Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 9 februarie 2019

Tehnica te doboară şi tot ea te ridică

Prin 1994 am m-am gândit că este momentul să pun bazele unui proiect digital de anvergură, în ciuda posibilităţilor destul de limitate avute la dispoziţie. Proiectul pe care mi l-am imaginat atunci avea ca obiectiv digitalizarea unei părţi cât mai însemnate din literatura filatelică care trata mărcile şi piesele filatelice româneşti şi din zona de interes a filateliei noastre, totul materializat în fişe organizate pe capitole, pe perioade şi pe emisiuni.

Pe vremea aceea utilizam Windows 3.11, iar singurul utilitar avut la dispoziţie era anticul Cardfile livrat odată cu sistemul de operare.

(Sursa)

După câţiva ani am descoperit un nou progrămel gratuit pe 16 biţi, un aşa-zis manager de note, pe un CD cumpărat împreună cu revista Computer Shopper (se găsea pe la chioşcurile de ziare pe atunci). L-am folosit mai mulţi ani, până am adoptat un sistemn de operare x64, pe care anticul x86 nu mai rula. Cu ceva greutate (din cauza lipsei de compatibilitate) am reuşit atunci să portez informaţia într-un manager nou, TreeDBNotes (varianta gratuită a unui soft shareware), pe care l-am ales datorită posibilităţii de a îngloba imagini într-o notă.


Toată "vorbăria" a constituit doar jumătate din proiectul imaginat în 1994. Cealaltă jumătate pe care mi-o imaginasem atunci era o bibliotecă de imagini care să acopere toată aria de interes a filateliei româneşti, un fel de memorie vizuală a pasiunii noastre.

Primele imagini ale bibliotecii au fost scanuri după mărci şi piese din propria colecţie. Îmi aduc aminte şi cu amuzament, şi cu nostalgie cum reuşeam să scanez imaginile pe un antic scanner flatbed făcut de o firmă care astăzi nu mai există, sub Windows-ul 3.11, cu numai 8 MB de memorie RAM (astăzi folosesc 32 BG!), manipulând un antic procesor de imagini, Paint Shop Pro (găsit tot pe un CD de la o revistă). În paralel am scanat piese găsite în cataloagele de licitaţie găsite prin cercurile filatelice sau pe care mi le-au dăruit unii colegi.

Cam prin 1998 am reuşit să mă conectez la internet şi am realizat ce deschidere nemaipomenită către lumea largă o făcea tehnologia. Am făcut multe nopţi albe copiind în neştire licitaţii, imagini, informaţii de pe portaluri şi de la diverşi negustori. Poveste a continuat ani buni, până când în 2005 a venit dezastrul. O defecţiune la fosta Electrica a indus în reţea o suprasarcină destul de mare ca să-mi prăjească aproape toată aparatura din casă, inclusiv amărâtul de Pentium pe care lucram atunci. PC-ul pur şi simplu mi-a luat foc, prăjindu-se inclusiv harddiskul. Mi-a venit să plâng de draci că toată munca mea se dusese pe apa sâmbetei.

A doua zi mi-am dat seama că baza de date cu "vorbăria" era salvată pentru că mi-o copiasem pe calculatorul de la serviciu (să mai lucrez la ea când aveam timp liber). Dar biblioteca de imagini se dusese... de suflet. Aveam nişte prieteni pe la câteva firme de IT şi am început să întreb care mă poate ajuta cu recuperarea datelor de pe harddisk-ul prăjit. L-am plimbat pe la vreo trei firme, toate spunându-mi că platanul fusese deteriorat şi nu se mai putea face nimic.

M-am resemnat şi mi-am luat munca aproape de la zero. Lăsasem hardul la un amic care îmi spusese că trebuia să le vină nuş'ce maşinărie din Germania şi poate că mă rezolvă. Timpul a trecut, m-am luat cu treaba şi în câteva luni am uitat complet de hardul nenorocit. Au trecut ani buni de atunci, cu ajutorul internetului (dar nu numai) am reuşit să-mi reconstruiesc biblioteca de imagini (ba chiar la standarde mai ridicate, pentru că odată cu creşterea vitezei internetului a crescut şi calitatea şi rezoluţia imaginilor postate pe te miri unde).

De Sărbători am avut mari necazuri cu o viroză nenorocită care aproape că m-a pus la pământ. Discuţii cu doctorul de familie şi cu doctora care mă are în evidenţa oncologică. Nu ştiu cum se face că mi-am adus aminte de tărăşenia din 2005 când stăteam la pat. Îl sun pe vechiul amic de la firma de IT pentru că nu mai ştiam nimic despre el, şi-mi spune că are ceva pentru mine, că dorea să mă sune şi - gând la gând cu bucurie - are un teanc de DVD-uri pe care reuşise să salveze ceva date de pe hardul prăjit. Mi le-a suit pe net pe un server FTP, eu le-am descărcat şi pe măsură ce dezarhivam pachetele am recunoscut vechile directoare al căror autor eram. S-au adunat vreo 67 GB de imagini şi informaţie, pe care n-am întârziat să le adaug bibliotecii refăcute începând cu 2005.

Să trăiască tehnologia, am început anul cu bine!

Morala: făceţi-vă backup-uri, băieţi, că nu e în zadar.

2 comentarii:

  1. Povestea unei pasiuni deosebite care pornind din impletirea filateliei cu informatica ne-a dus in stilul nuvelelor politiste la un final cu happy end . Oare cum ar arata filatelia romaneasca daca majoritatea celor pasionati ar ingemana filatelia cu informatica si uneori cu comunicarea in aceasta maniera ?

    RăspundețiȘtergere