Planşe la supratiparele mărcilor din emisiunile Debreţin

La modelele noi din emisiunile Debreţin se pot observa, chiar şi cu ochiul liber, o serie de variaţii ale poziţiei şi intervalelor la care au fost aplicate supratiparele. Din câte cunosc, nu există până astăzi (cel puţin în literatura de limbă română) vreun studiu care să analizeze planşele supratiparelor folosite pe modelele noi, special realizate pentru aceste emisiuni.

În ilustraţiile de mai jos (care sunt destul de mari, puteţi face click pe ele pentru mărire) sunt prezentate mai multe blocuri la care pe imaginile scanate am aplicat linii punctate care scot mai uşor în evidenţă diferenţele de poziţionare relativă a supratiparelor.

De ce ar fi necesară o analiză de acest fel? În primul rând pentru că nu ştiu să se fi făcut un astfel de studiu şi nu văd de ce nu s-ar face. În al doilea rând, deoarece există falsuri (pe care mulţi colecţionari nu sunt în măsură să le deosebească de mărcile originale), analiza planşelor supratiparelor ar putea scoate în evidenţă unele cartacteristici care lipsesc la reproduceri, dar sunt prezente la originale.

În principiu ar trebui să existe cel puţin patru planşe, câte una pentru fiecare format al desenului pe care s-au aplicat supratipare. Totuşi, din observaţiile pe care le-am făcut absolut în mod sumar (deci fără a intra în amănunte şi fără a extinde cercetările) am senzaţia că s-ar putea ca numărul planşelor să fie mai mare. Desigur, concluzia poate să fie infirmată deoarece nu am făcut o cercetare amănunţită, ci mai degrabă una sumară.

Am încercat să analizez două elemente principale ale supratiparelor:
   - verticalitatea monogramei;
   - intervalele dintre acestea/alinierea lor.

Existenţa unor alinieri defectuoase poate fi sesizată identic de mai multe ori, sau s-ar putea identifica poziţii în coală care să prezinte alinieri defectuoase caracteristice (aşa cum se întâlneşte, spre exemplu, la unele planşe ale supratiparului emisiunii Oradea, 1919). Atunci când la aceleaşi poziţii în coală se identifică alinieri diferite, este clar că supratiparul a fost aplicat cu planşe diferite.

Şi natura formatului/confecţionării planşelor supratiparelor este una dintre problemele despre care nu cunosc să se fi scris ceva în literatura de limbă română: este vorba de planşe confecţionate din mai multe elemente mobile (aşa cum s-a întâmplat la supratiparele emisiunilor Cluj şi Oradea), ori este vorba de plăci de zinc care cuprind mai multe monograme? (aşa cum s-a făcut la supratiparele 8 IUNIE 1930 aplicate pe uzuale, timbre de serviciu, taxe de plată şi poşte aeriene româneşti).

Prezentul articol nu are decât rolul de a atrage atenţia colecţionarilor interesaţi asupra posibilităţilor de studiu existente. Şi acum, vă las să examinaţi imaginile (click pentru mărire).

Dacă pe timpul studiului se utilizează programe specializate de grafică, atunci unghiurile sub care monogramele sunt înclinate ori alinierea acestora este făcută se pot determina foarte uşor:

Continuăm cu alte piese:

Ultimele patru imagini sunt ale mărcilor care poartă şi supratiparul "Segély-bélyeg", supratipar care nu pare a face parte din planşa cu care a fost aplicată monograma, aşadar ar fi încă un punct suplimentar de studiu.

Toate blocurile din imaginile de mai sus au fost oferite recent la vânzare pe eBay.

ATENŢIE! TOATE PIESELE DE MAI SUS SUNT FALSURI,  ATÂT MĂRCILE (SUPORTUL), CÂT ŞI SUPRATIPARELE. Subiectul de studiu rămâne însă valabil din punct de vedere teoretic.