Din păcate există o mulţime de astfel de piese pe piaţa filatelică, dar nu se uită nimeni la ele cu atenţie să vadă despre ce este vorba. Click pe imagine pentru mărire).
Mai prin vară am avut o discuţie cu un colecţionar bucureştean specializat pe zona ocupaţiei germane, atrăgându-i atenţia că sunt cam multe făcături care circulă pe piaţă şi nu ia nimeni niciun fel de atitudine în sensul separării lor faţă de piesele originale şi al limitării circulaţiei făcăturilor.
Revin la lotul de şase timbre din imaginea de mai sus. Referitor la supratiparul în casetă în primul rând, dacă vă veţi uita cu atenţie la ele veţi observa că cinci din cele şase casete prezintă aceleaşi două mici defecte. Cine a avut în mână blocuri sau fragmente de coală cu orice mărci sau timbre de ajutor cu acest supratipar ştie că niciodată nu există un defect al cadrului unei casete care să se repete la toate mărcile. Tocmai de aceea mie mi se pare extrem de curioasă coincidenţa ca într-un singur lot cinci din şase timbre să prezinte aceleaşi defecte caracteristice:
- cadrul superior al casetei prezintă o mică deformare aproape de colţul stâng;
- cadrul inferior are o crestătură în dreptul literei "i".
Să nu îmi spună cineva că "poate" aceste defecte ale casetei sunt caracteristice unei anumite poziţii în coală, iar în acest lot s-au nimerit dintr-un foc cinci astfel de exemplare. Dacă mă apuc să calculez probabilitatea, voi constata că este egală (aproximativ) cu cea de a câştiga la Loto 6/49!
Singura piesă care nu prezintă cele două defecte ale casetei supratiparului este timbrul de 10 bani brun-violet. Dar acesta are şi el problema lui: uitaţi-vă cu atenţie la supratiparul M.V.i.R. caligrafiat de sus şi comparaţi-l cu cele din stânga şi din dreapta. Are un aspect de parcă ar fi fost aplicat cu o ştampilă şi nu prin tipografiere (aşa cum este normal). Nici cu celelalte două supratipare parcă n-aş fi împăcat, deoarece nu seamănă între ele. Examinaţi forma literelor "i".
Vă las să trageţi concluziile. Vă mai spun însă un lucru: acest tip de varietăţi nu apare (de regulă) în licitaţiile germane. Iar atunci când ele apar, nu le veţi găsi niciodată însoţite de vreun certificat sau atestat (în ciuda faptului că majoritatea pieselor MViR au ajuns în prezent să se vândă în licitaţiile "mari" însoţite de certificate sau atestate). Vă las să trageţi şi de aici concluziile pe care le credeţi de cuvinţă.
Dacă doreste cineva să mă contrazică, are la dispoziţie formularul de comentarii de mai jos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu