Metoda de confecţionare a plicurilor a fost una la îndemână: mărcile cu suprataxe exagerate au fost lipite pe plicuri şi anulate apoi cu ştampile antedatate. O parte a acestor făcături (căci nu le pot defini altfel) se pot recunoaşte după tipurile specifice ale ştampilelor, care nu au fost utilizate decât mult mai târziu faţă de perioada de valabilitate a mărcilor. Dar cele mai multe se pot recunoaşte foarte uşor după o particularitate a datei din ştampile (de regulă ale unor oficii din Bucureşti): nu s-a ţinut cont de numărul de cifre rezervate anului, sărindu-se (la antedatare) peste acest lucru considerat un amănunt fără importanţă.
În baza mea de imagini nu cred că lipseşte vreo emisiune din perioada respectivă (care are suprataxe mari pe lângă nominalul propriu-zis) care să nu fi beneficiat de realizarea acestor făcături. Am dat recent peste încă un plic (din care s-a întâmplat să văd vreo cinci aproape identice în decurs de numai o săptămână), piesă care m-a determinat să atrag atenţia colecţionarilor asupra subiectului. Click pe imagine.
Elementul care trădează făcătura filatelică este anul din ştampilă, exprimat sub forma "94.2". Am realizat şi o imagine mărită a ştampilei:
Ca fapt divers, unele străzi din adresele de pe plicurile de acest gen nici măcar nu figurează în ghidurile Bucureştiului din epocă.
Din punct de vedere filatelic, perioada anterioară anului 1948 a fost una destul de tulbure. Problema plicurilor (de fapt a făcăturilor filatelice) de acest gen se întâlneşte şi la emisiunile destinate circulaţiei în Transnistria (care poartă ştampile de Bucureşti), precum şi la unele plicuri francate cu mărci ale emisiunilor locale din Ardealul de Nord.
Atunci când vi se oferă aşa ceva şi nu vă pricepeţi să identificaţi piesele filatelice în raport de cele circulate legitim prin poştă, vă recomand să solicitaţi garanţii de la vânzător (incluzând returnarea pieselor pe care le consideraţi ulterior ca fiind dubioase şi recuperarea sumelor plătite). Vă recomand de asemenea să faceţi publice astfel de situaţii, pentru a veni în ajutorul celorlalţi colecţionari.
Abordând şi problema spinoasă - cât ar valora aşa ceva - răspunsul meu este unul tranşant: făcăturile nu au niciun fel de valoare filatelică, valoarea lor reducându-se la cea a mărcilor neuzate, dar cu o reducere sensibilă deoarece au fost deteriorate prin aplicarea în fals a unei ştampile poştale antedatate.
Un comentariu tarziu la acest articol...
RăspundețiȘtergereDa, cunosc prea bine problema stampilei amintite de dvs. Aceste plicuri sunt intr-adevar facaturi - le-as spune de fapt fara ocolisuri : falsuri clare. Dar dati-mi voie sa fac totodata si urmatoarea precizare: personal colectionez de multi ani chiar perioada amintita in articolul dvs, in special anii 1945-47 si am reusit sa gasesc majoritatea seriilor cu suprataxa circulate efectiv si incontestabil, mai putin cele aparute in anul 1945. Astfel nu am vazut pana in prezent vreo circulatie efectiva a seriilor Fundatia Carol I, CGM 1945, Munca PTT-valoarea de 500 Lei, OSP 1945, A.P. 1945, AGIR 1945, Congresul Sindical.Fundatia Carol, Apararea Patriotica si AGIR le am cel putin stampilate de complezenta cu stampile originale si nu postdatate sau cum or fi. Din 1946 nu cunosc vreo circulatie cu colita de PA de 300 Lei visinie si nici cu colita UFDR. La 1947 nu am lipsuri. Ca rezumat al celor spuse mai sus se deduc urmatoarele: emisiunile cu suprataxa exista si circulate efectiv de catre filatelisti, aceste piese fiind mult cautate, reprezentand singura posibilitate de a include trimiteri efectiv circulate cu seriile respective in colectie. Ele nu sunt facaturi ci piese de colectie filatelice valoroase, neexistand sub forma de circulatie de necesitate, intrucat nimeni nu franca corespondenta uzuala cu marci cu suprataxa. Deci trebuie sa incetam sa tot distingem in acest domeniu intre piese filatelice si unele circulate de necesitate, cele din urma fiind, chipurile, adevaratele raritati. Marcile cu suprataxa sunt o realitate - chiar daca trista - a politicii de emitere al Postei Romane. Emisiunile de acest fel circulate efectiv sunt in general rare si personal sunt de parerea ca cel ce colectioneaza perioada respectiva, trebuie sa incerce neaparat sa includa si astfel de trimiteri in colectia sa. Cred ca si multi alti colectionari sunt de aceeasi parere cu mine, ca aceste circulatii se situeaza mult deasupra celor emise in perioada 1965-89, mai ales colitele nedantelate, dar si deasupra multor "productii" din anii recenti, care nu sunt altceva decat metode de a stoarce banii din buzunarele colectionarilor, insa cu mult mai efective decat in anii 40. Astept cu mare placere raspunsul dvs.
În opinia mea este necesar a se face o distincţie clară între circulaţiile "de necesitate", cum le denumiţi dvs., şi cele filatelice. Pentru unele emisiuni nici eu nu am întâlnit circulaţii pur poştale. Dar aceasta nu înseamnă că sunt pe picior de egalitate. Într-un catalog serios, orice intervenţie filatelică va fi sancţionată la cotă.
RăspundețiȘtergereAveti dreptate cand spuneti ca circulatiile filatelice nu pot fi pe picior de egalitate cu cele pur postale, doar ca in situatia marcilor cu supratipar nu poate fi vorba niciodata de circulatii pur postale. Asta voiam sa subliniez. doar in cazuri foarte rare anumite institutii foloseau sau mai folosesc - rar - marci de binefacere cu suprataxa. Astfel mi s-a intamplat alaltaieri sa primesc o scrisoare oficiala la cabinetul meu din München ( sunt medic) din partea Caritasului de la noi...scrisoarea fiind francata cu o marca cu suprataxa!!! M-am bucurat sa mai vad si asa ceva...Deci partial trebuie sa va dau dreptate. Va multumesc pentru articolele dvs. foarte interesante!
RăspundețiȘtergereCu respect
Zoltan Neppel