ANCOM a creat o pagină specială dedicată utilizatorilor finali

Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii a creat pe pagina de internet proprie o nouă versiune a secţiunii dedicate utilizatorilor finali. Aceasta este structurată pe trei mari categorii - telefonie, internet şi televiziune - şi prezintă într-un mod mai accesibil toate informaţiile de care utilizatorii au nevoie în vederea încheierii unui contract corect şi pentru a înţelege mai bine serviciile pe care urmează să le achiziţioneze sau de care deja beneficiază, se precizează într-un comunicat al autorităţii.

 Aşa că, atunci când aveţi probleme cu furnizorii (sau dacă doriţi să evitaţi eventualele probleme), accesaţi pagina de aici.

Piese austriece frumoase

Deşi cele două perioade, prefilatelică şi clasică ale filateliei austriece sunt deosebit de frumoase şi interesante, îmi pare că interesaul colecţionarilor români este destul de limitat. Chiar dacă se găsesc destule piese circulate pe actualul teritoriu al României, în Ardeal, Banat şi Bucovina.
Vă semnalez, în ciuda acestui lucru, câteva piese care mi s-au părut mai interesante şi care au aparţinut ofertei făcute pe 11 noiembrie a.c. de către casa de licitaţii Merkurphila. Dacă vă interesează preţurile de strigare, ele sunt salvate în numele fişierului pentru fiecare imagine. Dacă vă interesează şi preţurile finale, le puteţi obţine de pe pagina casei.

Încep cu un mic fragment purtând mărcile de 6 şi de 9 kreuzer (1850) obliterate cu ştapila oficiului de campanie din Craiova (probabil în 1856).

Aceeaşi combinaţie a fost oferită şi pe o scrisoare întreagă, expediată în 1856 la Viena (click pentru mărire). Din perioada războiului Crimeii, scrisorile provenind de la acest oficiu de campanie se pare că sunt cele mai des întâlnite.

Această piesă (click pentru mărire) mi-a plăcut pentru starea excelentă de conservare în care a fost păstrată. Este vorba de un imprimat francat cu o marcă de 1 kreuzer tipul III (galben-cadmiu), expediat de la Mediaş la Sibiu.

Tot din Mediaş a fost expediată în 1855 scrisoarea simplă francată cu trei unicate de 1 kreuzer din prima emisiune (toate fiind tipul III), la Sibiu.

Cele trei piese din prima emisiune au făcut parte din loturi diferite, dar ce este frumos este că toate poartă aceeaşi ştampilă: Oraviţa, dublu cerc cu agrafă (tip D). Toate mărcile sunt pe hârtie de mână.

O altă piesă frumoasă este acest recto-verso la marca de 1 kreuzer, cu o ştampilă lizibilă "Temesvár".

Tot o ştampilă "Temesvár" poartă şi acest unicat de 9 kreuzer care provine din colţul colii şi care mai prezintă şi o eroare destul de rară, cifra "9" ridicată.

Şi tot o ştampilă "Temesvár" poartă şi acest unicat de 9 kreuzer din marginea de coală inferioară şi care mai are în stânga o porţiune din crucea Sf. Andrei (câmpul "orb").

Aceasta este o scrisoare loco expediată tot în Timişoara, fiind francată cu un unicat de 3 kreuzer din emisiunea 1858. Mi-a plăcut piesa pentru că francatura simplă de 3 kreuzer nu este prea comună şi pentru că este păstrată în condiţii excelente.

Aceasta este o piesă foarte frumoasă şi destul de rară - un buletin de expediţie care a însoţit un colet expediat de la Viena la Bucureşti, via Braşov şi Predeal. Formularul are o francatură grea, în valoare de 35 coroane şi 25 heller! Marca de 10 coroane din emisiunea jubiliară, circulată pe document întreg, nu prea se găseşte pe toate drumurile.

Uzuale Ferdinand, bloc cu tipuri mixte

Specialiştii ştiu despre ce este vorba, sunt catalogate cel puţin două planşe mixte la mărcile de 3 lei din uzualele Ferdinand "cap mic", la culorile brun şi roz pal. Este vorba de combinaţiile de clişee având tipuri diferite.

