceva timp veţi ajunge să sesizaţi diferenţe care altfel v-au rămas invizibile.

3. Căutaţi şi achiziţionaţi literatură filatelică. Pentru o îndrumare cât de cât viabilă, ea este esenţială şi vă poate deschide un drum pe care îl veţi aprecia mai târziu.

4. Păstraţi mereu o doză de scepticism şi de neîncredere atunci când vi se oferă "marfă". Mergeţi mereu pe regula potrivit căreia tot ce este prea frumos nu poate fi şi adevărat.

Dacă doreşte cineva să mă completeze o poate face "la liber".

Dantelura a fost în pieptene, nu în casetă

Din nou am primit o întrebare referitoare la o contradicţie între ceea ce scrie în Catalogul mărcilor poştale româneşti ed. 1974 şi ceea ce susţin eu prin articolele mai vechi de pe blog cu privire la tehnica de dantelare a mărcilor din emisiunea postclasică "Paris"m 1872.

Din nefericire, mulţi colecţionari mai puţin experimentaţi consideră că ceea ce este trecut în cataloagele de mărci trebuie luate neapărat ca atare. Această poziţie este însă una eronată. Nu trebuie să se uite faptul că autorii cataloagelor nu au avut niciodată o formare enciclopedică (pentru că este aproape imposibil), ci au fost şi ei specializaţi pe anumite domenii şi/sau perioade. Chiar şi în CMPR-ul din 1874 se poate observa cu uşurinţă o mare discrepanţă între partea clasică şi celelalte capitole din punctul de vedere al aprofundării. De pildă Kiriac Dragomir a fost expert specializat în perioada litografiatelor clasice. Restul informaţiilor au fost preluate ca atare de la alţi colecţionari (menţionaţi în lucrare) fără a fi verificate cu precauţie. De aceea, în catalog s-au strecurat destule erori şi informaţii discutabile.

Să revin însă la subiect. Răsfoind ultimele licitaţii am descoperit două piese franţuzeşti deosebit de frumoase, imprimate la Imprimeria Statului din Paris şi dantelate cu aceeaşi matriţă utilizată şi la dantelarea mărcilor româneşti din emisiunea "Paris". Ele vor fi oferite la vânzarea la preţuri nete a casei franceze Behr Philatélie, programată pentru luna octombrie a.c.

Prima piesă (click pe imagine) este un frumos bloc neuzat de 12 mărci Napoleon laureat de 4 centime, cenuşiu. Examinat cu atenţie, se poate observa că blocul prezintă o uşoară decalare a liniilor verticale de perfor de pe rândurile 2 şi 3. Această decalare indică foarte exact că dantelarea s-a efectuat în sistem pieptene şi nu în casetă (care nu prea a existat în filatelia românească).

A doua piesă (click pe imagine pentru mărire) este un excepţional bloc de 20 de mărci Ceres dantelate conţinând două rânduri complete din partea inferioară a colii comerciale. Pe ultimul rând, în poziţia 95 există şi un clişeu răsturnat care generează trei posibile perechi tête-bêche.
Şi la acest bloc se poate distinge foarte clar o decalare a pasului pieptenului dantelurii între rândul 10 şi marginea inferioară de coală.

Din nefericire, la mărcile româneşti din emisiunea "Paris" nu se păstrează astfel de formaţiuni mari, neuzate. Nici măcat în fostul tezaur al Fabricii de Timbre nu s-au păstrat astfel de blocuri (existând numai cele şapte coli nedantelate de probe definitive de planşă care poartă semnătura lui Hulot). Sau cel puţin nu au fost semnalate până în prezent.

Se cunosc însă cel puţin două piese obliterate din valoarea de 10 bani albastru, care prezintă decalaje similare ale dantelirii pe evrticală. Prima este o pereche verticală, care se află în col. Victor iordache.

 A doua piesă este un bloc vertical de şase mărci, vândut la licitaţia casei spaniole Soller y Llach (septembrie 2017, lot 3689). Decalajul este evident între primele două rânduri superioare ale blocului.

Despre dantelură mai puteţi citi:

- Dantelura la mărcile emisiunii Paris;
- Dantelura mărcilor. Puţină inginerie.

O monografie necesară: Călin Marinescu - "Ustensilele de ştampilat, ştampilele şi sigiliile poştei române 1852-2017"

În urmă cu două luni monografia a văzut lumina tiparului, fiind disponibilă amatorilor de istorie poştală, ştampilografie, istoricilor şi cercetătorilor din arhive şi muzee.

Lucrarea constituie rodul multor ani de cercetare şi sistematizare a materialului documentar poştal.
Volumul cuprinde pe parcursul celor 476 pagini color sute de semnalări în premieră în literatura de specialitate. Monografia este bogat ilustrată, conţinând peste 4.300 de imagini!
Textul este bilingv, în română şi engleză, fiin astfel accesibil şi cercetătorilor din astrăinătate.

Spre a vă trezi interesul voi prezenta mai jos câteva imagini ale unor pagini alese la întâmplare.

Autorul va primi cu plăcere sugestii, semnalări de noi ştampile sau informaţii privind ustensilele de ştampilat - ştempluri, rulouri manuale, maşini de ştampilat- folosite de Poşta Română pe adresa: romexim.star [at] b.astral.ro.
La aceeaşi adresă de mail se pot solicita informaţii despre lucrare.

Pentru cititorii permanenţi sau ocazionali

Google m-a luat de urechi (elegant desigur), atrăgându-mi atenţia că sunt unii mai chiori decât mine şi nu văd bine linkurile de pe smartphone.
Am construit blogul pentru oameni serioşi, amatori de studiu, care dispun cel puţin de un laptop. E riidicol să faci studiu de pe telefon.
Apoi cui nu-i place e liber să navigheze unde vrea. Poate dezactivez versiunea de mobil, şi cu asta - gata.