Se întâmplă şi la case mari

M-am hotărât să reiau semnalările despre falsurile întâlnite prin licitaţiile caselor aşa-zise mai mari. Iar astăzi am să prezint un lot oferit la licitaţia cu numărul 20 al companiei berlineze Schlegel, desfăşurată la începutul lunii aprilie curent.

La această licitaţie s-au aflat în ofertă câteva zeci de piese de interes românesc, incluzând un lot consistent de scrisori clasice provenite de la oficii austriece din Principate, iar urmărind oferta am dat şi peste câteva loturi de mărci clasice româneşti.

Nu este un lucru neobişnuit să întâlneşti falsuri ale clasicelor româneşti la marile case de licitaţie. Interesul relativ scăzut al colecţionarilor din ţările occidentale pentru mărcile româneşti de raritate scăzută şi medie îi determină pe tehnicienii firmelor de comerţ să nu transpire în mod excesiv pentru verificarea amănunţită a loturilor, iar ochiului neformat al acestora le pot scăpa specimenele cu pricina. Un exemplu în acest sens îl constituie lotul cu numărul 3444, compus din patru unicate neobliterate, câte unul din fiecare nominal al emisiunii Carol cu favoriţi din 1868 (plus marca de 3 bani din 1870). Click pe imagini pentru mărire.

Potrivit descrierii, marca de 18 bani a fost însoţită de un certificat semnat de experţii de la Behr, dar... în opinia mea, toate cele patru valori reprezintă reproduceri (adică falsuri) care se pot recunoaşte relativ uşor prin aspectul detaliilor de desen ale efigiilor, prin desenul neregulat al cadrelor şi al rozetelor din colţuri, cât şi prin aspectul general. Mărcile sunt relativ comune obliterate, le puteţi compara şi singuri. Lotul cuprinzând cele patru piese a fost oferit la un preţ de strigare de 100 euro, fiind adjudecat de către un amator cu 105 euro (cota de catalog în Michel: 450 euro).

Învăţământul care ar trebui desprins din povestea asta este că nicio piesă nu ar trebui luată de bună atunci când nu te pricepi, ci totul este verificabil (să nu credeţi că scriu ca să mă aflu în treabă, toate colecţiile serioase conţin piese/loturi/colecţii multiplu certificate, la intervale variabile de timp; este un semn al responsabilităţii).

Nu vreau să fiu răutăcios faţă de negustorii nemţi, se poate întâmpla, s-a mai întâmplat şi probabil că asemenea situaţii vor continua să mai apară. Trecând peste această poveste, vă prezint şi o altă piesă, originală de această dată, una dintre erorile cunoscute ale ocupaţiei germane din România în Primul Război Mondial.

La prima marcă din bloc lipseşte cifra valorii nominale din supratipar. Eroarea are o cotă de 600 euro în catalogul Michel, a avut un preţ de strigare de numai 100 euro, fiind achiziţionată cu un preţ final de 280 euro.