Fals al unei clasice litografiate

Prin luna martie, pe eBay a fost oferită o pereche orizontală obliterată a mărcii de 20 parale pe hârtie subţire (1867), marca din dreapta prezentând eroarea tipică "punct în greaca din dreapta sus". Perechea purta o ştampilă KAHUL MOLDOVA "mare". Unul dintre prieteni s-a oferit să participe la licitaţie, dar după ce am examinat cu mai multă atenţie fotografia piesei l-am sfătuit să renunţe pentru că perechea mi-a trezit dubii în ceea ce priveşte originalitatea. Click pe imagine pentru mărire.

Perechea a fost totuşi vândută fără a beneficia de prea multă atenţie, zic eu (20 de lire sterline după 14 oferte).

Primele elemente care mi-au trezit atenţia au fost dispunerea tipurilor (ambele mărci aparţin aceluiaşi tip major) şi prezenţa ştampilei CAHUL MOLDOVA. Referitor la alăturarea tipurilor, literatura nu face precizări, deoarece colile cunoscute ale mărcii de 20 parale pe hârtie subţire nu conţin această eroare (ori poate s-or fi descoperit între timp şi nu sunt eu la curent cu această problemă). Referitor la ştampilă, acest tip se cunoaşte utilizată cu data târzie 1 septembrie 1865¹, pentru utilizare pe mărcile Cuza (1865) şi Carol cu favoriţi (1866-1867) fiind înlocuită cu ştampila tip A65 (agrafă bogată)², care se şi întâlneşte pe mărcile "favoriţi" din 1866-67.

Un al treilea element vizual care m-a determinat să mă îndoiesc de originalitatea perechii a fost aspectul tiparului. Este un lucru pe care nu l-am povestit în amănunt pe blog până acum: ochiul format al cunoscătorului principalelor procedee de tipar poate face relativ uşor diferenţa dintre aspectul unei litografii şi cel al unui tipar înalt clasic. Diferenţa constă în aspectul zonelor imprimate la cele două procedee de imprimare, deoarece modul în care cerneala de tipar interacţionează cu hârtia este diferit, iar diferenţele devin uşor sesizabile cu un antrenament ceva mai îndelungat din partea colecţionarului. Ca elemente mai concrete care diferă faţă de aspectul unei litografii sunt contururile cadrelor, ale cifrelor şi literelor din inscripţii şi, nu în ultimul rând, al fineţii haşurilor efigiei. Iar pentru a vă putea convinge, vă prezint mai jos câteva exemplare de mărci cu punct în greacă, care au fost atestate ca originale. Faceţi click pe imaginea perechii, apoi pe restul imaginilor şi comparaţi-le pentru a vă convinge singuri. Vă recomand să comparaţi în special haşurile părului efigiei, atât între pereche şi restul pieselor, cât şi separat între unicatele de mai jos. Diferenţele vă vor apărea mai evidente.

Original neuzat

Original neuzat

Original obliterat

Unicat aflat pe o scrisoare (imagine decupată)

Referitor la tipurile blocului de report, combinaţia tipurilor principale se poate întâlni (cel mai probabil) la perechile tip 3 + tip 1 (probabilitatea ca perechea să provină din corpul principal al colii este mult mai mare faţă de provenienţa din anexă, chiar dacă nu este cunoscută cu exactitate componenţa tuturor modelelor de coli ale mărcii de 20 parale pe hârtie subţire). La perechea ilustrată la început nu am reuşit să îmi dau seama care ar putea fi tipurile (şi nici nu cred că se poate, perechea nefiind originală, deci neputând prezenta microsemnele tipurilor).

Ca ultim argument am apelat din nou la suprapunerea imaginii ultimei mărci cu imaginea mărcii cu punct în greacă din pereche. Se pot sesiza unele diferenţe între poziţiile elementelor de desen echivalente (click pentru mărire). Elementul de referinţă la suprapunere este colţul stâng superior.

Până aici - toate şi frumoase, aştept însă şi alte opinii.
____________
¹ Kiriac Dragomir, Ştampilografie poştală (România: 1822-1910), Târgu Mureş 1990, pag. 85.
² Idem, op. cit. pag. 98-99.