Cred că avem nevoie de o discuţie serioasă referitoare la planşele supratiparelor emisiunilor Cluj şi Oradea

Toţi colecţionarii pasionaţi de aceste două emisiuni cu care am avut ocazia să stau de vorbă până acum am observat că sunt interesaţi mai ales de identificarea unor anumite defecte ale cercului monogramei ori ale literelor/cuvintelor BANI/LEU/LEI şi Bani/Leu/Lei. Cu excepţia câtorva situaţii evidente (cum este de exemplu poziţia diferită în coală a erorii ANI la 2 bani Cluj Secerătorii), nimeni nu pare interesat de modul în care planşele acestor supratipare au fost realizate şi dacă în afara prezenţei unor erori într-un anumit loc în coală mai există sau nu alte elemente care poate să caracterizeze o planşă a supratiparului.

Personal nu am studiat în mod consecvent şi continuu aceste emisiuni, dar am avut ocazia să văd o mulţime de piese (sau chiar să-mi treacă prin mână piese) care prezintă unele caracteristici ale supratiparului, fără ca acestea să fie considerate erori de către autorii consacraţi. Pentru că am fost obişnuit să urmăresc (la alte emisiuni cu supratipar) poziţia relativă a elementelor acestuia, mai îmi scapă ochii şi la supratiparele Cluj şi Oradea când îmi vin în cale. Un exemplu:

Cele două mărci le-am văzut în cadrul unui lot şi mi-a sărit în ochi poziţionarea la distanţe diferite a cuvântului "Bani" în raport cu cercul monogramei. Ştiu, îmi veţi spune că aparţin unor tiraje diferite, ori poate că vreuna dintre cele două mărci ar putea avea supratiparul fals (nu am avut cum să verific acest lucru). Această diferenţă în poziţionarea elementelor supratiparului pe o singură marcă nu este prima întâlnită, ori văzută. De aceea cred că această problemă este una legitimă în studiul celor două emisiuni, nefiind (în opinia mea) acoperită de studiile publicate până acum (dacă mă înşel o fac din neştiinţă, mărcile Cluj şi Oradea neaflându-se printre preocupările mele principale, aşa că puteţi puteţi comenta).
Nu de alta, dar o anumită poziţie relativă anormală între cercul monogramei şi text poate constitui un element esenţial în reconstituirea planşei unui supratipar, ori chiar în identificarea situaţiilor în care planşa a fost desfăcută şi rearanjată, născându-se astfel o planşă nouă.

N-aş fi scris rândurile de mai sus dacă nu vedeam mai devreme, absolut întâmplător, o piesă care poate explica modul de confecţionare a planşei unui supratipar. Nu dezvolt deocamdată problema pentru că intenţionez să fac o listă ceva mai lungă de semnalări. Ştiu şi că există în stadiu de realizare studii serioase, poate că voi putea să-mi aduc şi eu o mică contribuţie, neconsiderându-mă un specialist al acestor emisiuni.