Recent a fost vândut un astfel de bloc pe un portal online.

Este vorba de un bloc la valoarea de 3 lei roz, în care cele două mărci superioare aparţin tipului II ("cu furcă"), iar cele inferioare sunt tipul I ("cu cioc").
Marca de 3 lei roz "cu furcă" nu apare decât în câteva poziţii în coală, fiind foarte rară atât neuzată, cât mai ales obliterată. Unul dintre clişeele "cu furcă" are un defect tipic care se repetă întotdeauna, fiind vizibil şi la acest bloc (pană albă pe cadrul vertical drept, la nivelul cefei efigiei). Cineva începuse să facă calcule legate de un aşa-zis coeficient de raritate al acestei erori, dar considera, în mod eronat, marca de bază ca fiind cea tip I ("cu cioc"). Evident, coeficientul de raritate trebuie determinat luând ca bază marca din tipul II ("cu furcă"), care este mult mai rară. De altfel, dacă se compară relativ gradul de raritate al tipului II cu alte mărci, este evident că atât catalogul Michel, cât şi SCOTT-ul subevaluează această piesă cu cel puţin un ordin de mărime.
Blocul din imagine a fost vândut cu 172 dolari (13 biduri).

Din marca de 3 lei roz se cunosc şi se mai păstrează jumătăţi de coli de tipar (aşa-zisele "coli întregi" de 100 mărci) având clişeele din tipul II. Marca a fost imprimată în coli de 200 de mărci, care erau înjumătăţite înainte de vânzare, îndepărtându-li-se marginile.

Povestea tipurilor mixte de la marca de 3 lei roz o repetă oarecum pe cea de la culoarea precedentă, brun. Pe marginea colilor cu tipuri mixte de la marca de 3 lei brun s-au "ţesut" multe legende. Se cunosc perechi şi blocuri cu tipuri mixte (numai verticale), dar nu am dat încă de persoana care să aibă o coală sau să certifice că a văzut cu proprii ochi o coală comercială întreagă.

Corespondenţă de pe Frontul de Răsărit expediată prin poşta germană

Cartea poştală din imaginile de mai jos (click pentru mărire) a fost vândută pe eBay. Ea are câteva elemente interesante din punctul de vedere al istoriei poştale.

Cartea poştală a fost expediată de un militar român, aşa cum atestă însuşi expeditorul prin adnotarea făcută pe faţă, pe marginea stângă ("Gh. Pavel, Bat[alionul] 993 C.[ompania] II"). Nu am înţeles exact care este gara de unde a expediat-o (dar nu acest element îl consider eu interesant).
Corespondenţa a fost preluată de către poşta militară de campanie germană, după cum atestă ştampila rotundă de zi care obliterează marca fixă (aplicată în 28 noiembrie 1942, la două zile după ce militarul român a scris mesajul către soţie, acasă). Poşta germană de campanie a mai aplicat o ştamapilă ("Dienstliche Feldpost-nummer 03477"), corespondenţa fiind pasată cenzurii germane (ştampila mecanică aplicată în stânga cu tuş roşu). Odată ajunsă în ţară, cartea poştală a fost preluată de cenzura română externă (care a aplicat propria ştampilă peste cea germană, tot în stânga, plus numărul cenzorului, "164" în cerc).

Nefiind un specialist al domeniului, doresc să remarc un singur lucru. După câte am văzut în studiile publicate până în prezent, se pune accent pe unităţile militare (locaţie încadrată în timp) şi pe tipurile de ştampile (militare sau de cenzură), dar nu am prea văzut vrun studiu care să evalueze raritatea relativă a diferitelor tipuri de servicii poştale care au transportat corespondenţele spre/dinspre zonele de operaţii.
În cazul de faţă avem de-a face cu o piesă românească, transportată în regim mixt, parţial cu poşta de campanie germană, parţial cu poşta română.
Dacă am greşit, aştept corecturile pe care specialiştii le cred de cuvinţă.